Roxana-Mălina Chirilă

Două versiuni de seminar de „business”: vise și fum vs. utilitate

Pe măsură ce lumea s-a schimbat și să fii propriul tău șef a devenit un vis din ce în ce mai realizabil, au început să apară și negustorii de vise care te învață cum să faci afaceri ca un b0$$. Contra cost, poți afla cum să câștigi o grămadă de bani relativ simplu și cum să ai propriul program relaxat având propriul tău business.

Dacă ar fi atât de simplu, evident că am prefera toți să fim bogați și relaxați, nu săraci și epuizați. Deci evident că trebuie să descoperim cheia succesului ca să avem o viață de huzur.

Pe de o parte, nimeni nu poate să nege că ai nevoie de informații când intri într-un domeniu nou. E bine ca cineva cu experiență să te învețe cum se face treaba, ca să nu trebuiască să descoperi tu roata și să nu pici în toate capcanele. Pe de altă parte, ești mic și nu știi nimic, iar profesioniștii se ocupă de obicei cu profesatul, nu cu predatul.

Dar unde e cerere apare repede și oferta – așa că vei atrage vânzători de vise al căror scop e să profite de pe urma speranțelor tale de succes. Nu e necesar, ba uneori e chiar contra-productiv, să te învețe lucruri utile. Ideea nu e să pleci priceput de la cursurile lor, ci să pleci fericit și să recomanzi cursurile mai departe, ba chiar eventual să revii pentru un nou modul.

Nu sunt într-un punct al carierei mele în care să cred că e cazul să cer bani pentru a-i învăța meserie pe alții. Nu cred că o să-mi doresc vreodată să le cer oamenilor bani pentru promisiuni deșarte. Dar am avut destul contact cu cultura motivațională ca să știu cum funcționează; și îmi știu meseria destul de bine încât să știu cum aș învăța pe cineva să o facă.

Deci hai să vedem cum ar arăta un seminar „Fii traducător liber profesionist” în două variante: cea în care vând speranțe și fericire; și cea în care am ceva de zis.

Bani mulți și libertate: fii traducător liber profesionist!

Ok, scopul meu e să te fac să visezi și să-ți dau aripi. Trebuie să pleci de aici cu forțe proaspete și dorința de a face treabă. Pentru asta, trebuie să-ți vorbesc cu precădere de cele două aspecte pentru care ești aici: bani și libertate. Bani ca să faci ce vrei și puterea de a alege când, cum și cu cine muncești.

Pentru asta, trebuie să înțelegi că _eu am reușit. _Mi-am pus în aplicare propriile metode, iar acum sunt fericită și bogată. Deci, imaginea mea trebuie să-ți vândă visul. Trebuie să fie profesionistă, dar relaxată. Plăcută, extrovertită, glumeață, sigură pe sine. Vorbăreață, relaxată.

Mă îmbrac în haine simple, dar care par mai de firmă. Am nevoie de un sacou sau de o jachetă mai șmecheră. O geantă de umăr în care am laptopul. Probabil un pic machiată, ca să încurajeze imaginea pozitivă. Un parfum discret, în caz că se apropie cineva suficient încât să-l simtă. Bijuterii, evident. Aur. Nu mă bag la costume pentru că sunt prea office pentru domeniul meu. Mergem pe bogăție fără corporație.

Hai să începem seminarul!

O să vă povestesc că nu am lucrat la birou niciodată în viața mea – doar la biroul de acasă, haha! Sau la cafenele în oraș. Pentru că lumea e deziluzionată de munca de acasă din cauza pandemiei, o să vă spun că e mai bine decât credeți. Am fost ferită în pandemie și absolut pregătită pentru ce avea să urmeze, pentru că atunci când lucrezi intenționat de acasă, ai toate condițiile necesare să-ți fie bine. Nu mai încerci să reproduci biroul de la muncă, ședințele, chinuiala, ci totul îți vine servit pe tavă, ușor și eficient, ca să poți să-ți faci treaba repede și fără dureri de cap. Nu e chinuiala pe care o știți, ci probabil chiar ce v-ați imaginat înainte să trăiți pe pielea voastră fenomenul.

Dar o să vă spun și de plăcerea de a te plimba prin oraș și de a alege unde vrei să lucrezi. Te oprești în cafeneaua favorită, lucrezi două ore, mai ieși să te plimbi, te mai oprești undeva. Când te saturi, te întorci acasă. Vezi lume, te relaxezi, dar îți și faci treaba. Ba chiar poți să schimbi orașul! Am fost la Sibiu și la Cluj, am vizitat muzee, am stat la soare în Grădina Botanică, m-am distrat, dar am și lucrat, toate în aceeași zi.

Banii? O plăcere. O să vă spun că poți câștiga mai mult ca liber profesionist decât ca angajat. Sari de 2000 de euro pe lună, ba chiar mai mult, dar hai să fim conservatori și să nu ne imaginăm că totul merge perfect din prima, haha. O să vă spun că știu o tipă care face traduceri din germană în engleză cu peste 0,50 de euro/cuvânt, ceea ce e nerealist pentru piața românească, deși poate că într-o zi o să ajungem și noi acolo. În fond, nu mai e mult, suntem în UE, crește nivelul de trai și la noi și cresc și prețurile 😉 Dar deocamdată, eu personal am tradus și pentru sume de peste 0,10 euro/cuvânt. Vă las pe voi să faceți socoteala cu cât înseamnă asta pentru o pagină de 300 de cuvinte, hehe. Voi cât puteți traduce într-o zi? Cum vă merge socoteala? 😉

Bun. V-am vândut visul. Vă uitați la mine și faceți socoteli. Vă și imaginați cum n-o să fiți fraieri, ca mine, să stați prin Sibiu și Cluj, ci o să mergeți prin toată lumea. Eu v-am zis de 2000 de euro pe lună, dar voi faceți calcule și, la 10 pagini pe zi la 30 de euro bucata, v-ar ieși 300 de euro pe zi. Dacă sunteți foarte noi la treaba asta, vă și imaginați cum luați 9000 de euro pe lună. Dacă vă amintiți de noțiunea de weekend, tot vă ies vreo 6000 de euro pe lună. 2000 e pentru… leneși? Leneși ca mine!

Apropo, toate informațiile pe care le-aș zice mai sus sunt adevărate, dar sunt cu asteriscuri pe care le-aș omite. De exemplu, că tarifele variază în funcție de complexitatea proiectului, că tipa care traduce cu peste 0,50 euro/cuvânt e și copywriter și lucrează îndeaproape cu clientul și plătește și un editor din banii ăia. Sau că nimeni n-o să plătească un traducător începător cu o sumă enormă – ceea ce probabil vă imaginați și voi, dar nu vreți să vă amintiți acum. Eu n-o să vă tai avântul. Vreau să vă văd ochii scânteind de dorință.

Acum o să vă povestesc că traducerile sunt mult mai ușoare decât erau odată pentru că ne ajută tehnologia! Și o să vă povestesc de miracolul softurilor de traducere și despre cum munca voastră va fi mai ușoară pentru că ghicește calculatorul care ar fi traducerea. O să vă povestesc pe scurt de memorii de traducere pe care le puteți folosi pentru a vă face treaba mai ușor, care vă permit să modificați doar un cuvânt sau două ici-colo ca să corespundă gramatical sau ca sens. O să vă dau câteva exemple de genul ăsta, iar apoi probabil o să trec rapid prin diverse tipuri de proiecte la care am lucrat, subliniind ori cât de ușoare sunt (ca un puzzle, iei de ici, pui dincolo!), ori cât de distractiv e (ca un joc de creativitate!).

Bun! Acum o să vă spun că e important să aveți clienți, dar cum îi atrageți? Păi, trebuie prezență în social media! Eu am fost contactată de potențiali clienți datorită blogului și profilului de LinkedIn, dar nu știi niciodată de unde sare iepurele. O să vă povestesc că e bine să aveți site, o să vă arăt vreo două site-uri profi de traducători (că deh, nu toți facem un hobby din blog), o să vă spun de ProZ că e mare site pentru traduceri. Să se ducă vorba! Construiește-ți prezența, iar clienții vor veni!

O să dedic un pic de timp ca să vă povestesc cum să vă triați clienții și cum să căutați să vedeți dacă sunt buni platnici sau dacă au avut alții probleme cu ei. O să vă explic că e bine să lucrați cu contract (chiar și în această sesiune de seminar de vise, trebuie să subliniez că e important să faci treaba legal – această versiune a mea e imorală, dar nu dornică să vă împingă să faceți ilegalități). O să vă spun, însă, că e bine să lucrați la început și mai ieftin, ca să căpătați experiență și să vă faceți un portofoliu, dar că apoi lucrurile vor merge din ce în ce mai bine, ca în orice altă meserie. Ba poate mai bine decât în altele, pentru că dacă la 55 de ani o să fii mai puțin angajabil pentru firme, o să fii foarte angajabil ca liber-profesionist. Trebuie doar să reziști pe baricade și vor veni și proiectele bune!

Iar la final, vă voi spune că am încredere în voi, că știu că puteți, că traducerile sunt simple și frumoase și că sunt absolut sigură că vă voi vedea pe vreunii dintre voi pe la pozele de la conferințele de traduceri din anii care vor veni.

O să plecați cu încredere și cu vise. O să aveți forțe proaspete. Sunteți gata să vă faceți conturi pe social media și să așteptați proiecte. Vă simțiți bine că știți cum arată un soft de traduceri și aveți încredere că vă veți descurca. Sunteți oameni inteligenți și muncitori și sunteți gata să lucrați din greu ca să aveți succes!

Problema e că nu v-am învățat mai nimic. Doar poleială, lucruri simple, ușor de făcut, pe care le puteați afla din două-trei articole mediocre de pe net și un pic de gândit. Ideea e să vă farmec cu personalitatea și să vă dau drumul în lume să deveniți liber profesioniști de succes.

Bazele meseriei de traducător

Probabil vin în cămașă și blugi – nimic rău, nimic care să mă scoată în evidență. Am un rucsac cu laptopul, de care sunt conștientă că arată de parcă aș avea ghiozdan, dar pana mea, urăsc gențile pe umăr, e mai simplu să te cari cu un rucsac în spate.

O să fie o zi lungă (sau niște zile lungi). Am pregătit niște materiale, dar vă zic să vă aduceți și un caiet și un pix, pentru că probabil vreți să vă notați lucruri.

Vă zic pe scurt că poți câștiga bani din traduceri, dar durează și trebuie să fii bunicel. Nu am o rețetă a succesului, pentru că și acum multe contracte îmi vin din locuri neașteptate, dar dacă ești bun, lumea vrea să mai colaboreze cu tine – atât clienți, cât și colegi. Nu vă pot garanta norocul, succesul sau contractele, dar pot să vă învăț lucruri utile.

Deci, hai să vedem! Cum să fii (mai) bun.

Încep să vă povestesc de faptul că traducerile sunt o meserie despre căutare. Nu e necesar să fii cel mai bun vorbitor al limbii române, dar trebuie să știi ce și unde să cauți. Trebuie să cauți cuvinte. Trebuie să cauți reguli de punctuație. Trebuie să cauți reguli de gramatică. Le cauți și când ești 90% sigur că știi despre ce e vorba. Trebuie să fii migălos. Și vă povestesc de dicționare, resurse, vă dau linkuri, vă spun pe ce să vă bazați și pe ce nu.

Apoi încep să discut despre unelte – despre softuri de traducere și cum funcționează. Scot softul, vă arăt ce poate, dar mai ales ce _nu _poate. Uneltele au evoluat mult și te ajută cu ce e repetitiv și cu păstrarea consecvenței, ca să vezi ușor și repede cum ai tradus un termen la un moment dat, dar partea grea din meserie tot tu trebuie s-o faci. (E o discuție lungă, probabil o să vă arăt funcții de care n-o să aveți nevoie prea curând, dar e bine să știți ce poate face tehnologia.)

O să vă zic de importanța specializării și de faptul că de cele mai multe ori cam trebuie să înțelegi și un alt domeniu, nu doar pe al tău. Pentru că eu sunt pe software, o să vă povestesc un pic de programare, limbaje de programare, html, variabile, concatenări și alte lucruri de care mă ciocnesc constant. O să fie mult. O să vă asigur că e realizabil și că te obișnuiești, de exemplu, să citești

ca fiind un paragraf nou. Nu trebuie să știi să scrii cod, dar trebuie să înțelegi cum e folosit. E un lucru valabil și în alte domenii, în alte moduri decât aici.

O să vă spun despre cum trebuie adaptate traducerile pentru a se potrivi scopurilor (pentru că într-un fel traduci pentru o editură academică și un public specializat, altfel localizezi un joc pentru copii). O să vă încurajez să lucrați cu editori care știu meserie, sau să cereți feedback, unde se poate, ca să deveniți mai buni.

O să vă spun de tot felul de chichițe care apar și cum pot fi rezolvate. Cum înveți să faci cercetare. Și la ce să fii atent ca să nu dai cu bâta-n baltă.

Dacă vreți să fiți liber profesioniști, o să vă povestesc de greutăți. De perioadele în care nu vine aproape nimic de lucru, iar apoi vine o grămadă; o să vă spun de overhead și de faptul că o parte din muncă va fi etern neplătită, pentru că ține de propria voastră firmă și organizare (discutat cu clienții, făcut facturi etc.). O să vă spun de programul de muncă care poate fi alandala, de cerințele clienților care pot fi absurde. Da, sunt și satisfacții. Da, ai libertate. Dar e un echilibru între ele și uneori e greu de menținut. Merită? Depinde.

Cu alte cuvinte, o să vă spun în detaliu despre meserie. O să intrăm în specific, nu în promisiuni. Nu vreau să vă iau ochii. Nu vreau să vă faceți socoteli fanteziste sau să plecați visători și plini de speranțe legate de miile de euro pe care le veți face într-un an, pentru că știu că atunci o să stați mai mult să visați decât să munciți.

Pentru că asta e chestia: negustorii de vise vând vise. Vând emoția, entuziasmul, siguranța de sine, încrederea în viitor. Și nu zic nu, optimismul și pozitivismul sunt plăcute, e mișto să te simți motivat, dar emoțiile nu determină realitatea. Chiar dacă tu simți că o să fie bine, că ești gata de treabă, nu înseamnă că ai și uneltele necesare ca să te apuci sau că lucrurile vor decurge cum îți imaginezi.

Ți se vinde ideea că e simplu și ușor, mai ales de la un punct încolo, dar probabil că nu știi toată povestea. Sau, alternativ, ți se spune că e simplu, dar greu, că trebuie să tragi 24/7, ca să te încarci cu o energie eroică de om gata să se lupte cu toate obstacolele. Oricum ar fi, ți se vinde o soluție simplă și aproape garantată a succesului, care îți dă aripi pe moment și te face să-ți imaginezi cum va fi la un moment dat, după ce aplici soluția.

Dar nu ți se vând și detaliile meseriei. Nu vorbești cu cineva care are experiență, care a văzut multe și e gata și să-ți spună de imaginea de ansamblu, și să intre în detalii; ci vorbești cu cineva care vrea să te încurajeze și deci îți vorbește mult de posibilități, pentru că de alea vrei să auzi.

E mult mai plăcut să auzi câți bani faci și cât de mult te ajută cutare lucru care nu e folosit des de ceilalți din branșă decât să asculți o prelegere despre cum faci gramatica să puște în situații în care joci Nenea Nae Face Baie În Copaie pentru că cineva nu și-a organizat proiectul în mod inteligent, așa că trebuie să faci tu tot felul de artificii. E mai plăcut să afli că poți lucra din Bali decât să descoperi că te ciocnești de probleme de morală, cultură și politică și trebuie să știi cum să le rezolvi.

Iar dacă te duci la un vânzător de vise și o să pleci de acolo convins că poți, iar apoi nu reușești, o să-ți spui că e vina ta, în fond. N-ai făcut chiar tot ce trebuia. Poate n-ai muncit suficient. Poate că ai apucat-o pe o direcție greșită. Cine știe? Poate trebuie să te mai învețe ceva.

N-am o soluție foarte bună pentru a deosebi vânzătorii de vise de persoanele care chiar dau sfaturi bune, dar m-aș uita la mai multe lucruri dacă aș vrea să merg la un seminar/curs/workshop.

În primul rând, m-aș uita la _realizări _– ce proiecte a făcut. Impresia generală că a făcut ceva nu e o realizare; nici faptul de a fi refuzat pe cineva important nu e. E important ce a făcut și ce rol a avut în proiectul respectiv – cu cât mai recent, cu atât mai bine, pentru că vreau să văd cum a evoluat persoana.

În al doilea rând, m-aș uita la ce predă – care e programa acolo. Ce îți spune că te învață. Dacă e ceva foarte vag și care promite multe și neclare, pas. Dacă există oameni care au participat sau care știu persoana, le întreb ce și cum.

În al treilea rând, prețul. Dacă e prea mult, pas. Dacă costă cât un an de facultate, probabil nu-și merită banii.

Și cam asta e. Nu dați prea mulți bani pe vise, pentru că o să vă pierdeți timpul visând.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |