Flori de 8 martie

Mon, 09 Mar 2020 09:51:18 +0000

M-a distrat postarea asta de la George Damian:

Eu multă vreme n-am acceptat cu grație flori la ocazii, pentru că mă enervau. Una la mână, sunt alergică la unele dintre ele, ceea ce înseamnă că deseori mi se aduceau strănut, răgușeală și ochi în lacrimi (nu de bucurie). A doua la mână, erau o dovadă de lipsă de respect.

„Cum?” ziceți voi. „Florile, lipsă de respect?”

Da. Faza era cam așa. Cunoșteam câte un tip, da? Și îi ziceam, „Nu vreau flori, te rog nu-mi aduce.”

Tipul nu mă credea, iar la prima ocazie oficială primeam flori. Când primeam flori, spuneam categoric că nu vreau flori. Subliniam. Nu. Cred că de vreo două ori le-am și aruncat direct, ca să arăt că nu protestez doar din complezență. (În plus, dacă ieși în oraș cu cineva și îți dă un buchet la început, trebuie să-l toooot cari după tine.)

La următoarea ocazie, primeam iar flori, eventual de la vreun bărbat nervos pentru că știa deja că reacționez prost, deși el făcea efortul de a mi le cumpăra și aduce. Știa că mă enervează, le aducea oricum pentru că așa se face. Opinia și preferințele mele personale, pe care le auzise și reținuse, nu contau.

La un moment dat, am cunoscut în sfârșit un tip care a fost un pic sceptic la început când i-am zis că nu vreau flori, dar a înțeles repede că nu sunt genul care să spună una și să vrea alta. S-a uitat ce e important pentru mine și ce nu – și s-a adaptat în așa fel încât nu neapărat să facă gesturile prin care să semnaleze întregii lumi că mă iubește, dar să mă bucur eu.

După o vreme, i-am dat și dezlegare la flori. Dacă vrea să ia o floare sau un buchet, e ok. (Și dacă se dovedește că polenul lor mă doboară, ei bine, asta e, le aruncăm.)

Și am trăit fericiți, fără prea multe certuri și supărări.

Altar femeii!

Mon, 09 Mar 2015 15:49:36 +0000

Că tot a fost triada sărbătorilor feminine, s-au revărsat de pretutindeni cugetări despre femei. Am aflat de la CTP că femeile nu gândesc, dar sunt aproape de Dumnezeu. Am aflat de la alții că femeile sunt sublime zeițe de adorat, nu de înțeles. Am aflat că femeia e femeie la 40 de ani, dacă nu cumva e femeie în altă perioadă a vieții. Și unii spun că bărbatul e ca un ciorap de 2 lei, iar femeia… femeia e ca o traducere de 3 lei/pagină și de-aia cele două sexe sunt condamnate la neînțelegere (sau oricum, comparația era pe-aproape).

Pentru unii, 8 martie e o zi numai bună de ieșit în oraș și făcut ceva împreună, de flirtat cu o tipă pe care nu știi cum altfel s-o abordezi, de dat flori și socializat cu persoanele de sex feminin. Chestii de-astea simpatice și primăvăratice, care îți dau o ocazie în plus să te bucuri de viață și să faci ceva mai deosebit. Și e foarte bine, că nu strică niciodată să profiți de ocazii ca să fii fericit.

Pentru alții însă, ziua femeii e o scenă a misoginismului care răbufnește. Ei sunt constant misogini (dacă nu cumva urăsc de fapt pe toată lumea fără discriminare și pe femei doar acum), iar de 8 martie nu se pot abține să nu își spună părerea. Iau un staniol frumos și-și împachetează elegant disprețul sau pica, după care-i dau drumul în lume. Unii se dau în stambă că nu înțeleg femeia, de parcă ar fi o calitate să te uiți ca mâța-n calendar la persoana cu care vorbești. Alții filozofează temeinic pe tema universului, a frumuseții feminine și a vieții, după care spun că deh, femeile sunt iraționale și idioate, dar e ok, că univers și frumusețe și naștere, deci e ceva de capul lor și ah, ce le iubim.

Mie cel mai mult îmi plac cei care povestesc despre cât de tare ar trebui să se întoarcă femeia la tradiție: să fie modestă, tăcută, iubitoare, zâmbitoare, caldă, ințelegătoare, niciodată supărată, să știe să gătească și să se îngrijească de bărbat, să facă viața celor din jur de zece ori mai ușoară și sub nicio formă să nu fie nervoasă, să agaseze cu ceva sau să vrea vreo chestie care să fie cu adevărat supărătoare pentru cei din jur. Perrrrfect, femeia ideală e cea care dă totul și nu cere nimic, deci e convenabilă la superlativ.

Cred că nu e de mirare că sărbătorile de februarie-martie mi se par dulci-amărui, și un prilej de sărbătoare, și un prilej de răutate și stres – dar măcar există avantajul cinic de a descoperi mai ușor oamenii cu idei ciudățele, dat fiind faptul că simt nevoia să le expună, adăugând rapid după insulte mai mult sau mai puțin ascunse o încheiere apoteotică: „Altar femeii! E superbă!”

8 Martie on Roxana-Mălina Chirilă

Flori de 8 martie

Altar femeii!