Voiam o carte ușurică de citit și mi-a plăcut coperta de la „India Black” de Carol K. Carr. E o carte publicată inițial în 2010 (cred?), acțiunea se petrece în Londra anului 1876, genul e spionaj, dar spionajul ăla mai fără pretenții.

În fine.

Sunt dispusă să accept coincidențe, situații trase de păr, personaje nerealiste, un personaj principal care nu se înțelege cu nimeni și se uită la toți de sus, personaje istorice care au o mentalitate mult prea modernă șamd.

Dar gagica asta, India Black, duce prea departe modernismul. Deși provine din clasa de jos a Londrei, nimerește printre aristocrați din greșeală (până aici e ok) și i se explică situația politică din motive ce țin de spionaj (până aici e ok): rușii vor să cucerească Constantinopolul, iar britanicii se opun (până aici e ok).

India Black, însă, știe că turcii îi spun Istanbul, dar vesticii îi spun Constantinopol, și se uită un pic exasperată la aristocrați la faza asta. Și nu pot să nu mă întreb… de unde știe. Nu pare să fie prietenă cu turcii. În ziarele londoneze ale vremii probabil că i se spunea Constantinopol. Ce-a făcut, s-a uitat pe Wikipedia? A citit într-o postare de pe Instagram? De unde-i informată?

La fel, ajunge cu spionajul la ambasada turcă și comentează ceva de cum bogăția de acolo e obținută prin sudoarea și chinuirea șerbilor ruși. Uau, India, de unde știi? Ai vorbit cu șerbii? Ai citit pe Twitter? Ai văzut în Daily Serf?

Greu, greu să ții minte că în urmă cu mai bine de un secol anumite lucruri se aflau mai greu.