Roxana-Mălina Chirilă

[26 mai] Cartea de azi: „The Crying of Lot 49” de Thomas Pynchon

Te-ai gândit vreodată să citești Cărtărescu, dar era prea lung? Sau poate te-ai uitat pe recenziile altora la „Solenoid” și ți-ai dat seama că ai vrea să citești ceva tot „magistral, oniric, organic, vizionar”, dar dacă se poate, să fie o carte cu un fir narativ? Atunci s-ar putea să te intereseze Thomas Pynchon, care e una dintre inspirațiile lui Cărtărescu.

Pynchon are un stil complicat, plin de aluzii și referințe. E greoi, dificil de citit, ironic și scrie pentru elite. Eu personal nu-l prea înghit, dar înțeleg atracția pe care o simt alții pentru el: scriitura lui e ca un puzzle intelectual și fiecare frază e încărcată.

„The Crying of Lot 49”  (publicată pentru prima oară în 1966) are și un fir narativ, care pare secundar stilului. O tipă, Oedipa, află că e co-executoarea testamentară a unui fost iubit putred de bogat, care avea un apetit incredibil pentru glume și păcăleli. Habar n-are cu ce se mănâncă treaba asta, dar se duce oricum în orașul în care locuia omul și acolo dă peste o conspirație ciudată – se pare că există un serviciu poștal secret, neguvernamental, care s-ar putea să omoare oameni.

Nu pot da spoilere, pentru că romanul în sine nu dă spoilere. Mai exact, nu se rezolvă nimic și nimic nu e explicat. Lucrurile sunt lăsate în ceață artistic, lumea e absurdă și se comportă ca atare și numele sunt profund semnificative, cu excepția momentelor în care nu sunt (pentru soțul Oedipei, Mucho Maas, totul e mereu prea mult; în schimb, Oedipa nu pare să aibă copii cu care să se căsătorească).

„The Crying of Lot 49” se poate comanda (cu livrare gratuită și momentan cu o reducere enormă) de pe Book Depository. Se poate cumpăra și de pe Amazon.


Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |