Roxana-Mălina Chirilă

Hainele noi ale împăratului sunt cam țipătoare

Tags:

Pe scurt, așa: sunt pe internet de pe vremea când țârâiau modemurile atunci când te conectai la internet, de pe vremea când Google nu era mare, iar Altavista exista. Bancurile se trimiteau în e-mailuri de către prieteni și era grozav dacă te aflai pe lista unuia care știa să le găsească și să le aleagă.

Am suficientă vechime și experiență încât să consider că a înjura pe cineva pe la spate e un semn de amabilitate, pentru că nu-l obligi să te asculte înjurându-l în față.

Știu, de obicei lumea zice, „Ai avea curaj să mi-o zici în față?” Dar treaba e cam așa: pe internet suntem toți înghesuiți unii în alții, cu bune și rele. Urmărești pe cineva pentru că ți-e coleg de muncă și afli că e mare fan de brânză Brie, iar tu ești adept Gouda și nu poți accepta ca alții să nu vadă că Gouda este, fără drept de tăgadă, cea mai bună brânză din lume. E bine să comunici și să auzi și păreri discordante (poate apar fani Gorgonzola ca să mai diversifice lucrurile), dar la un moment dat ce-i mult e mult – și nu ții neapărat să-l auzi pe bădiță Gheorghiță, văr de-al șaptelea cu colegul de cameră al mătușii prietenului din copilărie, explicându-ți că susținând o brânză străină ești anti-naționalist împuțit și că deutshmasonii te-au spălat pe creier.

Asta ca să nu mai punem la socoteală faptul că oricând poți ajunge în vizorul a sure, mii sau sute de mii de necunoscuți pentru o prostie – poate o glumă făcută pentru prieteni, să zicem.

Deci, pentru că suntem înghesuiți, prefer să aflu că am fost înjurată de străini pe la spate decât să fiu înjurată de ei în față. Și prefer să nu înjur străini în față, din același considerent de politețe.

În schimb, alții au altă abordare: nu înjură, dar nici nu evită spiritul înjurăturii. Unii te iau de sus, foarte superior, eventual și cu pronume de politețe, „Eu vă rog frumos să mă respectați.” Între timp, fac tot posibilul să-ți arate că ești nimic pentru ei.

Alții consideră că nu intenția agresivă e problema, ci _cuvintele, _de parcă o înjurătură ar fi o vrajă malefică; așa că înlocuiesc înjurăturile cu sinonime sau cuvinte sugestive. Nu-ți urează să te caci pe tine, ci să te cufurești. Dacă e să-ți spună să sugi, sugi porumbelul.

Ar mai fi o categorie, care se impune agresiv și insistă că joacă după regulile dezbaterii: nu au spus că ești ignorant, ci că părerea ta în absolut tot ce ai spus e ignorantă. Nu e ad hominem! E o critică a rațiunii impure.

Singura nedumerire pe care o am e dacă sunt conștienți că lucrurile astea se văd de la o poștă**.** Împăratul înjurăturilor are haine noi, dar sunt cam țipătoare. Și poate că prietenii le laudă urzelile fine, dar din afară deseori se vede că sunt cam transparente.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |