Charles Dickens a fost unul dintre oamenii hotărâți să facă lumea mai bună. A fost jurnalist și editor pe la diverse ziare, a intrat în contact cu clasele de jos, și-a făcut prieteni interesați și ei de cauze sociale, iar rezultatul se vede deseori în cărțile lui, care tind să vorbească despre orfani și vieți grele.

Primul lui roman,  „Documentele postume ale clubului Pickwick”, nu e deloc așa. E o carte veselă despre niște domni londonezi din același club care pleacă la țară și trec prin tot felul de aventuri. Pentru că Dickens a scris povestea în foileton, unele aventuri sunt episodice și nu se leagă de un fir narativ mai larg, iar primul capitol e cu totul din alt meci decât restul cărții. Dar per ansamblu e distractivă, mai ales după ce Dickens prinde ritmul și îl introduce pe Sam Weller, servitorul domnului Pickwick, un tânăr credincios ca un câine, cu un accent Cockney și cu tot felul de replici ca, „Întâi afacerile și p-urmă distracția, după cum a zis Richard al Treilea când l-a-njunghiat pe ălălalt rege în Turn, după ce-a omorât bebelușii.” Sau „Ce mai faceți, doamnă? Mă bucur enorm să vă văd și sper să ne cunoaștem multă vreme de-acum încolo, după cum i-a zis domnul bancnotei de cinci lire.”

Cartea e prea puțin cunoscută la noi, poate și pentru că e greu de tradus, nu foarte melodramatică și pălește în comparație cu complexitatea altor cărți ale lui Dickens – însă în epocă a avut un succes răsunător și l-a lansat pe Dickens în lumea scrisului cam la fel cum au lansat cei de la NASA rachete și mai e știută și azi.

În plus, mai are și alte câteva avantaje. Întâi, e o primă lucrare a unui scriitor care avea să-și facă un renume atât de mare, pentru că se simte cum învață să-și facă meseria. Apoi, are un personaj cu adevărat antologic, Sam. Reflectă și societatea englezească de la mijlocul secolului 19 destul de fidel. Are și ilustrații din epocă.

Pe la noi, cred că cea mai recentă traducere a fost în colecția Adevărul, sub numele „Cronicile clubului Pickwick”, dar acum cred că volumele respective mai există doar prin anticariate. În engleză, poate fi găsită în format digital pe Project Gutenberg (unde e gratuită, evident) sau în format fizic pe Book Depository.

---

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.