Chestii Interesante Pe Net on Roxana-Mălina Chirilă

Aș vrea să-i cer mâna lui Sinead…

Wed, 09 Apr 2014 19:01:24 +0000

Clipul ăsta e din 2009, Irlanda. N-aveți nevoie de subtitrare, pentru că singura replică importantă e „Aș vrea să-i cer mâna lui Sinead”. După cum am scris și-n titlu. (Sinead e un nume de femeie get-beget irlandez, pe care l-ați mai auzit când cu Sinead O’Connor.)

Îmi place foarte mult filmulețul din mai multe motive:

Spune o poveste. Îl vezi pe băiatul ăsta că el chiar vrea să se căsătorească cu Sinead și e gata să bată toată țara pentru mâna ei.
E foarte cuminte făcut și drăguț – în ciuda faptului că are o ideologie în spate care e cu probleme (Irlanda e o țară catolică în care religia e împletită cu naționalismul și cu conștiința neamului). Cu alte cuvinte, în loc să provoace un conflict, aplanează situația.
Se bazează pe empatie și se descurcă extrem de bine cu ea.
Schepsisul clipului îți lărgește viziunea, te face să-i înțelegi pe alții mai bine – și chiar are un mesaj implicit general valabil.

Una peste alta, mi se pare un clip foarte reușit.

Chestii interesante pe net 2

Fri, 11 Oct 2013 10:01:00 +0000

Pe Humble Bundle sunt niște jocuri care par interesante în pachetul de săptămâna asta. Poți cumpăra Cities XL Platinum, Blood Bowl: Legendary Edition, Divinity II: Developer’s Cut, R.A.W. Realms of Ancient War, Confrontation și Game of Thrones cu $1 și pentru $6 primești toate alea, plus Wargame: European Escalation și The Testament of Sherlock Holmes.

Pe Zelist.ro, ăia de cică fac topuri să vadă care sunt blogurile cele mai citite din România, scrie pe prima pagină că Umbrelaverde.ro e blogul #1 din România (și blogul lui Tudor Chirilă e #2). Cine e Umbrela Verde? Nu știu. Site-ul a picat acum câteva luni, și oricum n-auzise nimeni de el.

Dorin Lazăr a postat o serie despre cum e să te lași complet de piraterie.

Una din aventurile lui Sherlock Holmes (The Greek Interpreter) în format Motion Book. Un fel de benzi desenate, vag animate, cu coloană sonoră. E interesant măcar de văzut pe scurt despre ce e vorba, ca stil nou de artă.

Provocarea unui roman scris într-o lună (NaNoWriMo)

Sun, 06 Oct 2013 11:44:56 +0000

[][1]

Vrei să scrii un roman în noiembrie?

A fost odată ca-n povești, în țări în care scriitorii se iau mai puțin în serios decât se iau la noi, o trupă de oameni care au decis să scrie un roman într-o lună. Și i-au provocat și pe alții să facă la fel. Și, din an în an, au apărut tot mai mulți participanți până când au ajuns cu sutele de mii. Pentru că se pare că sunt o grămadă de oameni care s-au gândit la un moment dat că ar vrea să scrie și toată chestia durează doar o lună, deci ce mare brânză.

La început organizatorii i-au zis National Novel Writing Month, cu prescurtarea NaNoWriMo, ca în cele din urmă toată lumea să îi spună NaNoWriMo, cu prescurtarea NaNo și să nu-și mai bată capul cu faza aia cu „National”, pentru că fenomenul a devenit internațional. NaNo sună bine, așa că NaNo a rămas.

Conceptul e simplu: scrii un roman în noiembrie. Un roman = 50,000 cuvinte (cam 4 pagini/zi). Și cam atât.

Unii îi spun „concurs” („concursul NaNoWriMo”, „concursul de scris NaNoWriMo”, „concurs internațional pentru scriitori”, „concurs pentru scriitori în devenire” și alte variante). Ceea ce face ca alții să întrebe „Și ce câștigi?” Păi, nu câștigi decât ce-ți dau sponsorii, dacă au chef să-ți dea ceva (de obicei varianta tipărită a cărții tale, plus o propunere să-ți publici singur romanul, contra cost; și niște reduceri pe ici, pe colo). Dar nu câștigul e ideea, ci distracția. Și experiența.
Dar experiență nu gen „ai pierdut meciul, nu-i nimic, ai câștigat experiență”, ci „am mâncat tempura din creveți la un restaurant extraordinar și a fost o experiență”.

E un hei-rup general, gen tabără artistică pe net. Cunoști oameni, afli chestii noi. Te produci ca scriitor și afli ce-ți poate pielea. Sau ce nu-ți poate, sau unde te înfunzi. Nu doar visezi, ci faci. Și probabil că ce faci iese prost, că timpul e scurt și romanul e lung, dar nu contează.

E una din chestiile alea mișto/interesante de pe net care merită încercate, dacă sunt cât de cât pe gustul propriu.

Site-ul e aici. Merită înscrierea și băgatul nasului, că le nu taie nimeni capetele celor care nu termină de scris, sau nu fac nimic, sau doar se bagă-n vorbă.

(Dintre cărțile care s-au scris în timpul NaNo face parte și „Apă pentru elefanți” de Sara Gruen, care e o cărțulie simpatică despre lumea de la circ, din perspectiva unui veterinar care fuge cu circul. Niște aventuri, ceva crime, puțină dragoste și un elefant. Nu foarte memorabilă, dar mișto de citit)

Chestii interesante pe net

Sat, 28 Sep 2013 18:21:43 +0000

Pe 14 octombrie pe Coursera o să înceapă din nou un curs de Game Theory – teoria jocurilor. Care nu e teoria jocurilor pe calculator, sau a jocurilor gen șah, în ciuda denumirii. E vorba de strategie și luat decizii. Domeniul e destul de nou, dar cineva a luat un Nobel pentru el. Unii spun că e o chestie complet inutilă/enervantă, dar mie mi se pare interesant. Merită aruncat măcar un ochi pe acolo.

E o tipă din Danemarca, Humon, care face o serie de benzi desenate simpatice – Scandinavia and the World. Personajele sunt diferite țări (mai ales cele scandinave) și subiectele se leagă de percepțiile „spiritului național”, de evenimente curente, istorie și toate cele. Uneori sunt doar bancuri. Alteori înveți câte ceva.

Blogul lui Dan Ariely, un tip care predă „behavioral economics” (aș putea să traduc, dar așa m-a pocnit o lene) pe la careva din universitățile americane (una). Are rubrică de întrebări și răspunsuri pe Wall Street Journal și dă nișe sfaturi/explicații nu doar deștepte, ci și haioase rău.

Două postări pe bloguri românești care demonstrează că uneori articolele cu sfaturi despre sex/agățat din revistele de femei sunt scrise de foste călugărițe care acum vor să pară dezinhibate, dar n-au aflat încă cum merge treaba.

O colecție de chestii interesante la prețuri mici

Sun, 14 Jul 2013 11:01:50 +0000

Acum câteva zile am dat de Humble Bundle, unde se pare că vând colecții de cărți (sau de jocuri, mai demult) la prețuri mici… și o parte din bani sunt donați în scopuri caritabile. Dai cât vrei, primești sigur anumite chestii (în cazul ăsta, câteva cărți). Dacă dai mai mult decât au dat ceilalți în medie, atunci primești un pachet mai mare de chestii (în cazul ăsta, și mai multe cărți).

Recunosc că mă depășește puțin conceptul, dat fiind faptul că sunt chestii bune în legăturica asta umilă de lucruri, dar cine sunt eu ca să mă pun cu o chestie făcută legitim?…

Nu recunosc decât două cărți din oferta de acum: xkcd, volume 0 (pentru că e xkcd, normal) și Signal to Noise, de Neil Gaiman, cu ilustrații de Dave McKean. Signal to Noise e una din cărțile alea care-ți rămân în minte cu o propoziție, cu o idee, cu un sentiment. Un regizor pe moarte își imaginează ultimul lui film, despre apocalipsă. O apocalipsă tăcută, cu un sat de oameni pregătiți să moară, care urcă pe un deal ca să aștepte acolo sfârșitul lumii. Mi-aduc aminte o propoziție pe care n-o găsesc acum, „lumea se termină mereu, pentru cineva.” E o carte stranie, cu ilustrații neobișnuite, care se schimbă de la pagină la pagină, trec de la desene spre poze în colaje sumbre. Și da, merită citită.

Coursera – cursuri online la nivel de facultate

Sat, 23 Feb 2013 09:36:53 +0000

Cursuri la nivel de facultate, gratis. Relativ ușor de urmărit. Profesori de la universități cu renume și prestigiu. Teste. Certificate.

Se pare că e din ce în ce mai răspândită ideea cursurilor la nivel înalt, deschise publicului. Mai demult auzisem de TTC (The Teaching Company, mai nou The Great Courses) și alte proiecte de genul, în care profesori buni, cu prestigiu, de la universități importante ofereau cursuri înregistrate audio/video. Singura problemă cu ele fiind prețul – un curs la preț normal se ridică undeva la peste $100, poate ajunge la $200 liniștit.

Apoi am auzit de Yale Open Courses – cursuri înregistrate la Yale și puse pe net. Pe gratis, de data asta. Din ce în ce mai bine, mai ales pentru buzunare românești.

Acum vreo lună un amic de-al meu mi-a dat link către Coursera.org – mai exact, către un curs de algoritmi care nu începuse încă. M-am tot uitat să văd ce vrea site-ul de la mine și dacă e pe bani sau ba, cine ține cursul, ce e cu Coursera și despre ce e vorba în propoziție.

Coursera, am văzut, e un „Massive Open Online Academic Education program” – program de educație academică online, deschisă publicului larg. Spre deosebire de TTC și de Yale Open Courses, de care știam, oferă un program mai asemănător cu stilul de cursuri din facultate – profesorii uploadează înregistrările cursurilor (împărțite de obicei în bucățele mici, de 10-15-20 minute), dau teste (săptămânale sau ba), cer eseuri sau programe de făcut, dau examene. În fiecare săptămână, intri și găsești cursurile pe săptămâna aia și cerințele pentru curs. Te ocupi de ele când ai timp. Poți să optezi doar să te uiți la cursuri, poți să optezi să faci și temele și să dai testele – caz în care poți primi un certificat.

Și totul gratis.

Hai s-o luăm concret: intri pe Coursera, te duci la secțiunea de cursuri. Și alegi să participi la cursul de Algebră, oferit de UCIrvine, ținut de Sarah Eichhorn, Ph.D. și Rachel Cohen Lehman, Ph.D.

Dai click pe „enroll” și intri în zona rezervată acelui curs. Pe bara din stânga ai ce s-a făcut în fiecare săptămână până în prezent. Poți să te duci acolo ca să faci totul în ordine. Sau te duci la „Video Lecture Index”, unde poți să vezi cursurile ținute până atunci, în ordine, împărțite pe săptămâni, cu titlul și durata listate.

Să zicem că treci prin materia din prima săptămână – te duci la „Quizzes and Exam Index” și dai testele pentru săptămâna respectivă. Și tot așa.

Fiecare curs are și un forum de discuții, plus posibile alte chestii interesante (ce s-au mai gândit profesorii să ofere).

Mă distrează enorm Coursera, din mai multe motive:

-cursurile sunt bine ținute (profesorii știu, în general, ce fac)

-poți să descarci filmele, să le pui subtitrare, să descarci materiale auxiliare (am folosit descărcarea într-o veselie, că-mi merg mai bine pe calc decât de pe net)

-poți să dai pauză când vrei, să te uiți din nou la o bucată de curs, să pui pe pauză și să te duci să afli ce e un „discriminant”, să te uiți la ele la 2 noaptea, să te apuci de ceva nou, să renunți, să dai teste la 6 dimineața – ai libertate completă

-poți să dai teste, să faci exerciții, ai bibliografie recomandată, persoane cu care poți comunica. Cu alte cuvinte, poți să pătrunzi mai adânc în problemă decât dacă ar fi doar niște cursuri video

Recomand.

www.coursera.org