Cartea De Sâmbătă on Roxana-Mălina Chirilă

[10 feb] Cartea de azi: „Lecții de dans pentru vârstnici și avansați” de Bohumil Hrabal

Sat, 10 Feb 2018 05:48:48 +0000

„Lecții de dans pentru vârstnici și avansați” e (aproape) o singură propoziție, neterminată, în care un tip în vârstă delirează despre tinerețea lui, moarte, libidinoșenii și tot felul de chestii pe care bănuiesc că nu le poți înțelege decât dacă ai un fond cultural comun cu Bohumil Hrabal.

E greu de suportat, dar sunt șanse ca, dacă reușești să intri în ritmul delirului, să fie amuzantă și s-o citești relaxat în vreo oră.

Sunt șanse și mai mari să o arunci de perete, chit că e destul de scurtă și e un experiment destul de reușit – dacă e să citești un delir într-o singură frază, îl recomand pe ăsta. Ideile curg una din cealaltă, îți conturează viața unui personaj și ideile lui, epocile pe care le-a trăit, conceptele pe care le-a avut.

Am zis că în „Cartea de azi” voi recomanda cărți din mai multe motive, iar „Lecții de dans” e perfectă pentru două grupuri de oameni: cei care vor să citească experimente de genul ăsta și au un grad mare de toleranță (cum sunt eu) și cei care vor să reinventeze tehnicile de scris pentru că au impresia că pot revoluționa o artă care e în continuă evoluție de mii de ani. Bohumil Hrabal iese din tipare aici, la fel cum mulți au ieșit din tipare de-a lungul timpului – uneori experimentele sunt bune, dar literatura în general a evoluat altfel din motive destul de bune. Tinde să aibă în toate epocile chestii precum propoziții sau inteligibilitate pentru că, în general, asta ne dorim cu toții. Chiar dacă uneori citim și câte un delir sau altă nebunie.

Cartea e disponibilă pe eMag.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

[3 feb] Cartea de azi: „O propunere modestă” de Jonathan Swift

Sat, 03 Feb 2018 05:50:37 +0000

Cea mai simplă metodă pentru ca populațiile sărace să scape de problema lor economică e să-și transforme cea mai mare povară într-un avantaj. Mai exact, în loc să lase copiii să le atârne de gât ca o povară ce trebuie hrănită constant și care nu aduce niciun beneficiu, mai bine îi folosesc în diverse moduri. De exemplu, îi pot mânca. Și le pot folosi pielea pentru a face cizme de damă, care sigur vor foarte moi.

„O propunere modestă” e un eseu scurt scris de Jonathan Swift în 1729 – țara lui natală, Irlanda, era bineînțeles sub stăpânire britanică, iar lorzii absenți care dețineau cele mai bune pământuri nu făceau prea multe pentru a ajuta populația. Irlandezii erau săraci și foametea era la un pas distanță – în 1740-1741, recoltele slabe, frigul și reacțiile lente și anemice ale britanicilor aveau să ducă la moartea a aproape 40% din populația Irlandei.

Jonathan Swift, care a scris și „Călătoriile lui Gulliver”, a scris eseul de aici, menit să fie citit de aristocrații britanici. Unii au gustat gluma, alții nu – dar „O propunere modestă” a rămas un eseu de referință, iar seriozitatea cu care e scris poate da fiori și azi.

Are doar câteva pagini și poate fi citit în engleză aici (gratis). Din păcate, văd că în română încă n-a fost tradus.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

[27 ian] Cartea de azi: „Rosencrantz și Guildenstern sunt morți” de Tom Stoppard

Sat, 27 Jan 2018 05:00:45 +0000

În „Hamlet” (piesa de teatru scrisă de Shakespeare) există doi tipi, Rosencrantz și Guildenstern, care sunt colegi de școală și teoretic prieteni cu Hamlet. Acuma, după cum se știe, atât de tare se moare pe capete în piesa respectivă încât, la final, singurul om disponibil să preia tronul e monarhul țării vecine, care era în trecere și nu avea niciun plan să cucerească Danemarca. Nu e deci deloc surprinzător că prietenia cu Hamlet le e fatală lui R & G.

În piesa lui Shakespeare, cei doi vin să-i facă o vizită lui Hamlet, sunt convinși de regele Claudius să-și spioneze prietenul și apoi să plece cu el spre Anglia, purtând o scrisoare pentru regele de acolo, Hamlet descoperă că scrisoarea e o condamnare la moarte și le poruncește execuția.

În tragicomedia absurdă a lui Tom Stoppard, „Rosencrantz și Guildensern sunt morți”, cei doi sunt niște zăpăciți care nu prea știu pe ce lume trăiesc și nu prea știu exact care dintre ei e care. Nu-și amintesc trecutul lor, pentru că n-au existat înainte să fie chemați la castel. De-a lungul piesei, încearcă să-și dea seama cine sunt și ce fac – iar firul narativ din Hamlet continuă pe lângă ei, de obicei în absența lor, lăsându-i să discute despre moarte, viață, teatru și tot felul de alte subiecte, iar dialogurile sunt pe alocuri chiar amuzante. Îți pasă de ei, de zăpăceala lor, îi simți ca personaje secundare care se îndreaptă fără șansă de scăpare către un final stabilit dinainte, care o să le fie fatal.

E mai bine să trăiești într-o cutie decât să nu trăiești deloc, cred. Cel puțin ai o șansă. Poți să stai întins acolo și să te gândești: ei bine, măcar nu sunt mort.

Am tot văzut că e comparată cu „Așteptându-l pe Godot” de Samuel Becket, dar piesa respectivă nu pot să zic că mi-a plăcut prea tare.

„ a fost jucată prima oară în 1966 și a fost primită excelent de public – se mai joacă și acum. Rosencrantz (sau Guildenstern?) a fost jucat, printre alții de Daniel Radcliffe, de Benedict Cumberbatch și de Gary Oldman (când au făcut un film după piesă). A fost jucată și pe la noi, dar nu a fost publicată în română, așa că e disponibilă doar în engleză. O găsiți pe Book Depository în format fizic sau pe Amazon în format digital.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

[20 ian] Cartea de azi: „Printre pisici” de Motanulpescar Sauwhatever

Sat, 20 Jan 2018 05:51:52 +0000

Există opere de artă atât de frumoase, de puternice, de profunde încât îți taie răsuflarea și știi că niciodată n-o să te ridici la nivelul lor – nici ca artist, nici sufletește, nicicum. Îți arată o altă lume, dar îți trântesc ușa în nas când vrei să pășești spre ea.

„Printre pisici” nu se numără printre ele.

De fapt, după ce am citit cartea asta de câteva ori, tot nu-mi dau seama dacă autorul scria la mișto, era fumat sau se crede un nou Cărtărescu. Singurul indiciu pe care-l am e faptul că-și spune „Motanulpescar Sauwhatever”, dar tot nu știu sigur.

„Printre pisici” e o carte despre un băiat care se duce în Turcia într-un schimb studențesc și cunoaște tot felul de persoane (mai ales tipe). În rest, nimic nu are sens, nu există un fir logic sau o poveste – există, în schimb, o pisică vorbitoare într-o singură scene, cuvinte mărețe folosite cu sensuri improprii, un delir despre romani și popoare latine și turci. Am râs. Am rămas buimacă. Am văzut că niciun citat nu pare să surprindă suprarealismul și ciudățenia întregului.

Ce pot spune? Mi-a făcut o impresie neplăcută, părea o reptilă care caută ceva prestanță prin stereotipuri abuzate…

Dar pot să încerc să găsesc în continuare citatul magic. Cum ar fi o trimitere de nicăieri la Eliade, în timp ce protagonistul și amicul lui ungur ajung să fie luați în primire de niște turcoaice ca într-un harem destrăbălat, în timp ce turcul-șef e plecat.

toată scena a fost invadată din senin de niște norișori care coborau impetuos din tavan către noi în valuri alburii. Eu m-am dat spre spate, însă toți am fost învăluiți fără scăpare ca de un val năprasnic al mării. Deși se petreceau toate astea, s-a auzit un strigăt:

– Mie dați-mi pantalonii! N-o să pot sta așa, orice s-ar întâmpla!

Deci, în ciuda stranietății, ungurul ăsta avea mintea limpede, deși era clar că mai devreme se pierduse cu firea când se lăsase pe mâinile unor străine. Și atunci totul s-a evaporat ca o ploaie repezită de vară și băiatul ăsta nesăbuit era la fel de îmbrăcat cum ne lăsase turcul, doar că fetele, la naiba, se mistuiseră. Când a intrat turcul, noi n-am mai adus aminte de nimic, ne prefăceam… Dar turcul a zis brusc, „Așa începe,” iar apoi a tăcut.

Habar n-am ce se întâmplă de fapt în „Printre pisici”. E o satiră a literaturii de azi, cu cuvintele ei mari, cu referințele la trecut? E doar genial de prost scrisă? E un text scris la beție, care a ajuns publicat? Nu știu. Dar cartea poate fi cumpărată de pe eMag, de pe Librarie.net și de pe site-ul editurii Datagroup.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

[13 ian] Cartea de azi: „Sunstone” de Stjepan Šejić

Sat, 13 Jan 2018 05:57:08 +0000

E sâmbătă, deci e ziua recomandărilor mai ciudate. „Sunstone” de Stjepan Šejić e o serie de benzi desenate despre două tipe aflate într-o relație BDSM. Are umor, e romantică, e sexy, e tot ce trebuie. Mergeți și citiți-o.

Hm? Sunteți încă aici? Ok, pot să scriu mai mult context.

Stjepan Šejić e un croat care scrie și desenează benzi desenate, dintre care unele sunt publicate online, mai mult sau mai puțin gratuit. „Sunstone” a fost o idee creață care i-a venit la un moment dat. Sau, mai exact, nu prea mai avea idei, așa că a și-a făcut un cont nou pe DeviantArt, și-a spus „shiniez” și a început să facă tot felul de desene erotice cu o tipă și cei doi sclavi ai ei și cu bancuri simple pe acolo. Până la urmă, de la chestiile crețe care-i treceau prin cap a ajuns să aibă personaje. Iar după ce a avut personaje, a început să aibă și o poveste, care a fost „Sunstone”. Începând cu 2014, benzile au fost preluate de editura Top Cow și publicate în volum.

Teoretic vorbind, seria poate fi citită și online, dar diferența de calitate între ce a publicat gratuit și ce e finisat pentru Top Cow e măricică.

Mostră de pe DevianrtArt:

Mostră din volumul de la Top Cow:

E o serie tare simpatică și optimistă. Lisa și Ally se întâlnesc pe internet, se împrietenesc, încep să discute pe tot felul de teme și descoperă că au mai multe în comun decât ar fi crezut. Printre altele, și faptul că au amândouă dorințe mai neobișnuite, care le distrug relațiile cu alți oameni, dar care par să fie complementare între ele două.

Seria e disponibilă gratuit pe Deviant Art, la calitate grafică mică, digital pe Amazon și în format fizic pe Book Depository. Și, dat fiind faptul că sunt benzi cu temă adultă, NU e cazul să le faceți cadou copiilor. Zic și io.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

[6 ian] Cartea de azi: „English As She Is Spoke” de Pedro Carolino

Sat, 06 Jan 2018 05:07:42 +0000

A fost odată ca niciodată un portughez care a vrut să scrie un ghid de conversație portughez-englez. Poate avea intenții bune. Eu îl bănuiesc că voia să se îmbogățească rapid. Cert e că a luat un ghid de conversație portughez-francez și l-a tradus mot-a-mot în engleză, cu ajutorul unui dicționar, pentru că de fapt nu știa nicio boabă de engleză.

În 1855, portughezul Pedro Carolino a publicat minunea numită „English As She Is Spoke”, care până la urmă, în 1883-1884, a ajuns să fie publicată în America, cu o prefață de Mark Twain, și în Londra. Nu de alta, dar aberațiile erau de un umor involuntar absolut imbatabil.

Mi-e destul de greu să traduc acest Google Translate avant la lettre, dar iată lista de cuvinte utile din categoria „mâncătorii”:

Sau, în categoria „pești și scoici”, găsești așa:

Calamar | Homar mare
Doradă | Melc
Un fel de pește | Lup
Arici | Torpilă
Focă

Cartea e, după cum spune Mark Twain, de neimitat. Nu mai poți adăuga nimic la absurdul ei, nu poți scrie una la fel nici să vrei. E o capodoperă a eșecului, o operă de artă a erorilor, care își menține valoarea chiar și în această epocă în care există Google Translate și Bing.

„English As She Is Spoke” e suficient de veche încât să fie disponibilă gratuit, atât scanată (versiunea pe care o recomand, pentru că e mai lizibilă), cât și transcrisă.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.