Roxana-Mălina Chirilă

[20 ian] Cartea de azi: „Printre pisici” de Motanulpescar Sauwhatever

Există opere de artă atât de frumoase, de puternice, de profunde încât îți taie răsuflarea și știi că niciodată n-o să te ridici la nivelul lor – nici ca artist, nici sufletește, nicicum. Îți arată o altă lume, dar îți trântesc ușa în nas când vrei să pășești spre ea.

„Printre pisici” nu se numără printre ele.

De fapt, după ce am citit cartea asta de câteva ori, tot nu-mi dau seama dacă autorul scria la mișto, era fumat sau se crede un nou Cărtărescu. Singurul indiciu pe care-l am e faptul că-și spune „Motanulpescar Sauwhatever”, dar tot nu știu sigur.

„Printre pisici” e o carte despre un băiat care se duce în Turcia într-un schimb studențesc și cunoaște tot felul de persoane (mai ales tipe). În rest, nimic nu are sens, nu există un fir logic sau o poveste – există, în schimb, o pisică vorbitoare într-o singură scene, cuvinte mărețe folosite cu sensuri improprii, un delir despre romani și popoare latine și turci. Am râs. Am rămas buimacă. Am văzut că niciun citat nu pare să surprindă suprarealismul și ciudățenia întregului.

Ce pot spune? Mi-a făcut o impresie neplăcută, părea o reptilă care caută ceva prestanță prin stereotipuri abuzate…

Dar pot să încerc să găsesc în continuare citatul magic. Cum ar fi o trimitere de nicăieri la Eliade, în timp ce protagonistul și amicul lui ungur ajung să fie luați în primire de niște turcoaice ca într-un harem destrăbălat, în timp ce turcul-șef e plecat.

toată scena a fost invadată din senin de niște norișori care coborau impetuos din tavan către noi în valuri alburii. Eu m-am dat spre spate, însă toți am fost învăluiți fără scăpare ca de un val năprasnic al mării. Deși se petreceau toate astea, s-a auzit un strigăt:

– Mie dați-mi pantalonii! N-o să pot sta așa, orice s-ar întâmpla!

Deci, în ciuda stranietății, ungurul ăsta avea mintea limpede, deși era clar că mai devreme se pierduse cu firea când se lăsase pe mâinile unor străine. Și atunci totul s-a evaporat ca o ploaie repezită de vară și băiatul ăsta nesăbuit era la fel de îmbrăcat cum ne lăsase turcul, doar că fetele, la naiba, se mistuiseră. Când a intrat turcul, noi n-am mai adus aminte de nimic, ne prefăceam… Dar turcul a zis brusc, „Așa începe,” iar apoi a tăcut.

Habar n-am ce se întâmplă de fapt în „Printre pisici”. E o satiră a literaturii de azi, cu cuvintele ei mari, cu referințele la trecut? E doar genial de prost scrisă? E un text scris la beție, care a ajuns publicat? Nu știu. Dar cartea poate fi cumpărată de pe eMag, de pe Librarie.net și de pe site-ul editurii Datagroup.


Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |