Azi e prima oară când trișez și nu recomand o carte, ci o povestire scurtă: „Grădinarul”, de Rudyard Kipling, publicată în 1925. Nu văd să fie tradusă pe undeva, din păcate.

Am descoperit-o de curând și, la prima citire, mi s-a părut cât se poate de banală: e despre o femeie sinceră și bună la suflet dintr-un sat din Anglia, care a ajuns să-l crească pe fiul fratelui ei. Fratele ei, oaia neagră a familiei s-a încurcat cu o indiancă și a murit într-un accident cu câteva săptămâni înainte de nașterea copilului, iar Helen a reușit s-o convingă pe mamă să renunțe la bebeluș pentru o anumită sumă de bani și s-o lase pe Helen să-l crească.

Băiatul ajunge să fie crescut de mătușă, suferind un pic că e orfan, dar împăcându-se cu ideea până la urmă. E un tânăr strălucit, cu un viitor frumos înainte, dar în 1914 vine Primul Război Mondial și se înrolează.

După cum ziceam, inițial mi s-a părut destul de banală. Apoi am ajuns la final. Apoi am recitit începutul și mi-am dat seama că există două povești acolo, una fiind cea evidentă, care e despre o mătușă și nepotul ei, iar cealaltă mult mai subtilă și ascunsă, prezentă doar în detalii din care încet-încet îți faci altă imagine despre tot.

„Grădinarul” e o dovadă de măiestrie în scris – e simplă, clară, la obiect, dar îți dai seama târziu unde și cum te-a păcălit. Și apoi descoperi povestea ascunsă.

E disponibilă gratuit aici, dar nu numai.

---

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.