Lumea mai bună începe cu noi

Mon, 03 May 2021 08:36:16 +0000

Prin februarie, vă spuneam că am cumpărat o carte publicată într-o ediție prescurtată, fără să știu că e o variantă prescurtată. Era vorba de „Țiganiada” de Ion Budai-Deleanu.

Puțină lume citește în ziua de azi epopei – poveștile în versuri întinse pe sute de pagini nu mai sunt tocmai pe gustul contemporan. Dar chiar și-așa, se mai găsesc oameni ca mine care au câte o curiozitate legată de ce citea lumea la 1800.

„Țiganiada” face parte din bibliografia școlară, chit că nu e obligatorie, așa că e publicată de diverse edituri care se ocupă cu cărțile pentru școlari. Știți voi, ieftine, nu se chinuie prea tare să fie atrăgătoare, pentru că oricum le cumpără lumea. Dar am zis că nu mă deranjează, doar o vreau pe hârtie și nu pe Wikisource, ca să o citesc în tihnă.

Eh, când m-am apucat de ea, am avut un șoc. Lipsea jumătate de carte – sau, mai exact, era doar rezumată foarte pe scurt. Le-am scris celor de la editură să-i întreb de ce n-au specificat nicăieri că ediția e trunchiată și am primit acest răspuns:

Buna ziua!

Volumul Țiganiada sau Tabăra țiganilor, de Ion Budai-Deleanu este editat intr-o colectie pe a carei coperta care se specifica faptul ca este Bibliografie scolara recomandata pentru gimnaziu si liceu.

In pagina 2, sus, este precizat ca “Prezentul volum reproduce textul editiei Tiganiada, de Ion Budai-Deleanu. Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1958”.

In colectiile destinate elevilor este de asteptat sa fie reprodus doar ceea ce se studiaza la acel nivel de educatie.

Aici gasiti volumul complet:

https://ro.wikisource.org/wiki/%C8%9Aiganiada

Cel mai probabil nu exista in acest moment pe piata editoriala o editie integrala, destinata studiului filologic universitar.

Cu multumiri,

Răspunsul ăsta a fost al doilea șoc. În primul rând, acel „este de așteptat să fie reprodus doar ceea ce se studiază la acel nivel de educație”, pentru că eu nu m-am așteptat. În al doilea rând, faptul că se așteptau să știu ce e în volumul publicat în 1958. Și în al treilea rând, faptul că presupuneau că vreau să fac un studiu filologic universitar, de parcă n-ar fi auzit în viața lor de faptul că oamenii citesc tot felul de lucruri nesiliți de nimeni.

Am întrebat în stânga și-n dreapta dacă e normal ca editurile școlare să publice cărți trunchiate, fără să specifice asta. În general, lumea a fost de acord că nu e ciudat că se trunchiază, dar că de obicei, pe la străini, parcă se scrie într-adevăr „Abridged” pe copertă. Dar mai mult am avut senzația că se dă din umeri: au scris că e prescurtată, n-au scris, tot un drac, asta e situația.

Acuma, eu nu sunt genul de om căruia îi place să interacționeze cu instituțiile oficiale. Dimpotrivă, aș prefera să n-o fac, pentru că formularele mi se par un coșmar și mereu trăiesc cu groaza că spun ceva aiurea. Dar știu oameni care mai fac reclamații și plângeri și care au obținut ori ce și-au dorit, ori explicații legate de motivul pentru care lucrurile stau cum stau. Așa că mi-am luat inima în dinți și am făcut o reclamație la ANPC.

N-am primit răspuns destul de multă vreme… dar se pare că o parte din problemă era la mine. Răspunsul celor de la ANPC îmi intrase în spam (noroc că m-am uitat ieri pe acolo pentru că așteptam un mail de la altcineva). Așa am văzut că mi-au răspuns în aprilie:

„S-a dispus informarea completă și precisă a consumatorilor cu privire la faptul că volumul reproduce ediția prescurtată a operei” – asta e tot ce-mi doream. <3

Cred în faptul că editurile au voie să vândă ediții prescurtate, rezumate, repovestite sau cum vor ele, dar și că au îndatorirea să spună că asta fac. Ca să nu mai pățească nimeni ca mine, să ia o carte și să constate acasă că nu e ce părea să fie. Dar mai mult, cred în faptul că lucrurile se pot îmbunătăți încet-încet, că pas cu pas le putem face mai bune chiar și noi, știind ce să cerem și de unde (și făcându-ne curaj să o facem). Cred în faptul că instituțiile care sunt acolo să ne ajute chiar or s-o facă de cele mai multe ori.

Deci, mulțumiri celor de la ANPC!

(Ah, și dacă mai e cineva pe-aici care vrea o ediție completă a „Țiganiadei”, e într-un volum cu operele lui Budai-Deleanu publicat de Academia Română; mulțumiri lui Mihai Iovănel pentru pont.)

Editura Minerva publică cărți incomplete

Wed, 17 Feb 2021 20:00:22 +0000

Când încercam să mă prind ce citeau românii pe la 1800, mi s-a pus pata că vreau să citesc „Țiganiada” de Ion Budai-Deleanu, care e prima epopee în limba română și promitea să fie amuzantă.

E disponibilă pe Wikisource, dar am vrut să cumpăr varianta fizică. Și-așa mi-e greu să citesc poezie într-o română învechită, am zis să nu cresc inutil dificultatea. Zis și făcut: am luat un volum de la Editura Minerva, scrie frumos pe el „Cărți de patrimoniu”, am văzut că are note de subsol care lămuresc cuvintele arhaice. Superb. Excelent. Bravo. Grozav.

Iată prima copertă:

Iată a doua copertă:

Studiați-le pe îndelete și spuneți-mi: vedeți ceva neobișnuit acolo? Pentru că eu, una, n-am văzut. Dar poate vedeți ceva ciudat la descrierea de pe site-ul lor?

Tiganiada este o capodopera literara a iluminismului romanesc, una dintre cele mai celebre epopei din literatura romana, in care este prezentata lupta pentru apararea libertatii si fiintei nationale sub forma criticii necrutatoare a randuielilor feudale, a tarelor aristocratiei si ale clerului, a despotismului si nedreptatilor sociale. Închide

În afară de acel „Închide” de la final care arată că omul care se ocupă de site a fost excesiv de neglijent când a dat copy-paste, nu e nimic aici foarte ciudat.

Lipsește jumătate de carte. Nu, stați. N-am spus-o suficient de subliniat. Lipsește jumătate de carte. Stați, tot nu e clară revolta mea.

LIPSEȘTE JUMĂTATE DE CARTE.

„Țiganiada” e împărțită în 12 cântece, din care lipsesc II, III, V, VII, VIII și XI.

Am terminat Cântecul I și am ajuns la această mirifică pagină 49:

Și pagina următoare, 50:

Am stat și m-am uitat, încercând să mă prind dacă a făcut Budai-Deleanu o alegere stilistică ciudată. După care am intrat pe Wikisource ca să văd că acolo există un Cântec II și un Cântec III.

M-am uitat prin toată cartea și am văzut că jumătate din ea e rezumată. Nu e anunțat absolut nicăieri că asta e o versiune prescurtată și incompletă. E o nesimțire de-mi stă mintea-n loc. „Cărți de patrimoniu”, să-mi bag picioarele. „Bibliografie școlară recomandată pentru gimnaziu și liceu”, cică.

Când mai aud pe cineva că spune „tinerii nu citesc”, îl trimit la Editura Minerva, să vadă de ce nu citesc. Pentru că li se dă doar câte o jumătate de carte, de-aia.

Nu înțeleg de ce sunt atât de măgari Editura Minerva. Puteau să spună „Ediție incompletă” și înțelegeam situația. Dar nu. Nicăieri nu e informația, nici pe coperta I, care ne anunță că e o carte de patrimoniu, nici pe coperta a IV-a care ne anunță de opiniile de doi lei ale lui Densușianu și Călinescu. Faptul că textul e incomplet e irelevant pentru orice copertă și pentru site. Ar trebui să te uiți la cuprins ca să vezi cât de scurte sunt unele cântece ca să te prinzi că ceva e în neregulă – sau să deschizi aleatoriu cartea la un „cântec” care e doar rezumat.

Alo, redactor Iuliana Voicu, n-ai văzut că lipsește jumătate de carte? Alo, corector Eugenia Oprea, n-ai văzut nici tu? DTP Carmen Diana Mateescu, ți-a scăpat și ție? Nu putea nimeni să-i spună Cristinei Dumitrescu, care a făcut coperta, să scrie pe ea că e incompletă?

Sau asta e politica Editurii Minerva? E o treabă pe care o fac în general unele edituri românești? Ce se întâmplă? De ce vă bateți joc?

Cărți Prescurtate on Roxana-Mălina Chirilă

Lumea mai bună începe cu noi

Editura Minerva publică cărți incomplete

**LIPSEȘTE JUMĂTATE DE CARTE. **

LIPSEȘTE JUMĂTATE DE CARTE.