Roxana-Mălina Chirilă

Cartea de azi, ediția Mac Gregor: „Sectanții”, de Vasile Ernu

[Notă: Această postare a fost scrisă de mac gregor]

De data asta incep cu concluziile: tot ce a functionat odata, si a adus sens in viata unor oameni, poate functiona si azi la fel de bine.

Greseala pe care o facem este ca interpretam gresit trecutul. Mai ales referitor la religie, naivitatea moderna e la genunchiul broastei. „Prieteni imaginari”, „manipulare de catre preoti”. Slab, ba.

Ernu s-a nascut intr-o secta crestina locala din Basarabia. Oamenii astia in incercarea lor sincera de a urma invataturile din carte au replicat si unele rezultate bune obtinute de crestinism de-a lungul istoriei.

De ex ei au decis dupa studiul Bibliei sa fie saraci si sa nu urmareasca profitul. Pe timpul comunismului, au refuzat sa aiba locuri de munca (doar posturi gen paznic, prost platite si unde nu te bateau la cap).

Fiindca trebuiau sa isi intretina familiile traiau din vanzarea de cojoace – fiecare il invata pe celalalt cum sa coase, sa intre in meserie etc

Pentru ca nu vroiau profit, cereau doar cat le trebuia sa traiasca.

Pentru ca nu aveau voie sa fie lenesi, faceau o treaba buna.

Pentru ca nu vroiau sa stoarca bani, nu incercau sa puna materiale proaste.

In scurt timp toata rusia isi cumpara cojoace de la sectanti. Pentru ca nu vroiau sa traiasca in lux, nu cheltuiau banii aiurea. In urma acestei chestii, s-au trezit incetisor mai bogati, in medie, decat vecinii lor. Cam ei toti aveau masini. Cam ei toti isi trimiteau copiii la facultate. Cam ei toti aveau case bune. Aplicand fuga de tentatia banului, au ajuns bogati. (si ei erau o secta locala, nu aveau donatii din America)

Si si-au pus intrebarea: bai. Nu avem joburi bune. Nu vrem lux. Stam cate 2 ore pe zi la biserica. Nu muncim nici sambata, ca vecinii nostri. Pierdem jumatate din timp doar organizand comunitatea. Cum pisici am ajuns mai bine material decat toti vecinii nostri, care se dau peste cap pentru bani?

Fara sa stie, au replicat povestea primelor manastiri crestine din occident. Care au inceput prin a fi oameni care vroiau sa fuga de lume, dar prin organizare si trai in comunitate au sfarsit cei mai bogati.

Varianta moderna zice „fii tu insuti”, „urmeaza-ti inima”, „urmeaza-ti pasiunea”. Dar daca esti cu unele tendinte naspa, toate aceste sfaturi nu te ajuta cu prea mult, nu-i asa? Iar daca faci tot timpul ce esti obisnuit, nu vei avea prea multe surprize placute.

Religia crestina vede omul ca fiind stramb. Fundamental stramb, nascut in pacat. Astia suntem: limitati, cu instincte oarbe, blestemati sa ne castigam painea cu sudoare, si muritori. Ce putem face cu aceasta realitate?

Si aici vin poruncile religioase. „Nu iti fa comori aici ci in cer, caci unde iti sunt comorile acolo iti va fi si sufletul” „Nu ridica sabia caci de sabie vei pieri”.

Cine le judeca per se le intelege gresit. Ele nu pot fi intelese decat impreuna cu baza umana la care se aplica.

Daca tu esti prea intr-o parte, aplicand niste lucruri care au o putere inclinata in sens opus, ajungi sa stai intr-o pozitie echilibrata care e mult mai favorabila de fapt. De unde si surpriza rezultatelor.

Scopul unei religii destepte nu e aplicarea radicala a dogmei. Ci e aplicarea radicala a dogmei atat cat e nevoie ca sa balanseze tendintele negative si sa atinga o stare de echilibru.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |