Știați că o să vină și momentul ăsta. Cel al lui Lev „Am scris un roman legendar de lung” Tolstoi și al romanului său legendar de lung.

„Război și pace” e un roman istoric scris în secolul 19, pe vremea când erau la modă foiletoanele – iar cartea asta a fost publicată și ea pe părți în 1865-1867, după care Tolstoi a rescris părți din ea și a publicat-o într-o versiune completă și finală în 1869.

Zic că e un roman istoric pentru că acțiunea se petrece în timpul războaielor napoleonice care au avut loc înainte să se nască Tolstoi – scria despre istoria recentă a Rusiei, dar n-o prinsese el însuși. Dar e ok, pentru că s-a putut documenta de la cei care o trăiseră direct și pentru că are o Teorie a Istoriei pe care nu va ezita s-o expună pe scurt. Și pe lung. Și în detaliu. Repetitiv. Extrem de repetitiv. Din nou. Și din. Nou. Până în punctul în care doar dorința de a nu zice că am sărit peste pagini m-a făcut să nu sar peste pagini.

Dar în afară de repetitivitatea ideilor filozofice despre război (peste care oamenii normali pot să sară, nemânați de vreo manie obsesiv-compulsivă), e o carte fascinantă despre cinci familii din înalta societate a Rusiei. E mult mai ușor de citit decât sugerează faima ei și are câte ceva din toate, de la întrebări existențiale despre natura umană, la întrebări existențiale despre natura țărănimii rusești, la povești de dragoste, la gesturi eroice în război, la scandaluri în societate.

A fost tradusă din nou și din nou și se găsește prin anticariate și librării, gratuit în engleză pe Project Gutenberg, probabil în majoritatea bibliotecilor din țară (dacă nu în toate) și pe eMag și pe Libris, printre altele.

---

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.