[Notă: această postare este scrisă de mac gregor]

Am citit-o acum mult timp, in varianta romaneasca. Am ramas cu impresia ca e una din cele 3 carti mari ale SF-ului, dar nu as mai fi pariat pe restul detaliilor. Asa ca am recitit-o din nou.

In mod clar, e una din cele 3 Carti Mari ale SF-ului.

Toate SF-urile se bazeaza pe reinnoirea unor ramuri ale stiintei. Ori se descopera robotica, ori brusc calatoria spatiala e posibila, etc. Lumea null-A sapa mai adanc: revizuieste totul de la logica aristoteliana incoace.

Pe scurt, logica care zice ca un kil de branza egal un kil de branza este anulata. Lumea e un Pamant paralel, care a pornit de la ideea ca Aristotel greseste, si ca intre un obiect si altul exista minim vreo 10.000 de diferente. Dimpotriva, nimic nu e niciodata la fel ca altceva.

Iar daca cineva este identic cu altceva, se produce un fenomen de teleportare intre cele 2 obiecte.

Asta + psihologia semantica, alta chestie stiintifica care exista in realitate dar nu a devenit niciodata dominanta, au dus la un program de antrenament mental care face ca orice om sa fie capabil sa se adapteze fara frictiuni la realitate. Viitorul e frumos, oamenii au colonizat planeta Venus, cu copaci uriasi.

Atunci pamantul este atacat de un Imperiu Galactic cu logica aristoteliana, rational, cu nave imense, resurse aproape infinite, si conduse de niste tipi care iubesc energia razboiului. Primul atacat este Venus, in intregime pasnic, dar oamenii inarmati cu bate si antrenament mental reusesc sa invinga Imperiul.

Daca in clipa asta ati ciulit urechile, inseamna ca v-ati prins ca asta e jumatate din Star Wars. Doar ca Lumea null-A a fost scrisa in 1956. Mai mult, A E Van Vogt a descris genial raportul de forte dintre Imperiul Galactic si Liga Galactica/Republica, nu asa simplist ca Lucas.

Asta nu mai e asa surprinzator cand afli ca a declansat de unul singur prima epoca de aur a SF-ului, si ca i-a influentat pe Philip K Dick si Asimov, si ca Star Trek nu ar fi existat fara Calatoriile Navei Spatiale Beagle, si nici Alien fara o povestire de-a lui.

Poate ca Van Vogt nu e la fel de coerent ca Asimov. Dar ca nivel de zbor a imaginatiei e acolo sus, printre cei mari.