Roxana-Mălina Chirilă

Noi nu suntem SUA

De curând, am primit o recomandare de articol dintr-o revistă locală de science fiction și fantasy. Articolul era foarte supărat pe niște profesori americani care-și dădeau cu părerea legat de cât de indicat e să folosești numele de „JEDI” pentru programe academice de incluziune socială.

Amu’, o să vă spun părerea mea punctuală legată de articolul original de pe Scientific American la finalul articolului, dar până atunci vreau să vorbesc un pic despre cultură academică, SUA și ce răzbate până la noi de pe site-uri americane.

În primul rând – și nu pot să cred că trebuie să spun asta – noi nu suntem SUA. Nu suntem nici măcar ca SUA.

Probabil că iluzia apropierii e creată de mass media și de faptul că am văzut o mie de filme și seriale americane, am ascultat muzică americană, am urmărit știri americane. Suntem familiarizați cu SUA – dar cât de tare? E ceva ce ne place la distanță, sau ceva cu care ne identificăm? Pentru că impresia mea e că e vorba de prima variantă; vedem ceva mișto și ne place. Și atât.

Hai să vă atrag atenția asupra unor diferențe între noi și SUA:

Ideea e că deși avem impresia că înțelegem lucruri prin faptul că le știm limba și le vedem filmele, există un hău între noi și cealaltă parte a Atlanticului. Sunt multe lucruri pe care nu le vedem, multe conversații cu care noi n-avem de-a face. Presupunerile de la care pornim legate de cum arată viața s-ar putea să nu fie valabile. Nu ne-am pune problema dacă e ilegal să primim vin de țară de la cineva, sau că închisorile pot ieși pe plus cu banii.

Câte diferențe există? Câte lucruri pe care noi ne luăm de bune la ei sunt complet altfel? Diferența nu devine clară decât în momentul în care apare ceva care face parte diferit din normalitatea fiecăruia și ne zdruncină. Avem impresia că vorbim de aceleași lucruri, dar chiar o facem?

…De-a lungul timpului, mi-am pierdut din convingerile și părerile despre SUA, mai ales la nivel macro. Nu pot decât să recunosc că nu pricep decât în mare ce se întâmplă la ei, iar să mă prind ar însemna probabil să fac o cercetare dincolo de ce sunt dispusă să investesc. Mai ales când e vorba de mărunțișuri, de mici probleme de zi cu zi, de realitatea celor care nu ajung să scrie ziarele și revistele.

Și de-asta știu că nu am nici context pentru o grămadă din discuțiile care se poartă în SUA. Dar din când în când îmi mai pică în mână câte ceva, gen acest episod de podcast de la You’re Wrong About despre corectitudinea politică, care spune că unele lucruri care sunt discutate în presa mare sunt puternic partizane. Inclusiv lucrurile gen „studenții au făcut X la universitatea Y”, de care se oripilează intelectualii români, ar putea să _nu fie chiar așa _cum sunt povestite.

Chiar mă face să mă întreb cât anume din ce aflăm noi din presa americană și din viralele americane e real și cât anume e partizanat și propagandă. Și, mai ales, mă face să mă întreb de ce stăm atât să ne uităm în gura americanilor în loc să-i tragem la răspundere pe ai noștri care vin cu idei crețe, sau nu vin cu idei deloc deși ar fi treaba lor s-o facă.


Și acum, să discutăm un pic despre articol de la care a pornit discuția mea: un articol de opinie din Scientific American care critică ideea de a face referire la programele de incluziune socială pentru științe, tehnologie, inginerie, matematică și medicină cu acronimul „JEDI” („justiție, echitate, diversitate, incluziune”).

În primul rând, vreau să vă spun că discuția e o treabă care se întâmplă în mediul academic. Lumea vorbește, uneori prin articole din reviste, își spune opinia, se contrazice. Nu fiecare lucru spus de cineva din mediul respectiv e adoptat de restul lumii. Uneori se mai și ceartă și consideră imbecili unii pe alții; ca în orice domeniu. Deci simplul fapt al publicării unui articol nu garantează că el e considerat inteligent de cei care îl citesc.

Așa. Hai să vedem ce zice articolul: întâi, specifică foarte clar că JEDI amintește de Star Wars și asta ar fi buba. Problemele sunt cinci:

  1. Jedi nu sunt potriviți ca mascote pentru dreptate socială, pentru că sunt călugări-polițiști, care fac pe salvatorii (albi), au tendințe de masculinitate toxică, au trucurile alea mentale prin care fac oamenii să fie de acord cu ei și se bazează pe excepționalism fizic și psihic.
  2. Moștenirea culturală a Star Wars e problematică (vezi Leia și costumul ei de sclavă care e acolo pentru ca să aibă publicul cu ce să-și clătească ochii); dizabilitatea e a celor malefici (Darth Vader); și e plin de tipi albi printre personajele importante.
  3. Jedi e marca Disney, ceea ce înseamnă că le fac reclamă gratuită și se leagă la cap cu tot ce a făcut Disney de-a lungul timpului.
  4. Faptul că se leagă de Star Wars ca franciză poate să îndepărteze oamenii de programele respective, dacă nu le place Star Wars sau dacă simt că nu fac parte din publicul-țintă pentru filme.
  5. Acronimul JEDI poate să ducă cu gândul mai degrabă la SF decât la valorile pe care vor să le promoveze și deci să distragă de la mesaj.

Zic așa: „How eager are we to fight Star Wars’ battles, when that time and energy could be better spent fighting for social justice?” – „Cât de dornici suntem să luptăm bătăliile legate de Războiul Stelelor, când am putea mai bine să ne petrecem timpul și energia luptând pentru dreptate socială?”

Chiar dacă nu sunt de acord cu toate ideile din articol, le cam dau dreptate oamenilor per ansamblu – nu în ce privește critica filmului, dar sigur în ce privește problema brandului.

Cel mai important punct mi se pare al treilea: nu vrei să ai ca acronim un nume care e marca înregistrată a unei companii sau chiar și doar foarte strâns legat de proprietatea unei companii. Dacă se trezesc creatorii Star Wars să-i facă pe jedi malefici, ca să fie mai edgy? Atunci îți pică în bucăți toată asocierea pozitivă. Sau poate vine Disney – „Cioc, cioc, am văzut că ne folosiți denumirea, scoateți banu’.” Atunci te trezești că trebuie să-ți schimbi denumirea pentru că altfel e pe bani.

Apoi, sunt complet de acord cu punctul patru: chiar dacă JEDI poate fi un acronim atractiv pentru unii, ce te faci cu cei care urăsc Star Wars sau nu le place sau se simt ciudat în jurul fanilor Star Wars, dar ar fi în publicul-țintă pentru program? O să ziceți că n-are a face, dacă sunt vizați, pot participa oricum. Așa e, dar gândiți-vă cum ar fi să participați la un program DRAGNEA în care vi se oferă ocazia să vizitați România pentru – în sfârșit – a face ceva real și bun pentru turismul românesc („Descoperirea Regiunilor Atractive și Grandioase Neexploatate Eficient Acum”). Cât chef ați avea de programul ăsta? Chiar dacă nu e afiliat la Dragnea ăla la care vă gândiți acum?

Sunt de acord și cu punctul cinci. Dacă nu ai de-a face cu cultura geek și războaiele spațiale, e oare o idee bună să-ți numești programul de incluziune socială JEDI și să duci cu gândul la ele? După cum o demonstrează din plin și Alexandru Maniu când scrie în Galaxia 42, cavalerii jedi sunt o forță culturală atât de puternică încât deturnează rapid discuțiile. Până și aici, Maniu se leagă mai degrabă de acuzele aduse filmelor decât de înțelepciunea de a alege denumirea de JEDI pentru program. (Bine, asta pe lângă faptul că bușește complet biografia unei autoare, de care zice că e „colega de la biologie incluzivă pentru categorii vulnerabile” – e de fapt vorba de cineva care „studies how we can create more inclusive undergraduate biology learning environments”, adică „studiază cum putem crea medii de studiu mai incluzive pentru studenții de la biologie”; deci nu biologia e incluzivă, mediile de studiu sunt.)

Sunt parțial de acord, dar nu întru totul, cu punctele unu și doi, care mi se par similare. Critica adusă filmelor mi se pare cam din topor și demontabilă. Aici am putea discuta și ne-am putea contra și am putea, într-adevăr, să ne supărăm pe ideologia progresistă. Pe de altă parte, scopul programelor JEDI nu e să vorbească de filmele Star Wars, ci să atragă oameni. Bănuiesc că cei vizați de respectivele programe s-ar putea să nu se regăsească în universul Star Wars. Poate că dacă vrei să incluzi oameni care au dizabilități fizice, X-Men ar fi o franciză mai potrivită decât una cu Darth Vader (dar mai bine nu alegi nicio franciză, vezi mai sus); iar dacă vrei să incluzi femei, poate că alt grup ar fi, iar, mai potrivit. (Cum ar fi un program adresat românilor din diaspora numit „Samurai”?)

Articolul e un pic mai bine argumentat decât pare să fie la prima vedere. E făcută din topor critica filmelor? Da. Se poate argumenta că nu au interpretat corect? Da. **Dar întrebarea rămâne: cât timp și câtă energie s-ar pierde discutând de Star Wars în loc să-și vadă de obiectul principal de muncă? **În afară de cât de absolut bune sau absolut rele sunt filmele Star Wars, cum e brandul JEDI, în contextul dat?

La fel cum nu trece lună fără să fac mișto de BCR cu a lor aplicație „George”, nu pot să nu mă întreb dacă nu există studenți care zic, dându-și ochii peste cap, „Te-ai înscris la programul jedi?” („Că poate te duc la Măgurele, dragă, să te joci cu laserul lor mare, că știi că mărimea contează ;)”)

Cu alte cuvinte, întrebarea „Ce brand vrem să avem?” mi se pare foarte legitimă. Nu mi se pare că e una care ține doar de ideologie, cum sugerează Maniu. Dimpotrivă, mi se pare că brandul e trebuie să îndeplinească niște condiții mult mai stricte decât orice ai face prin prisma ideologiei. Trebuie să fie clar și curat și să nu aibă efecte secundare nedorite.

(Am văzut un magazin de haine pe care scria „La haine inside us” și am râs cu spume când m-am prins că da, denumirea e bilingvă, dar e franceză-engleză și ar trebui să fie „Ura din noi”, nu o romgleză care-ți zice că hainele le-am înghițit noi.)

Când creezi un brand, vrei să iei în considerare impactul denumirii asupra publicului-țintă și modul în care ea va fi percepută. Vrei să întorci problema pe toate fețele și să-i găsești potențialele puncte slabe, în care lumea se va simți ofensată, va face miștouri sau te va evita pentru că ceva nu sună bine la tine. Așa că da, scoți la iveală tot ce ar putea fi negativ.

Dacă nu faci toate astea, riști să râdă lumea întrebând retoric dacă Meta are cratimă.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |