Roxana-Mălina Chirilă

Ocazia perfectă e un miraj

Sunt oameni care așteaptă ocazia perfectă ca să dea tot ce au mai bun. Așteaptă locul de muncă perfect, proiectul perfect, condițiile perfecte. Dar chestia e așa: dacă nu-ți faci treaba bine azi și nu-ți faci treaba bine mâine, n-o să ți-o faci bine nici poimâine, când se aliniază stelele și te afli în situația ideală. Deprinderile bune și abilitățile se formează în timp.

De câțiva ani de zile colaborez (și) cu o firmă mare de traduceri – am început ca traducător, am ajuns să fac și corectură, acum m-au rugat să verific și niște teste pentru cei care vor să intre în branșă. Se lucrează la nivel înalt, cu nume bine cunoscute la nivel mondial. Banii, în consecință.

Cei care dau testele sunt la toate nivelurile de talent și profesionalism. Acuma, cunoștințele de engleză ale românilor sunt puternic exagerate în general[1]discutăm despre asta altă dată, așa că evident că există multe probleme cu înțelegerea textului în original. Nimic ciudat aici: în toate branșele există oameni mai talentați sau mai puțin talentați. Însă ce mă surprinde e că primesc și teste pline de greșeli de tipar, cu diacritice care apar și dispar – probleme de-astea de care e plin online-ul românesc.

Neglijența e un obicei care se formează în timp. Și tot în timp poți scăpa de ea. Dacă tu tragi mâța de coadă și îți faci treaba cu lehamite în fiecare zi, în momentul în care chiar vrei ceva o să trebuiască să te lupți împotriva ta când decizi să faci un lucru bine. Dacă de obicei faci 10 greșeli de tipar și de gramatică într-un paragraf și le lași acolo, pentru că „nu contează”, în momentul în care o să conteze o să faci fix la fel de multe greșeli. Poate corectezi din ele, dar o să fii atent la 10 lucruri deodată, o să-ți scape o greșeală de tipar aici, o greșeală mai mare acolo. Și te trezești că deși îți imaginezi că ești bun, răspunsul din partea firmei e negativ.

Probabil că cei refuzați pe baza evaluărilor mele zic că sistemul e nedrept, că „n-ai șanse” sau că e pe pile (ca idee, la mine testele ajung fără nume). Sau poate că oamenii își încearcă norocul ca la tombolă – completează testul în grabă și îl trimit în ideea că fiecare test e o șansă de câștig. Doar că nu. E pe merit. Pică pentru că nu știu. Pică și pentru că sunt neglijenți. Au pierdut câteva ore din viață degeaba, ca să completeze o hârtie care nu le-a adus nimic.

Și nu e doar în domeniul meu problema. Scrii cod cu picioarele? O să-l scrii cu picioarele și când vrei să te angajezi ca programator într-o firmă mai bună. Faci filme „de artă” fușerite? Și dacă primești o sponsorizare de la CNC, o s-o faci praf și n-o să te ajute la nimic. Predai în silă la clasă și nu-ți ști materia? Nici meditații nu prinzi.

Dacă tot stai și aștepți să ți se dea ceva ca să catadicsești să faci un efort, aștepți degeaba. Poate să-ți surâdă soarta oricât, pentru că tot chix o să dai și atunci.

Boss, eu îmi fac pânza când vine musculița, că înainte n-are sens.