Roxana-Mălina Chirilă

Realpolemik

O dată la câteva luni, aud că este absolut important și esențial ca orice persoană cu drept de vot să fie profund interesată de politică. Am citit-o în comentarii pe bloguri (inclusiv pe al meu), cel mai recent l-am văzut pe Radu Dumitru explicându-i lui Dorin Lazăr de ce e esențială implicarea, iar mai demult cineva deplângea faptul că tinerii din ziua de azi nu mai știu cine e în fruntea ÎCCJ și cine sunt miniștrii.

De obicei mă apuc să scriu o postare despre subiect, după care uit de ea. Cea despre tinerii habarniști care nu știu cine e președintele ÎCCJ e de pe la începutul lui 2018, pe când toată lumea era mare expertă în justiție.

Cei care pun problema așa au cel puțin două idei greșite.

Prima idee greșită e că își imaginează că dacă ești informat, ai și putere. Sau, mai exact, că dacă tu știi ce fac toți politicienii, poți face în așa fel încât, cumva, să fie bine. Protestezi aici, votezi acolo, iar până la urmă lucrurile devin mult mai bune decât ar fi fost altfel.

Amu’, nu știu la ce alegeri ați participat voi până acum, dar eu am avut de ales între:
– Iohannis, Ponta și niște indivizi care nu prea intrau în discuție;
– PSD și cei care li se opun;
– Árpád-András Antal și câțiva alții care n-aveau șanse;
– cei care au participat la europarlamentare și pe care, la fel ca majoritatea, nu-i mai țin minte absolut deloc.

Chiar dacă aș fi știut absolut tot despre politica românească, tot astea ar fi fost opțiunile. Nu e ca și cum aș fi putut să-l votez brusc pe Havelock Vetinari, pe principiul că eu cred că ar fi cea mai bună soluție pentru România. În primul rând, nu votezi un tiran, pentru că deschizi calea către tiranie. În al doilea rând, Vetinari e un personaj fictiv din Discworld și deci nu cred că ar fi o opțiune validă.

Știm toți că alegerea reală e PSD sau anti-PSD, cu excepția localelor, unde problema se poate pune și altfel.

A doua idee greșită e că trebuie să fie implicată toată lumea în politică.

Faptul că toți avem dreptul să ne interesăm de politică și să discutăm de ea e un _drept, _nu o îndatorire. Unul dintre avantajele majore ale societății e că nu-i musai să le facem personal pe toate, ci putem să lăsăm anumite lucruri pe seama celor care se pricep la treaba asta.

Toată lumea are tot 24 de ore pe zi. Să ceri de la fiecar__e persoană din țara asta să-și doneze câteva ore pe săptămână ca să-și facă volens-nolens un hobby din politică e absurd. Vă place politica? Bravo. Ocupați-vă cu subiectul, fiți informați. Dar de ce să vă așteptați ca toți să fie la fel? Eu, de exemplu, nu am nici interes, nici aplecare, nici pasiune, nici cunoștințe, nici talent, nici nimic pentru subiectul „ce-au mai făcut politicienii noștri”.

„Dar Roxana, dacă toți ar fi ca tine, ar fi vai și amar de capul României!”

Ar fi foarte amuzant ca zece milioane de români să cumpere o grămadă de cărți de Terry Pratchett pentru că-mi plac mie, dar nu toți suntem la fel și nu avem aceleași preferințe și tendințe.

Cu alte cuvinte, faptul că eu și alții nu vrem să ne batem capul zi de zi cu politica nu-i împiedică pe alții s-o facă și nici nu s-a pus problema că aș vrea să opresc pe cineva din acest hobby.

Eu prefer să aflu un rezumat despre situație înainte să votez și, pentru că nu trăiesc într-o grotă peste care s-a rostogolit un munte, bănuiesc că dacă se întâmplă ceva foarte grav, o să aflu suficient de repede, pentru că nici de ultimele gafe ale lui Dăncilă nu pot scăpa – și credeți-mă, încerc.

Cam asta-i și cu polemicile astea politice și cu cei dezinteresați de ele. Unii votăm, dar nu ne stresăm.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |