Am crescut într-o casă plină de cărți, fără să-mi pun prea multe probleme despre cum apăruseră. Din câte știam, bunicul era mare amator de cărți și el le comandase și sortase pe toate, ba chiar și legase câteva.

Într-un fel, toate cărțile erau egale – erau la fel de misterioase și nu știam când trăiseră autorii, de ce le scriseseră, dacă erau sau nu comerciale și din ce curente făceau parte. Așadar, multă vreme nici nu mi-am pus problema că genurile literare nu sunt neapărat bătute în cuie sau că nu acoperă toate tipurile de literatură posibile. Știam, de exemplu, de sintagma „romane siropoase de dragoste” și nu mă gândeam că romanele de dragoste ar putea fi altfel decât siropoase. Nu că dădusem eu de vreunul, dar știam că teoretic există.

Peste niște ani, când a ajuns internetul și pe strada noastră (literalmente) și am început să pot explora online-ul, am dat și de romane siropoase de dragoste în timp ce căutam romane cu dragoni. Le-am citit și dezamăgirea mea a fost la fel de mare ca atunci când am citit rezumatul filmului „Dragonul roșu” și am descoperit că nu exista niciun dragon în film. Eroinele aveau tot felul de probleme absurde. Și eroii la fel. Romanele de dragoste nu erau pentru mine.

După nu foarte mult timp, via fanfiction, am descoperit că mai există un tip de roman de dragoste: cel oarecum realist, cu personaje mai credibile, cu structură non-standard – și care nu se termină cu o cerere în căsătorie și un „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. În care partea de dragoste e înglobată în acțiune. Și atunci au început să-mi placă romanele de dragoste.

„The Girls from Alcyone” e din zona romanelor care au și altă poveste de zis – în cazul de față, o poveste despre fete din familii sărace de pe Pământ care sunt vândute corporației Kimura pentru a deveni mercenare galactice și sunt antrenate pe planeta Alcyone. E primul roman din serie și e axat mai ales pe antrenamentele lor militare (și un pic de acțiune împotriva antagoniștilor), cu un dram de poveste de dragoste între două mercenare.

E o carte simpatică – ușurică, nu foarte profundă, științific improbabilă pe ici-colo, dar plăcută. Și ieftină, la un pic peste un dolar când o cumperi în format digital de pe Amazon. În română nu știu să fi fost tradusă, ceea ce nu e de mirare – Cary Caffrey nu e o scriitoare super-faimoasă, ci una relativ măruntă, care a scos doar seria asta și a vândut doar vreo sută de mii de exemplare din ea.

---

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.