Roxana-Mălina Chirilă

Cartea de azi: cuvânt înainte

Am un plan foarte măreț pentru 2018, pe care-l pun la cale încă de la sfârșitul lui 2016. Vreau să recomand o carte pe zi pe blog – în fiecare zi, timp de 365 de zile.

Va fi o listă de cărți care ori mi-au plăcut, ori au ceva de zis, ori mi s-au părut interesante și ieșite din comun din anumite puncte de vedere. Va fi o vraiște generală de clasici de care a auzit toată lumea, de obscurități de care n-a auzit mai nimeni și de cam tot ce e cuprins între cele două extreme.

Nu fiecare carte e recomandată pentru toată lumea, dar sper ca fiecare dintre ele să fie interesantă pentru cineva. Normal, fiind vorba de o listă atât de lungă de cărți creată de o singură persoană, îmi va reflecta puternic gusturile, interesele și curiozitățile. Nu e un canon, nu e o listă cu cele mai bune cărți, ci sunt recomandări personale, cu tot ce decurge din asta. Dacă vedeți avertismente prin descrierile cărților, e bine să le luați în seamă.

Citești 365 de cărți într-un an?!

Nu, dar nici nu trebuie.

Am citit mult de-a lungul timpului, deci am de unde alege. Unele cărți le-am citit acum 2 zile și le țin minte bine, altele le-am citit acum 10 ani sau mai bine, dar le-am iubit, m-au influențat cumva și mi se pare că au ceva de zis.

Dar tocmai pentru că ritmul meu de citit cărți bune nu e foarte alert, recomandările vor avea loc _doar _în 2018. Vreau să recomand ceva bun, nu orice.

Deci, vrei să citesc *eu* 365 de cărți într-un an?

Nici nu-mi imaginez că cineva va încerca să citească totul de pe listă. Unele cărți pur și simplu nu sunt de interes general. După cum ziceam, nu e un canon de niciun fel, săriți peste ce vă sună prost.

Ce fel de cărți recomanzi?

Citesc destul de mult în tot felul de genuri, deci până la urmă s-ar putea să apară aproape orice tip de carte.

În general, însă, vă puteți aștepta la destul de mult fantasy, la niște clasici, la cărți japoneze și cărți pentru copii. Uneori, o să apară romane de dragoste, SF, non-ficțiune, literatură contemporană realistă, poezie, teatru și câteva chestii care nu-s pe lista asta.

Voi pomeni genul, voi povesti pe scurt câte ceva despre conținutul cărții și despre motivul pentru care o recomand și, în caz de nevoie, voi adăuga avertismente pentru cei care n-au chef să citească volume foarte scorțoase, cărți în care nu se întâmplă mare lucru sau texte cu caracter pornografic.

Trei zile pe săptămână vor avea un anumit specific:

  • Joia e rezervată clasicilor.
  • Sâmbăta e pentru ciudățenii.
  • Duminica sunt cărțile mele favorite.

Nu bag mâna în foc că voi respecta programul de fiecare dată (și, în plus, cele trei categorii se întrepătrund pe alocuri), dar asta va fi tendința generală. Unele zile de sărbătoare vor avea și ele recomandări tematice.

Pentru că lista de recomandări e doar pe jumătate încropită în momentul de față, s-ar putea să rămân la un moment dat fără material. Dacă ajung să recomand „Luceafărul”, o să știți că încep să scutur din greu sacul de recomandări, că poate-poate s-a prins o carte pe fundul lui.

Care sunt regulile jocului?

Nu recomand mai mult de primul volum dintr-o serie decât dacă acțiunea nu se continuă dintr-un volum în altul. Dacă primul volum nu e și cel mai bun, o să pomenesc lucrul ăsta.

Uneori nu voi recomanda cărți întregi, ci povestiri scurte (sau poezii, sau ce-o fi). Sunt două motive pentru asta. Primul: nu am momentan 365 de cărți în listă și, dacă e să trișez într-un fel, prefer s-o fac așa decât să recomand o carte în care nu cred. Al doilea: unele non-cărți îmi sunt dragi sau au ceva de zis despre lume de unele singure – n-aș vrea să recomand tot volumul ca să discut de o singură bucată din el.

Nu recomand decât ce am citit. N-o să recomand Proust, de exemplu, pentru că nu l-am citit (și mă îndoiesc că o s-o fac până la finalul lui 2018).

De ce nu pomenești cartea mea favorită?

E o listă personală de recomandări de cărți, nu un canon al literaturii universale. Acestea fiind zise, iată motivele pentru care o anumită carte ar putea să nu fie pe lista asta:

  1. N-am citit-o. E clasică și ți se pare că asta demonstrează o mare carență în educația mea? Vezi articolul despre cei trei autori care-s cei mai mari pe lume.
  2. Am citit-o, nu m-a impresionat – Cassandra Clare, de exemplu, scrie cărți care sunt mișto de citit când ești adolescent. Dar după ce ai citit suficient de mult YA, vezi că nu prea are nimic nou de zis. Iar „Micul prinț” mi s-a părut literatură pentru adulți care vor să creadă că e frumos și magic să fii copil și își creează propriile lor fantezii și răutăți anti-adulți.
  3. Am citit-o, știu că e o carte de referință, dar nu mi-a spus mare lucru. „Neuromantul” lui William Gibson, de exemplu, m-a chinuit și am reluat-o de vreo trei ori până s-o termin. E interesantă ca atmosferă, dar nu fac parte din publicul ei entuziast, care să o și simtă.
  4. Poate o să fie pe listă până la sfârșitul anului.

Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |