De unde vine numele străzii Batiștei

Fri, 06 Apr 2018 09:38:57 +0000

Acum câțiva ani, eram cu o amică prin București. Ea voia să ajungă de la Universitate la Institutul Cervantes, eu mergeam cu ea pentru că n-aveam nimic mai bun de făcut. Ea, bucureșteancă la origine, eu proaspăt sosită în capitală.

„Oare de ce-i zice strada Batiștei?” s-a întrebat ea.

M-am uitat la numele străzii și am dat din umeri.

„Păi,” am zis eu, „probabil că ea era strada Batistei – poate cineva broda batiste pe aici. Eh, și pe stradă era și-un ungur, iar când au venit ăia care făceau lista străzii, l-au luat pe István bácsi să-l întrebe ce stradă-i aia. Iar István bácsi, ungur fiind, a citit-o pe ungurește și i-a zis Batiștei, cu accent pe prima silabă și ș. Și așa i-a rămas numele.”

Amica mea a râs.

„Bună povestea – și are și logică. Dar de unde ți-a venit ideea?”

„Ah, așa, tocmai am venit cu autobuzul pe bulevardul Kiseleff și mi-a rămas gândul la el,” am răspuns eu.

„…” a zis ea. „Care bulevard?”

„Chișelef,” am repetat eu, senină.

Singurul loc care contează din România

Thu, 26 Jan 2017 19:21:11 +0000

Există un anumit loc din România care e atât de grozav încât e singurul care contează. Există oameni care locuiesc acolo și care n-au auzit că ar fi alte orașe în afara urbei lor.

Acel loc este Bucureștiul. La fel cum SRI-știi pot fi recunoscuți pentru că-s singurii care sună de pe un număr secret, bucureștenii pot fi recunoscuți pentru că sunt singurii care postează reclame la evenimente fără să specifice în ce oraș se țin.

Prima oară am constatat chestia asta acum câteva luni când, pe un site cu utilizatori din toată țara, se recomanda un eveniment care avea loc la „Grand Cinema&More”. M-am uitat peste tot după oraș, nimic. Am intrat pe evenimentul de pe Facebook – tot la Grand Cinema se ținea. Până la urmă am întrebat unde anume e Grand Cinema ăsta.

„La Băneasa Shopping Center,” mi s-a răspuns. Noroc că și-au numit ăștia mall-ul după cartier, pentru că de Băneasa am auzit și eu.

Și de atunci încoace tot remarc reclamele de pe net. Craiovenii scriu, „Opera din Craiova”, Clujul nu uită să anunțe mândru, „Festivalul DIN CLUJ”. Brașovul nu are mare lucru de anunțat, deci nu se pune. Bucureștiul, în schimb, e de la sine înțeles.

Chiar ieri, de exemplu, mi-a apărut pe Facebook o reclamă la niște cursuri de limba coreeană. Nu mă interesează în mod deosebit subiectul (de fapt, nu mă interesează mai deloc), dar m-am mirat că s-a deschis un centru de studii româno-coreene în Brașov.

Pe urmă mi-a picat fisa că, stai, probabil că centrul nu e în Brașov. Așa că m-am uitat mai atent la reclamă 1postarea era „Sponsored” ieri, n-am salvat imaginea la timp, am căutat-o iar azi:

Iată! Nimic despre oraș.2Și nimic despre data înscrierilor, de fapt. Acum văd că data postării e din septembrie, dar ei își fac reclamă de parcă de-abia acum ar începe cursurile. Dubios.

„Ăștia or fi bucureșteni,” mi-am zis și m-am dus să verific la „About” la ei pe Facebook. Acolo la fel, doar niște litere și ciudățenii, niciun oraș, nicio adresă, nimic. „Sigur sunt bucureșteni,” mi-am zis.

Am intrat pe site-ul lor. Nimic-nimic pe prima pagină despre orașul în care se află.

„99,95% sunt bucureșteni,” am continuat.

Până la urmă, pe pagina lor de contact am descoperit și orașul. Probabil că au pus adresa completă acolo în caz că le vine vreun coreean în delegație, să nu cumva să se lase indus în eroare de vreun indicator de-ăla care te trimite pe coclauri cu câte o inscripție gen „Ploiești”.

References[+]

    <td class="footnote_plugin_text">
      postarea era „Sponsored” ieri, n-am salvat imaginea la timp, am căutat-o iar azi
    </td>
  </tr>
  
  <tr class="footnotes_plugin_reference_row">
    <th scope="row" class="footnote_plugin_index_combi pointer"  onclick="footnote_moveToAnchor_6788_1479('footnote_plugin_tooltip_6788_1479_2');">
      <a id="footnote_plugin_reference_6788_1479_2" class="footnote_backlink"><span class="footnote_index_arrow">&#8593;</span>2</a>
    </th>
    
    <td class="footnote_plugin_text">
      Și nimic despre data înscrierilor, de fapt. Acum văd că data postării e din septembrie, dar ei își fac reclamă de parcă de-abia acum ar începe cursurile. Dubios.
    </td>
  </tr>
</table>

Maidanezii de București au tradiție

Wed, 09 Jul 2014 06:28:33 +0000

Mai demult, când citeam Între Orient și Occident, de Neagu Djuvara (v-aș da pagina, dar o am în ediție digitală), am dat peste pasajul ăsta descriind Muntenia/Moldova de sec. XIX:

După părerea lui Stanislas Bellanger, care scrie peste câteva zeci de ani, nici la oraş nu erai mai în siguranţă: „Câinii, lăsaţi de multă vreme slobozi, au umplut ţara şi o distrug. Oraşele mari, Bucureşti în primul rând, au fost năpădite de ei. Pe vremea când mă aflam eu acolo, se plimbau fără teamă pe străzi şi, flămânzi cum erau, se repezeau la trecători. O situaţie statistică dă numărul de 30 000 […]. Edilii au izbutit, până la urmă, să facă ceva […]. Ţiganii, trăgând nădejdea să câştige ceva parale, dau poliţiei o mână de ajutor. În fiecare dimineaţă, de la cinci până la prânz, se duc pe străzi, prin mahalale, pe la răspântii, alergând după toţi câinii pe care-i găsesc fără botniţă: îi înghesuie pe la colţurile caselor, îi înfig într-o ţepuşă fixată de o prăjină, îi pun, ca pe nişte trofee, într-o căruţă care vine în urma lor, şi se duc să-i jupoaie la marginea oraşului, ca să folosească, dacă se poate, pielea animalului.“

Presupunând că nu au scăpat complet de maidanezi atunci prin metodele alea dubioase, mă gândesc că am avut o idee greșită despre câinii ăștia. Am trăit o lungă vreme cu convingerea că javrele sălbatice de București sunt câini abandonați de stăpân, sau puii câinilor ălora, sau poate puii puilor. Dar vorbim de peste o sută de ani de sălbăticie printre oameni și de repezit la trecători.

(Corecție: cică totuși în 1916 au fost eradicați de nemți, sau nemții au încercat cel puțin să scape de ei, deci tradiția a fost întreruptă la un moment dat. E ok, există oricum o tradiție, chiar dacă nu e maidanezilor: e tradiția noastră, să nu ne apărăm de maidanezi, sau dacă o facem să n-o facem eficient și până la capăt)

În ritmul ăsta strănepoții noștri vor fi hăituiți de descendenții maidanezilor noștri cu tradiție. În rest, vă las cu Eftimie.

Câți cititori, câți cititori!

Thu, 24 Apr 2014 12:11:31 +0000

Ieri am trecut pe la librăria Șt. O. Iosif că auzisem că ar da cărți gratis de Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor. M-am uitat o clipă la coada interminabilă care venea din subsol, urca scările și se întindea pe o latură întreagă de clădire, după care am renunțat la ideea de a lua o carte. Mi-era somn și mă durea capul. Nu-s eu foarte bogată, dar îmi permit cărți și un calcul scurt mi-a zis că bucuria de a primi o carte pălea puternic când era pusă în balanță cu statul la o coadă imposibilă.

Nu e nicio lecție de morală în asta. Doar vă povestesc cum s-a întâmplat. Mă bucur că unii au primit cărți, mă miră faptul că Șt. O. Iosif și-a permis să facă mișcarea asta.

Bun, azi văd pe Adevărul că s-au dat cărți gratis și în București. Au fost aranjate în Piața Universității și oamenii au dat buluc. Circ, circ, circ.

Deşi cărţile erau împrejmuite cu garduri din fier, cei prezenţi la eveniment nu au ţinut cont de acest aspect şi le-au dărâmat ca să ajungă la volumele aşezate pe trotuarul din Piaţa Universităţii.

Cei care au decis să ia parte la eveniment au o adevărată luptă pentru cărţi, s-au împins şi s-au certat pe volume, doar pentru a pleca cu una dintre cărţile preferate acasă. Abia după ce toate cărţile au fost luate, bucureştenii care au stâns mai multe volume la fel s-au oprit să facă schimb cu cei care aveau alte cărţi.

Fiindcă e al doilea eveniment de genul, m-am uitat să văd ce s-a întâmplat anul trecut. Pe Metropotam am găsit răspunsul:

Ce a urmat a fost doar cireasa de pe tort a unui eveniment si asa meschin si mercantil. La taierea panglicii, oamenii s-au napustit asupra cartilor, au luat fiecare cate au putut si au plecat. Cu plase, sacose, unii doar cu bratul. Cei mai cinstiti s-au ales cu cate un volum – care, cel mai sigur, nici macar nu-i intereseaza. Ne pare rau ca n-am putut imortaliza momentul, dar l-am privit cu tristete de la distanta.
[…]
Ne-ar placea ca pe viitor Ziua Cartii sa nu mai fie neaparat asociata cu promotii cheap de tipul „carti gratis, come & get it”, mai ales ca precedentul e deja stabilit: Noaptea Cartilor Deschise a fost un mare fail din aproape toate punctele de vedere. N-ati pierdut nimic daca n-ati fost – cu siguranta nu carti, pentru ca cineva mai descurcaret a avut grija sa isi umple sacosele.

La Șt. O. Iosif, după cum ziceam, era coadă. O coadă lungă. Organizare, chestii, bănuiesc, că altfel n-aveau oamenii de ce să stea acolo. Chiar și neluând niciun volum, tot le-am pomenit numele și probabil că o să-i rețin ca fiind o librărie „de bine” (de parcă nu i-aș fi considerat deja așa).

Mă întreb însă care e scopul acțiunilor ăstora din București. Cei care se reped ca nebunii să strângă volume nu sunt cei care au o pasiune nebună pentru citit care trebuie trezită, ci oportuniștii care sunt probabil altfel neinteresați și care s-ar repezi și dacă s-ar da pachete biscuiți. Reclamă gratis pentru cei care au organizat evenimentul? Nu știu dacă a mers prea tare. Să dai atâtea cărți costă ceva (sau nu câștigi ceva – să fi fost doar volume pe care nu le voia nimeni?), iar dacă lumea te reține ca ăla care ai organizat debandada unde au venit toți nebunii și unde s-au înghesuit și s-au îmbrâncit oamenii nu știu cât de avantajat ești.

Atunci? Ce anume le iese? Mă lămurește careva?

References
↑1

București on Roxana-Mălina Chirilă

De unde vine numele străzii Batiștei

Singurul loc care contează din România

Maidanezii de București au tradiție

Câți cititori, câți cititori!