[26 ian] Cartea de azi: „Claymore” de Norihiro Yagi

Fri, 26 Jan 2018 05:24:18 +0000

Acum ceva timp, mi-am dat seama că sunt bogată, pentru o valoare dată a bogăției – în cazul de față, bogăție = abilitatea de a cheltui o sumă relativ mare pentru a te bucura de un lucru bun, fără să ajungi la sapă de lemn.

Așa am ajuns să ne gândim să luăm niște serii de benzi desenate japoneze (manga), iar sugestia lui D. a fost Claymore, pentru că e vorba despre niște tipe care se bat cu demoni, folosind săbii extrem de mari. N-am regretat alegerea deloc.

Japonezii abordează benzile desenate complet diferit față de americani. În SUA, benzile cu supereroi tind să fie deținute de companii mari, care au tot interesul să le transforme în francize și să le prelungească la nesfârșit, dându-le pe mâna diverșilor scriitori. Superman, Batman sau Daredevil, de exemplu, n-au o poveste, ci vreo zece mii de povești care se contrazic între ele, reiau teme vechi, ucid și reînvie personaje și în general nu au o progresie clară.

În Japonia, benzile desenate tind să aibă un creator clar și să spună o poveste cap-coadă, care e coerentă și nu poate continua la nesfârșit. Personajele cresc, se transformă, rezolvă probleme vechi și descoperă probleme noi. Pe de altă parte, uneori poveștile tind să fie relativ similare în cadrul genului, dar să ignorăm problema asta aici.

Claymore e o serie de 27 de volume despre un ținut fantastic în care demonii vânează oameni, luându-le uneori înfățișarea ca să se infiltreze în sate și orașe. Pentru că sunt mult prea puternici pentru a fi uciși de oamenii obișnuiți, a apărut o organizație care are ca războinice femei ciudate, cu ochii argintii, extrem de puternice, care luptă cu săbii enorme (săbii „claymore”, de unde și numele seriei).

E o poveste bine construită, centrată pe Clare, o tipă care nu e tocmai cea mai puternică din organizație (e mai degrabă pe la coadă), dar care încetul cu încetul evoluează, descoperă că lumea nu e tocmai cum pare la prima vedere, iar organizația ei e ceva mai dubioasă decât s-ar crede.

Nu e neapărat cea mai bună serie de manga pe care am citit-o vreodată, dar e printre cele bune, calitatea e consistentă și desenele sunt excelente. A vândut 8 milioane de volume în Japonia și are o grămadă de fani și la nivel internațional.

De obicei aș recomanda primul volum din ceva, nu toată seria, dar primul volum ar fi doar de gust în cazul de față. E disponibilă în colecție completă pe Book Depository (ieșind undeva la sub 4,5 euro pe volum). Poate fi cumpărată și volum cu volum.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

Manga în cutii (box sets)

Mon, 27 Jun 2016 08:37:46 +0000

S-a întâmplat odată că m-a luat un pic nebunia și am ajuns să mă uit la tot felul de serii de benzi desenate. Și așa am ajuns să observ că una dintre pasiunile mele mai vechi, seria Fullmetal Alchemist, putea fi cumpărată pe de-a-ntregul, într-o cutie șmecheră, creată special pentru colecționari și nebuni.

M-am mai uitat la alte serii de manga disponibile la fel și am dat și peste Claymore, o serie de care am tot auzit, dar pe care n-am citit-o. I-am arătat și lui descoperirile mele.

„Claymore e chiar faină,” mi-a zis.

„Tot aud.”

„Ok, păi ia-o.”

„Poftim?!” am zis eu. Îmi place uneori să mă uit la cărți așa cum mă uit la poze cu case mici și la poze cu case enorm de scumpe: fără nicio intenție de a deține cu adevărat așa ceva (bine, la case e oricum un pic mai complicat…).

„De ce nu?” m-a întrebat.

„Nu pot să cumpăr o serie întreagă de manga!”

„De ce nu? Hai, ca să știi și tu de ce te-ai îngropat în muncă și sâmbăta, și duminica.”

Am stat un pic și apoi am șuierat printre dinți, „În fond, nu beau, nu fumez, alte vicii bănoase n-am.” În afară de sushi și cafele, dar cine le pune la socoteală. „Ok. Pe care din ele? Claymore sau Fullmetal Alchemist?”

„Ia-le pe amândouă? Dacă tot iei ceva.”

Eu nu locuiesc în casă cu un adult responsabil care să mă oprească de la prostii. Locuiesc cu un adult responsabil care mă îndeamnă la prostii. Nu că trebuie să se roage cineva de mine să cumpăr cărți.

Așa că acum am două cutii cu serii complete de manga. În mod interesant, atât Fullmetal Alchemist, cât și Claymore au 27 de volume fiecare, deci cutiile sunt la fel de mari. Au venit cătinel, prin poștă, de la Bookdepository – care livrează gratuit, nu repede, dar nu mă grăbesc nicăieri. Și, la vreo 2-3 săptămâni de la comandă, au ajuns și la mine.

Stânga: Fullmetal Alchemist. Dreapta: Claymore.

Cutiile au mânere în partea de sus, ca să poată fi cărate mai ușor (ceea ce prinde bine, chiar dacă nu sunt extrem de grele). Le poți pune în picioare și deschide din lateral – au o prindere cu scai, ca la adidașii fără șireturi. (trei buline negre de scai)

Arată excelent pe dinăuntru, ca niște mici biblioteci:

Interior Claymore

Fullmetal Alchemist are ceva scris în latină pe „ușă”:

Interior Fullmetal Alchemist

Ieși mai ieftin cumpărând setul cu totul decât dacă iei fiecare volum bucată cu bucată, iar pe lângă seriile efective trimit și ceva bonus, respectiv un „roman ușor” (scris ca o carte obișnuită, nu benzi desenate) și un poster pentru Fullmetal Alchemist și o carte cu ilustrații din Claymore:

Bonusuri Fullmetal Alchemist și Claymore.

Cartea de la Fullmetal Alchemist e To Each His Own Bonds. Recunosc că habar n-am ce e cu ea – Goodreads îmi spune că e volumul 5 dintr-o serie de cărțulii FMA, dar nu mă prind de ce mi-au trimis taman ultima carte din serie. Eh, poate o să aflu.

Fullmetal Alchemist vine și cu un poster, dar cred că e cel mai puțin interesant lucru din cutia respectivă:

Poster Fullmetal Alchemist.

Am acum manga cât pentru un an de zile, mai ales că nu sunt astea singurele volume de prin casă – mai lent, cu mai puțină nebunie, am strâns primele șase volume din Lone Wolf & Cub, o serie despre un samurai din perioada shogunilor, despre care se spune că ar reprezenta destul de bine lumea japoneză de pe atunci (și care menționează și concepte budiste).

Mai am și două volume de Osamu Tezuka, MW și The Book of Human Insects. Tezuka e privit ca un fel de părinte al genului manga, iar astea două volume sunt excelente, chiar dacă reprezintă lumi întunecate și criminali (criminale?).

Și, din curiozitate, am luat și un volum de Vagabond, pe care nu l-am citit încă.

La baza teancului e Toate pânzele sus, de Radu Tudoran, care nu e manga, dar e un roman care mi-a plăcut mult când eram mică. E acolo pentru că n-am apucat să fac ordine între cărți, ok? Ok.

Ce mai e prin bibliotecă.

Stăteam și mă uitam la rafturi și mă întrebam ce-ar spune bunicul meu din partea maică-mii de tendința mea de a strânge cărți cum strâng dragonii comori. N-am cum să știu, că a murit acum vreo 20 de ani și de-abia dacă-l mai țin minte, dincolo de câteva amintiri vagi. Însă am crescut într-o casă pe care el a umplut-o cu cărți – rafturi peste rafturi de cărți, mii și mii de volume, de la colecția Biblioteca pentru toți la cărți fără mare valoare. Era și filatelist, deci știu sigur că era și el un dragon strângător de felul lui. O fi meteahnă de familie.

Claymore on Roxana-Mălina Chirilă

[26 ian] Cartea de azi: „Claymore” de Norihiro Yagi

Manga în cutii (box sets)