Roxana-Mălina Chirilă

Identitate și feminitate – sau ce am învățat din astrologie

Am o oarecare bănuială că majoritatea celor care citesc acest blog nu cred în horoscop. Dar azi o să vă conving să credeți în zodii și în influența lor asupra personalității.

Acum multă vreme, când îmi păsa de zodii și de astrograme natale, am cunoscut o grămadă de oameni care mergeau la astrologi și care discutau de ce făceau astrele în momentul nașterii lor. Eu, de exemplu, am soarele în gemeni, luna în rac, ascendentul în pești, venusul în gemeni, mercur în gemeni (la el acasă) și împreună, toate planetele astea spuneau o poveste a unei tipe inteligente, puternic axate pe chestii intelectuale, dar cu profunzimi spirituale și emoționale.

Povestea asta despre mine avea doi autori: listele de caracteristici pe care le găsești când citești despre astrologie și, bineînțeles, eu însămi. Eu alegeam ce trăsături să văd din listele alea, cum să le interpretez și cum să le corelez.

Povestea despre mine era bazată pe caracteristici reale – cine mă știe e conștient că despic firul în patru până la Dumnezeu și înapoi și că citesc toate tâmpeniile – dar îmi și influența comportamentul. Am emoții puternice, dar ce înseamnă asta? E o slăbiciune de caracter? Nu, e luna în rac, dovada că am suflet prin toată abundența aia de mental dată de faptul că sunt gemeni cu mercur în gemeni, venus în gemeni, marte în gemeni șamd.

Mă interesează tot felul de prostii tocilărești? Asta da, e geminismul complet. Dar preocupările mele nu sunt complet inutile, ci denotă o căutare mai profundă, pentru că ascendentul ăla în pești îmi dă spiritualitate, bre, ce știi tu.

În fine, nu neapărat că aș crede poveștile astea acum, când sunt foarte împăcată cu faptul că am preocupări de tocilară, dar la vremea respectivă astrograma îmi crea un context pentru ceea ce sunt. Alegeam să dau ascultare unui impuls sau altuia în funcție de povestea asta. Bine, îmi cam dădea cu virgulă când era vorba de faptul că gemenii sunt extrovertiți și sociabili, ceea ce eu nu prea sunt, dar partea aia o ignoram.

Ok. Printre oamenii care credeau în zodii erau și câțiva născuți fix la intersecția dintre zodii („pe cuspidă”, îi spune) și care, după ce au crezut cu tărie că zodia le influențează puternic personalitatea, au aflat că de fapt erau zodia vecină. De exemplu, o tipă a aflat că nu e scorpion, ci balanță.

Brusc, povestea ei despre sine s-a schimbat. Avea alte liste de trăsături, care evident că formau imaginea unei personalități complet diferite. Ea era aceeași, dar se percepea altfel. Iar ceea ce-ți spui despre tine îți influențează comportamentul – dacă până atunci persoana poate că vedea că e răzbunătoare și drastică, acum vedea că e nehotărâtă de multe ori și că vrea de fapt să caute un echilibru. Așa că, în loc să fie răzbunătoare, a început să fie mai împăciuitoare.

Dacă stai să te gândești, stelele din momentul nașterii ei nu s-au schimbat deloc – dar schimbat percepția ei despre sine. Normal că se simțea altfel, pentru că se privea pe sine prin altă lupă.

Fără nicio corelație cu stelele, zodiile influențează clar o parte din populație – acea parte din populație care-și spune o poveste despre propria identitate bazată pe lista de trăsături a unei zodii. Pentru că povestea pe care ți-o spui despre tine te influențează.

Să zicem că vrei mult să te dai cu parapanta, dar ți-e frică. Dacă îți spui despre tine că ești o persoană curajoasă, care nu se lasă învinsă de emoții, o să mergi să te dai cu parapanta și o să-ți confirmi curajul. Dacă îți spui că ești o persoană lașă, în schimb, s-ar putea să nu mergi și să te simți prost, iar faptul că „n-ai avut curaj nici măcar să faci un lucru pe care ți-l doreai atât de mult și care e destul de sigur” o să-ți demonstreze că ești laș și o să te simți și mai laș.

Nu ne mințim, dar alegem ce anume observăm la noi, decidem cum să ne purtăm cu noi înșine, la ce ne așteptăm de la noi înșine și de la alții, căror reacții interioare le dăm curs și căror nu. Suntem scorpioni răzbunători și profităm de povestea asta despre noi ca să le arătăm noi celor care ne-au greșit – sau suntem balanțe împăciuitoare și încercăm să dregem situațiile? Sunt cazuri în care putem alege oricare dintre variante și povestea pe care ne-o spunem despre noi ne face să înclinăm într-o direcție sau alta.

Nu putem alege mereu. Dar putem alege mai des decât credem.

Ok. Chestia asta cu povestea despre sine nu e valabilă doar la zodii, evident. Putem să ne construim povești bazate pe orice identitate: suntem duri din cartier sau suntem doar săraci de la marginea orașului? Suntem români – ce înseamnă asta sau înseamnă ceva anume în povestea noastră? Avem o meserie/un nivel de educație/o stare civilă, suntem părinți sau nu – ce înseamnă asta pentru noi? Unele lucruri sunt mai clar ancorate în realitate decât altele, dar orice situație se poate interpreta în mai multe moduri și o vom interpreta cumva, fie și doar ca să ne spunem că nu ne pasă de acel aspect.

Pornind de la perspectiva asta, am citit articolul ăsta pe care mi l-a trimis cineva. Pe scurt, tipul care a creat limbajul de programare Python nu acceptă să fie mentor pentru bărbați albi, ci doar pentru femei și minorități, pentru că nu există destulă diversitate printre programatorii de acolo, chiar și cei care lucrează în proiecte open source.

Partea asta mi-a atras atenția (rezumat mai jos):

“It’s not just joining a project that’s the problem, it’s staying in the project, which means you have to feel comfortable exchanging emails and code reviews… with people that you don’t know personally but you communicate frequently with online,” he said. Van Rossum thinks that these exchanges can be difficult for women because of unconscious bias and male-driven cultural norms within open-source communities.

“It’s not just about writing the code, but you have stand up for your code and defend your code, and there is a certain male attitude that is endemic in many projects where a woman would just not feel comfortable claiming that she is right,” he explained. “A guy who knows less than that woman might honestly believe [he is right], so they present a much more confident image.” In his experience, van Rossum sees incompetent men’s ideas gaining acceptance more often than merited because they are more forceful in how they present them.

Van Rossum believes that the different attitudes of women and men in programming communities is due to wider societal problems that we need to fix from the bottom up. “I’ve always felt that feminism was right and we need to change the whole society,” he said.

Mai exact, e un context în care programatorii nu se cunosc între ei, ci doar discută online. Van Rossum vrea să fie mentor pentru femei și minorități, deoarce el crede că bărbații albi sunt mai încrezători în sine când apără ce au făcut, chiar dacă au făcut prost. Vrea să ajute femeile, pentru că el spune că femeile n-au suficientă încredere în sine ca să susțină că au dreptate.

Mmm.

N-o să zic că nu există o potențială problemă a „cumințeniei” femeilor. Ai anumite standarde care ți se cam impun ca tipă și anumite chestii sunt pricepute altfel în funcție de sex. Iar asta influențează modul în care acționezi.

(De ex., evit să ridic vocea la oameni pentru că știu că o să fiu percepută ca isterică, chiar dacă sunt nervoasă pe bună dreptate.)

Dar chestia tare e asta: o mare parte din povestea pe care ți-o spui ca femeie e o poveste. E ca la zodii. Poate că povestea e adevărată, dar asta și pentru că o faci să fie adevărată, acționând în conformitate cu ea. Dacă îți spui, „Sunt femeie, iar femeile nu se impun”, n-o să te impui nici dacă simți că poate ai putea s-o faci.

Sigur, dacă toată viața ai acționat într-un anumit fel, e riscant să acționezi acum altfel. E posibil să nu știi cum să te comporți, ce e prea mult, ce o să fie văzut prost, ce e în regulă și ce nu. Cât de tare poți să întinzi coarda? Care e granița dintre încredere în sine și agresivitate fără fond? Nu știi cum te vor percepe cei din jur, dar ai noroc! Suntem în secolul XXI. Internetul oferă anonimat chiar și azi.

Online, poți să fii cine vrei. Poți să fii femeie. Poți să fii bărbat. Poți să fii agent CIA. Îți poți lua un pseudonim neutru, gen HedgehogDragonSlayer și să încerci o altă personalitate – la fel cum tipa care a aflat că nu e scorpion, ci balanță și s-a adaptat, poți alege și tu alte tendințe cărora să le dai curs. HedgehogDragonSlayer poate să aibă încredere în sine și să facă pe bărbatul misterios, chiar dacă tu ești o tipă care-și roade unghiile de la anxietate.

Scrii niște cod, îl trimiți la review. Dacă ți se dă peste nas, nu faci ce te-ai obișnuit să faci – în loc să pleci capul și să nu comentezi, îți susții codul așa cum ar face-o HedgehogDragonSlayer. Vezi ce reacții primești. Dacă vezi că ai sărit calul puternic, încerci să dregi busuoicul. Nu merge? Ok, nicio problemă, nu te cunoaște nimeni, înveți din greșelile făcute (și la cod, și la abordare), iei alt pseudonim și încerci din nou.

Internetul e un loc excelent ca să ieși din găoacea propriei personalități pentru că poți să faci experimente fără consecințe majore (asta dacă nu le faci sub numele propriu). Înveți din ele și îți dezvolți calitățile pe care ai vrea să le ai.

Nu vreau să zic prin asta că nu trebuie făcute chestii pentru femei în programare. Nu zici nici că trebuie făcute. Nu știu ce e în programare. Dar dacă lipsa încrederii în sine nu-ți permite să ajungi unde vrei, dacă ai impresia că cei mai asertivi și extrovertiți ajung mai departe, uneori și pe nedrept, dacă îți spui că ai reuși să faci mai multe dacă ai fi altcineva, poți să începi să-ți schimbi povestea despre tine. Nu e vorba să-ți schimbi personaliatea cu totul, ci să înveți să dai curs acelor tendințe de care ai impresia că te-ar putea duce mai departe.

E secolul XXI, nu mai trebuie să așteptăm să fim salvate de prinți pe cai albi, ci putem să ne antrenăm și noi până când nu ne mai punem armurile pe dos, nu mai ratăm patru ținte din cinci, ci suntem cât de cât gata de luptă. Dacă au reușit s-o facă niște împiedicați al căror singur avantaj era că s-au născut sub o stea fericită, ne-om descurca și noi.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |