Văd că se tot discută dacă se deschid școlile în toamnă și se fac tot felul de scenarii în funcție de numărul de cazuri. N-am chef să scriu o postare mai lungă pe tema asta, dar sunt câteva lucruri la care mă gândeam:

1. Școlile sunt pepiniere de viruși, lucru care se vede de fiecare dată când e sezon de gripă.
2. Există mentalitatea că ești un mic erou dacă te duci la școală/muncă deși te simți rău. Nu zic că o au toți în mod normal, dar pe vremea noastră auzeai că „X a venit totuși la școală, chiar dacă era gripat [deci e elev silitor]”. E o idee proastă și în mod normal, dar acum e și mai proastă. Mă întreb dacă va renunța lumea la ea.
3. Am auzit unii susținători ai deschiderii școlilor spunând că „Trebuie să ne obișnuim să trăim și cu COVID, cum ne-am obișnuit cu gripa”. Mi se pare o afirmație goală de conținut; nu e ca și cum obișnuința o să ne facă imuni. Dar poate că de fapt înseamnă „unii vor muri, dar nu cred că fac parte dintre ei, deci nu-mi pasă.”
4. Se tot vehiculează ideea că bieții copii vor suferi profund pentru că se impun măsuri de combatere a răspândirii bolilor. Prea fericiți n-or să fie, dar cred că adulții își proiectează mult propriile frustrări aici.
5. Din câte văd pe la americani și israelieni, care au deschis școlile, sunt șanse mari să se tot închidă/deschidă școli pentru că se găsesc câteva cazuri și intră toată lumea în carantină.
6. Sunt profesori care predau la mai multe școli, din câte știu, deci s-ar putea să fie și asta o problemă.
7. Pe la americani, unii profesori încep să se gândească să-și dea demisia (exemplu) și mă întreb dacă există aceleași gânduri și pe la noi, doar că nu știm de ele. În fond, profesorii și învățătorii sunt cei mai expuși, iar unii dintre ei sigur sunt în categorii vulnerabile (poate că unii nu par, dar nimeni nu e obligat să-și expună istoricul medical celor din jur).

Va fi o perioadă ciudată.

Dacă ești un elev de final de gimnaziu sau de liceu care citește asta, ascultă. Pe vremea mea erau greve care țineau cu săptămânile și n-am profitat niciodată de ele, doar am tras toți chiulul. Tentația e mare – iar pe vremea noastră, nici nu era cine știe ce de făcut. În timp, însă, am început să-mi dau seama de o chestie: aș fi vrut să știu mai multe și să pot face mai multe. Pentru că nu există cunoaștere care să nu poată prinde bine la un moment dat.

Dacă școala se dă peste cap, gândește-te la ce-ți place ție. Poate jocuri. Poate vloguri. Poate seriale. Poate manga. Nu știu. Află mai multe despre ele – vezi că toate sunt clădite pe principii interesante. Poți să înveți cum se face grafica pe calculator, poți să înveți istoria filmelor, poți să înveți să faci și tu diverse. Am o prietenă care, atunci când nu-și găsea de lucru după facultate, a învățat tot felul de principii despre cum funcționează sunetul, microfoanele și în general chestiile audio, iar acum face cărți audio. Ce înveți în școală _are _aplicații practice, chiar dacă nu le știi încă, dar dacă începi să sapi un pic, descoperi tot felul de lucruri interesante și încep să se lege de dubioșeniile alea pe care le înveți la ore. Nu te mai uiți ca mâța-n calendar când povestește profa de fizică de inducție electromagnetică sau ce-o fi.

Pentru că totul e o agitație completă acum, s-ar putea să pornești cu un avantaj măricel față de ceilalți și să ai succes când alții or să se zbată. Zic și io.