Am trecut zilele astea prin Sf. Gheorghe, care încearcă să devină primul oraș pur pietonal al țării. Una dintre străzile principale s-a transformat într-o pietonală sub formă de L, apoi o altă stradă importantă din zonă a devenit cu sens unic, apoi alte câteva străzi au ajuns în lucru și în lucru au rămas. Practic, în momentul de față e mai ușor să străbați orașul la pas decât la volan.

Pietonala respectivă e enormă și, de obicei, goală. E atât de mare încât ar încăpea mitingurile brașovene acolo, dar orașul e atât de mic încât nu se poate umple nici măcar la un concert C.C. Catch sau Smokie (vorbesc din experiență). Din când în când sunt târguri și mai apar tarabe și căsuțe de lemn care să mai ocupe spațiul, dar în cea mai mare parte a timpului acolo e un gol enorm în care câteva terase încearcă în disperare să se extindă, dar nici cu 20 de mese nu reușesc să umple peisajul.

După ce rătăcești pe-acolo ca Moise în deșert, jurând că pe hartă zona părea mai mică și că nu e vina ta că tot mergi și mergi și n-ajungi nicăieri, ai șanse să dai de două fântâni arteziene și de niște trepte enorme ce duc spre o platformă pe care nu se află nimic.

Zona cu prefectura obișnuia să arate așa:

[][1]

Și pe urmă a început să arate așa:

[][2]

Pozele nu snt fix din același punct făcute – dacă vă uitați la prima, vă dați seama că a doua e doar o jumătate dintr-una dintre laturile pietonalei. Stâlpii de iluminat sunt puși înspre mijlocul străzii, probabil pentru ca atunci când ajungi noaptea pe trotuarul greșit să poți să-i vezi de undeva din zare ca pe Farul din Alexandria.

În ce privește străzile în lucru, una dintre ele e destul de principală. Patru benzi, face legătura dintre o intrare relativ importantă în oraș și centru, pe ea sunt o fabrică, câteva licee și Muzeul Național Secuiesc, unde când eram eu mică veneau relativ des autocare cu unguri din Ungaria. Acum nu mai au cum să vină pentru acolo, pentru că muzeul secuimii din capitala secuimii se află pe o stradă administrată de politiceni secui, care nu sunt chiar atât de diferiți de policienii români.

Din septembrie încoace, strada respectivă arată ca un drum de țară, de zici că n-a existat asfalt acolo din moși-strămoși:

Din câte am auzit, cei de la primărie au vrut să înlocuiască niște țevi. În afară de faptul că n-au anunțat localnicii că urmau să nu-și mai poată scoată mașinile din curți, până aici n-ar fi fost nicio problemă. Doar că primăria n-a fost în stare să-și organizeze cum trebuie echipele de muncitori, așa că au săpat-o și abandonat-o. Ceva-ceva, au pus un strat de țevi prea sus și acum nu mai pot turna asfaltul la grosimea potrivită și ar trebui să le demonteze și să le remonteze mai jos.

Am eu o sugestie de rezolvare a problemei, care e în ton cu noul stil al orașului: să renunțe la asfalt, să toarne niște pământ peste, să-i pună niște dale de grădină peste și să declare și strada asta pietonală. După cum ziceam, Sf. Gheorghe încearcă să devină primul oraș pur pietonal al țării, iar cu un pic de ingenioziate ar putea să-și vadă repede visul cu ochii.