Stăteam pe terasa de la Opus 9 și clămpăneam la taste când a început să se apropie de noi o melodie latino dată tare, cât să se audă de pe toate terasele din jur. Am ridicat privirea și am văzut un individ pe la vreo 60 de ani călare pe o bicicletă înzorzonată. Avea o boxă pe care o dăduse atât de tare încât, dacă ar fi avut cu 30-40 de ani mai puțin, ai fi crezut că se duce să-i facă o scenă de film romantic unei gagici de la etajul opt.

A venit dinspre Bistro del’Arte, a trecut spre Piața Sfatului și m-am uitat în urma lui oarecum contrariată.

„Ăla era…” am zis eu, parcă nevenindu-mi să-mi cred ochilor.

„Un cocalar bătrân pe bicicletă.”

Am dat din umeri, m-am reapucat de treabă. N-a durat foarte mult până a reapărut individul, tot cu muzica dată tare, venind din aceeași direcție, mergând în aceeași direcție.

„Băi, e cam mult,” am zis eu. „Totuși.”

N-a durat mult înainte să apară iar – era clar că avea traseul lui și dădea ture, cu muzica la maximum.

„Aloooo, mai încet cu muzica!”

Biciclistul n-avea treabă, era în lumea lui – muzică tare să fie, ce, dacă ascultă unii muzică tare în mașină, să n-asculte și el pe bicicletă?

Asta era acum câteva zile. Azi ne-am dus pe aceeași terasă, când ce să vezi – nesimțitul vintage cu bicicleta înzorzonată și muzica tare a trecut pe lângă noi, cu ceva chestie populară, să zicem.

„Iară ăsta?!” am zis. Ne-am luat lucrurile și am plecat, parțial pentru că ne era foame, parțial pentru că știam deja că omul avea să se întoarcă și deja plănuiam prea abitir cum poți învăța pe cineva care are în jur de 53-63 de ani (adică vreo 60-70, fără cei 7 de acasă) să-i respecte pe cei din jur și să nu-i polueze fonic.

E un festival de mâncare pe aleile de sub Tâmpa, cu tot felul de specialități care mai de care mai interesante și tot voiam să încerc anumite lucruri de pe acolo, așa că am luat-o la pas încolo. Când să intrăm în zona de mâncare, peste cine dăm? Peste biciclist, care se chinuia să treacă prin mulțimi călare pe biță, cu muzica dată la maximum.

„Vedeți că există căști! Folosiți-le!”

Prins în mulțime și incapabil să pretindă că n-auzise, a mârâit agresiv și ne-a dat de înțeles că sub nicio formă nu se va opri din ce face, nici din mers cu boxa dată tare pe stradă și probabil nici din traseul care momentan trecea pe o alee plină-ochi de oameni care mâncau, căscau gura și stăteau la cozi.

În fine. Dau gratis nesimțit vintage, nu bate, nu troncăne, cârâie puțin și face o grămadă de zgomot în rest, merge pe traseu indiferent de circumstanțe, probabil foarte bun la alungat ciorile de pe lanul de porumb. Stați un pic prin centru până când apare, mai ales pe la Bistro/Opus 9, adică acolo unde te duci pentru că e cică mai liniște.