Coursera on Roxana-Mălina Chirilă

Reporterii profesioniști cărora le faci tema pentru acasă

Tue, 04 Nov 2014 15:23:02 +0000

M-a contactat o tipă de la ProTV să mă invite să discutăm despre Coursera, pentru că am scris la un moment dat despre subiect aici pe blog. I-am răspuns că sunt de acord. În fond îmi place enorm ideea de educație online, pot vorbi despre ea și-n fața camerei.

Pentru cei care nu știu, Coursera e un site unde sunt cursuri ținute de profesori de la unele dintre cele mai mari facultăți din lume. Și sunt cursuri ținute foarte mișto și adaptate pentru învățatul online: clipuri relativ scurte cu cursurile ținute de profesori, bibliografii pe care le citești online, teste… La final primești o diplomă simbolică prin care se demonstrează că ai făcut respectivul curs. Coursera nu e singurul site de genul – mai sunt și altele, printre care și EdX unde sunt alte universități mari (gen Harvard).

Bun, reporterița a început cu întrebări de mi-a stat mintea în loc: cursurile sunt gratuite? Păi, da, i-am răspuns. Sunt. Am scris pe blogul meu că sunt, în primul paragraf al articolului pe care l-a găsit ea. Când intri la Coursera pe site absolut primul lucru pe care-l vezi, scris cu litere gigantice, e „Take the world’s best courses, online, for free.” Deci, cele mai bune cursuri din lume, online, pe gratis.

Apoi a început să-mi pună întrebări gen „De unde iau ei bani, atunci?” Păi, am răspuns, există și varianta în care tu dai niște bani și ei confirmă că tu ai făcut cursul, îți verifică identitatea. I-am explicat și de specializări, care sunt un fel de pachete de cursuri plătite, cu o diplomă colectivă.

„Și care e suma pe care o plătești pentru un curs?” Nu știu care e suma, că n-am făcut niciodată cursurile pe bani – a, văd acum după două clickuri că e cam 50 de dolari.

După încă două întrebări despre valoarea diplomei, m-am trezit că-i făceam tipei tema de casă, căutăm eu chestii pe net pentru ea. Chiar și un copil de clasa a opta face mai multe pentru o compunere decât face ea pentru un reportaj. Am comentat cu cineva faza, exprimându-mi opinia despre nivelul profesional al tipei care nici măcar n-a intrat pe site-ul Coursera înainte să decidă că vrea să facă o știre despre Coursera. Răspunsul lui cinic și corect? „Da, dar e mai simplu să-i dai tu mură-n gură”.

Corect, singura problemă fiind că pot oricând să-i dau informații greșite sau să fac un mișto crunt de ea, cum au pățit cei de la Click! – Glorie Mielului! Și pot să fac ce fac acum și să nu mai caut, pentru că și timpul meu e pe bani.

Alte întrebări: „Și universitățile ce câștigă? Ce contract au cu Coursera?” Da, pentru că înainte să se înființeze site-ul m-au chemat pe mine la negocierile cu universitățile. Eram fix acolo când au bătut palma.

„Diplomele sunt recunoscute în România?” Habar n-aveți cât de aproape era să primească răspunsul, „Da, dacă se uită cineva la ele zice: ia te uită, astea arată ca niște diplome!” Recunoscute ca ce? Unde? În ce sens? Apropo, mie nu mi-a păsat de aspectul ăsta. Nu, nu știu, nu mi-a păsat. Nu, n-am chef să aflu.

Și cireașa de pe tort: a citit ea pe ceva site că undeva Ministerul Educației ar fi spus ceva de Coursera și ea a văzut ceva cu 18 specializări noi la Coursera care erau recomandate – acolo despre ce era vorba? Nu înseamnă că diplomele au valoare aici?

Deci acesta este jurnalismul în România de azi: nu e destul să le faci temele jurnaliștilor, mai trebuie să știi și ce au citit azi dimineață. Nu știu dacă reporterița primește undă verde să facă știrea asta, dar încep să sper că nu.

Aș fi putut să aștept cu articolul până după știrea/non-știrea ei, dar dacă nu intră pe site-ul Coursera să vadă despre ce e vorba, bănuiesc că nu intră iar la mine să vadă dacă nu cumva vorbesc de ea. Iar dacă vede, perfect, uite un mesaj pentru ea: după cum ziceam și la telefon, ideea Coursera e să educe oamenii care altfel nu ar avea acces la cursuri universitare bune, nu să producă diplome. Dintre cele două, educația chiar are valoare. (spre deosebire, aș adăuga, de diploma ei de jurnalism)

Un curs mișto – și gratis

Sun, 02 Mar 2014 18:07:50 +0000

Reîncepe un curs fain, gratis, pe care l-am făcut anul trecut. E cursul care mi-a plăcut cel mai mult din câte am terminat pe Coursera, chiar merită: A Beginner’s Guide to Irrational Behavior. E despre modul în care oamenii iau anumite decizii – care nu sunt tocmai cum te-ai aștepta, despre momentele în care trișatul ni se pare ok, despre oameni cinstiți care se poartă în moduri nu foarte cinstite și alte chestii de-astea.

Fain făcut, informații interesante și utile, lucruri care pot fi puse în practică. E ținut de Dan Ariely, de la Duke University.

Uite un trailer de anul trecut:

Curs gratis despre misticism și psihologie

Wed, 15 Jan 2014 05:23:01 +0000

Știu că unii dintre cititorii mei sunt pasionați de misticism și/sau psihologie, așa că la ei mă gândesc când fac recomandarea asta. Pe Coursera tocmai s-a lansat un curs nou, numit Modern European Mysticism and Psychological Thought, predat de un profesor de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, Jonathan Garb.

Toate cursurile de pe Coursera sunt gratuite, e necesară doar înscrierea.

Chestii interesante pe net

Sat, 28 Sep 2013 18:21:43 +0000

Pe 14 octombrie pe Coursera o să înceapă din nou un curs de Game Theory – teoria jocurilor. Care nu e teoria jocurilor pe calculator, sau a jocurilor gen șah, în ciuda denumirii. E vorba de strategie și luat decizii. Domeniul e destul de nou, dar cineva a luat un Nobel pentru el. Unii spun că e o chestie complet inutilă/enervantă, dar mie mi se pare interesant. Merită aruncat măcar un ochi pe acolo.

E o tipă din Danemarca, Humon, care face o serie de benzi desenate simpatice – Scandinavia and the World. Personajele sunt diferite țări (mai ales cele scandinave) și subiectele se leagă de percepțiile „spiritului național”, de evenimente curente, istorie și toate cele. Uneori sunt doar bancuri. Alteori înveți câte ceva.

Blogul lui Dan Ariely, un tip care predă „behavioral economics” (aș putea să traduc, dar așa m-a pocnit o lene) pe la careva din universitățile americane (una). Are rubrică de întrebări și răspunsuri pe Wall Street Journal și dă nișe sfaturi/explicații nu doar deștepte, ci și haioase rău.

Două postări pe bloguri românești care demonstrează că uneori articolele cu sfaturi despre sex/agățat din revistele de femei sunt scrise de foste călugărițe care acum vor să pară dezinhibate, dar n-au aflat încă cum merge treaba.

Niște update-uri pe scurt.

Thu, 04 Jul 2013 17:05:32 +0000

Pe Gog.com au reduceri de 70-85% la o grămadă de jocuri în următoarele 18-19 ore (după postarea asta). Recomand Tales of Monkey Island.

Am citit două serii de pe Big World Network, The Collector și Real Fangs, ambele de Amanda Meuwissen. O să le scriu recenzii în curând. Pentru acum: sunt simpăticuțe, ușurele, genul d nuvele din care mai citești încă un episod de parcă ai lua o bucată de ciocolată. Nu o ciocolată foarte specială, dar plăcută oricum. Consider că și singure ar merita cei trei dolari dați pe abonamentul lunar. Deci recomand site-ul ca atare.

Îmi iau aer în piept să încerc din nou să citesc Metamorfoza lui Kafka. Data trecută când am renunțat după ce mi-am dat seam că e singura carte care m-a speriat cu adevărat în ultimii ani. Și pentru că m-am trezit cu o fobie față de gândaci de bucătărie. Dar mai încerc!

Săptămâna viitoare plec la mare, așa că îmi cer scuze în avans pentru întârzieri de moderare sau chestii de-astea. Teoretic o să am net, dar nu garantez că stau pe el prea tare 😛

Cursul de Istoria rock-ului, partea a II-a, începe de luni pe Coursera. Am văzut prima parte și o recomand cu căldură pe a doua. Pentru că e istorie și nu matematică sau programare sau alte chestii de genul ăsta, vă recomand să-l încercați chiar dacă nu v-ați uitat la prima parte. Țin să vă reamintesc că e gratis.

În continuare îmi ofer serviciile de traducător și interpret autorizat de limba engleză (și de limba japoneză, dar doar traduceri japoneză-română, că încă nu sunt la nivel de nativ acolo).

The Fiction of Relationship (free course)

Wed, 05 Jun 2013 14:19:34 +0000

This one just began.

So, my current passion are MOOCs (massive online open courses). And my huge passion is Coursera, which gathered some of the best universities out there and had their wonderful professors teach all sorts of topics – for free.

Many sources out there say that the current way things stand, with Coursera being both high-quality and free, is not sustainable. They foresee an end to this. So, for God’s sake, just go for this. It’s a huge opportunity. You can learn from the best – and they’re explaining things neatly, in such a way as you can understand them, for free. I have no idea how to get across the hugeness of this, the awesome opportunities.

So, as the title of the post says, I enrolled in The Fiction of Relationship, of which I watched four of the introductory lessons and I can tell you that the professor, Arnold Weinstein, is everything I could have wished for in a university teacher. He does the humanities right – no trying to fight with the sciences on their ground. No big words, no attempt to teach you the post-modern way to do things – critical and ironic. In fact, he actually says he expects us to enjoy reading.

Just enroll on Coursera, if you aren’t there yet, and watch a video or two. They’re just barely over 10 minutes long each. It’s worth it. Trust me. It’s a bit about how we think about relationships, it’s about how we construct our relationships (they’re fictions inside our heads… or are they?) and it’s about books on relationships and it looks like it will be so much more.

I’ve often mentioned that I have an MA degree in British Cultural Studies. And I will sometimes mention that my Master’s program was a bad joke, a sad attempt to be all high and mighty and important about the humanities. I would have loved to have a course like this for credit. It makes sense. The readings look nice (currently going through the first one). And it looks like it will be helpful in understanding the world.

Go! Before the first week is over! Enroll! Maybe you can even earn one of those nice Coursera certificates, which have little economic value as of yet and a lot of „Yay! I am Awesome!” value.

Vinovăție versus pedeapsă

Wed, 05 Jun 2013 11:47:32 +0000

Îi răspund aici lui Dorin Lazăr, care scria de curând despre Reductio ad Huidum: acel fenomen din presa/mentalitatea românească în care diverse dosare sunt judecate de opinia publică în raport cu cazul lui Huidu.

Dorin, problema e mai gravă și spune așa: ne e mult mai greu să ne imaginăm chestii abstracte decât chestii clare. Oamenii nu donează prea mult pentru cauze bune decât dacă au un exponent, o victimă identificabilă cu care să empatizeze. Un singur om care suferă, eventual brusc (și nedrept!) e mult mai puternic în conștiința și imaginația noastră decât o sută de mii de oameni care mor. Și încă ceva – o singură victimă ne influențează mai puternic decât dacă aflăm de o victimă plus statistici despre altele. Suntem ființe deseori emoționale, nu raționale – și n-ar strica să fim mai raționale pe alocuri. De ex., s-au strâns mai multe donații pentru victimele tsunamiului din Japonia, pentru 9/11 și alte dezastre bruște decât pentru cercetarea în domeniul SIDA. (citez chestiile astea din memorie și dacă aș fi pe laptopul nou și bun m-aș plimba prin articolele academice care făceau parte din bibliografia cursului A Beginner’s Guide to Irrational Behavior ținut de Dan Ariely ca să arăt studiile efective făcute aici).

Normal că apare Reductio ad Huidum. Pentru că oamenii în general nu se gândesc la consecințe și ramificații. Se gândesc la un singur om – un Becali, un Huidu. La ce au făcut cu mâna lor. La chestiile de care se fac vinovați conform unui sentiment al dreptății pe care ni l-am cultivat de mii de ani. Nu credem în pedepse care se aplică pe măsura daunelor făcute, ci în pedepse care sunt direct proporționale cu gesturile efective făcute de individ – în special dacă individul nu e Hitler sau Ceaușescu (pentru că cei doi sunt văzuți de parcă ar fi ucis cu mâinile proprii evreii, sau ar fi furat cu mâinile proprii tot poporul român; prezența lor devine ca un fel de personalitate multiplă și omniprezentă).

Din punctul de vedere al moralității vechi, uciderea e mai rea decât furtul. Și în fond, cine a fost furat de Becali? Cine e victima clară?… Cine e cel care suferă direct și clar de pe urma lui?…

Suferim de lipsă de imaginație și de proporții, de o neînțelegere a efectelor. Să vezi distanța pe care se răsfrânge un anumit fenomen e dificil, așa că ne-am obișnuit să spunem că politicienii fură – dar nu că fură de la noi, ci de la „stat”; unii fură de la bănci sau companii, dar nu de la noi, nu!

Moralitatea asta e destul de nefastă. De aici apare Reductio ad Huidum al tău. Pentru că nimeni nu vrea să fie ucis de un nebun faimos cu o mașină tare (chestie statistic nu foarte probabilă), dar ideea de furt de la stat e mult mai puțin dureroasă. Dar ai cui sunt banii de la stat?… Ai, ai, ai… noștri? Nuuuu. Nu? Nu. Dacă pune cineva greșit laba pe ei, oricum nu ne ajutau cu nimic. Nu? Nu?!

Dimineața asta

Sun, 02 Jun 2013 07:08:38 +0000

M-am trezit ca bătută. Cred că n-ar trebui să scriu despre Marquez la 3 noaptea. Nu de alta, dar când mă scol dimineața cu soarele-n ochi și cu păsărele în urechi nici cea mai groasă plapumă din lume nu mă apără cum trebuie de lumină și sunet.

Acuma sunt ca în anii de facultate. Mă plimb de colo-colo cu un cuvânt pe buze: Koooohiiiiiiiiiiiiiiiiiiii. Koooooooooohiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii. (cafea, în japoneză. N-am chef de ceai în clipa asta.)

S-au lansat videourile pentru săptămâna asta de la History of Rock, Part I de pe Coursera. Așa-mi place cursul ăsta 😀 Acum vorbește despre invazia Beatleșilor în SUA, Rolling Stones, rockul britanic, situația scenei de muzică rock în UK și altea alea (săptămâna trecută: Elvis, muzică de surf, grupuri de fete, exploatarea pieții de adolescenți din SUA, probleme legale, lupte pe piață etc.).

Mai dau pe youtube melodiile de care povestește și încep să mă trezesc.

Cred că s-au lansat și videourile pentru un curs de mitologie greacă și romană, dar sunt mai puțin captivante 😛 Poate mai încolo. Nu-i nicio grabă.

Recomandări de cursuri gratis :D

Sun, 26 May 2013 09:50:09 +0000

În continuare sunt complet îndrăgostită de Coursera. Mi-au plăcut diverse cursuri de la facultate, am înțeles mai multe decât mi-au plăcut, dar acum mă distrez făcând tot felul de cursuri interesante, bine explicate și mișto.

Așa că vă recomand și vouă ce e interesant în perioada asta (înscrierea e gratis și chestiile astea Merită):

History of Rock, Part I – un curs ținut de John Covach, de la University of Rochester, despre istoria rocului. Foarte interesant. Acum o să înceapă a treia săptămână, dar e foarte lejer, așa că în vreo 4-5 ore sunteți la curent cu tot ce s-a făcut până acum.

Internet History, Technology and Security – un curs ținut de Charles Severance, de la University of Michigan. Are tot felul de filmulețe cu interviuri din epoca de început a internetului, plus filmulețe cu diverse chestii interesante. Explicat simplu, spus mișto, din nou lejer. Începe pe trei iunie. Eu l-am terminat în sesiunea care a fost acum (și încă îmi aștept certificatul :P)

Fantasy and Science Fiction: The Human Mind, Our Modern World – un curs ținut de Eric Rabkin, de la University of Michigan. Începe pe trei iunie și pare interesant, dacă e să mă iau după prezentări și ce-am apucat să văd. E destul de mult de muncă, pentru că trebuie citit mult. Dar sunt cărți faine 😀

Calculus: Single Variable – un curs ținut de Robert Ghrist, de la University of Pennsylvania. Abia a început acum și pare mișto explicat, chiar dacă vocea profesorului e… un pic… enervant… de sacadată. Dar dacă vă place analiza matematică, s-ar putea să merite. (și sincer, chestiile de pe Coursera sunt mult, mult, mult mai pe înțeles explicate decât erau în liceu)

Încă un curs Coursera mișto – despre iraționalitate

Fri, 29 Mar 2013 08:22:27 +0000

Se pare că raționalitatea e tema emisiunii de zilele astea. Dacă nu suportați, scuze.

Mi s-a recomandat cursul „A Beginner’s Guide to Irrational Behavior” de pe Coursera. Ca de obicei, singurul criteriu ca să-l urmați e să știți destulă engleză cât să înțelegeți ce spune profesorul acolo. În rest, vă faceți un cont cât se poate de gratis pe site și aveți acces la curs, la materiale suplimentare, la teste, forumuri etc. și puteți la o adică să obțineți și un certificat care să ateste că ați făcut cursul respectiv (dacă dați și testele și scrieți un mini-eseu; dar certificatul nu e deloc obligatoriu).

E foarte mișto, fain făcut și discută despre modul în care cu toții facem sistematic anumite greșeli de raționament și de ce anume se întâmplă asta.

De exemplu: au făcut odată un mic experiment în care au strâns un număr de oameni, i-au lăsat să se uite și să testeze niște produse, după care le-au dat o foaie de hârtie, le-au spus să-și scrie ultimele două cifre din CNP-ul american, să scrie semnul $ lângă ele și apoi să-și dea cu părerea legat de prețul respectivelor produse. Și au descoperit că oamenii erau înclinați să ia numărul respectiv, perfect aleatoriu, format din ultimele două cifre ale CNP-ului, drept punct de referință. Deci cei care aveau numere mari (să zicem 91) estimau că produsele erau mai scumpe decât cei care scriseseră numere mici (gen 21).

Și mai sunt și alte chestii interesante, legate de modul în care gândim și judecăm – de ce oamenii din anumite țări sunt mult mai predispuși să doneze organe decât cei din alte țări (și nu e din motive de cultură!), de ce ar fi unii înclinați să cumpere chestii aiurea…

Încă un curs interesant care merită. Merită și mini-efortul de a vă înregistra gratis pe acolo 😛

Uite aici: https://www.coursera.org/course/behavioralecon

Pentru cei pasionați de spiritualitate/auto-cunoaștere

Fri, 22 Mar 2013 10:24:09 +0000

Știu că sunt mai multe persoane pe aici pasionate de spiritualitate, sine și tot tacâmul. Vă voi recomanda un curs de pe Coursera, un site de care v-am zis deja că sunt foarte încântată pentru că oferă cursuri gratis, predate de profesori universitari, făcute exact pentru internet.

Cursul se numește „Know Thyself”, sau pe românește, „Cunoaște-te”. E predat de Mitchell Green, de la Universitatea din Virginia și abordează problema cunoașterii de sine din multe perspective, pornind de la filozofie, trecând prin neuroștiință, ajungând și pe la budism.

Cursul durează 10 săptămâni, e deja în a treia săptămână. Eu m-am uitat la cursurile din prima săptămână și mi s-au părut interesante, mă voi uita și la restul.

Dacă nu v-ați înscris încă pe Coursera, din punctul meu de vedere chiar merită. Cursuri predate bine de profesori de la universități renumite, predate gratis, organizate atent, pregătite pentru a fi urmărite direct online. Majoritatea sunt în engleză, am văzut unele în franceză, spaniolă, chineză. Recomand. Foarte sincer, foarte pe bune, recomand.

Curs care merită văzut: Internet History, Technology, and Security

Sat, 09 Mar 2013 11:37:26 +0000

Ok, scuze că pun un nou articol când toți vreți să aflați ce-i cu MISA și Gregorian Bivolaru și alte alea (vă văd intrând), dar sunt prea entuziasmată ca să n-o fac.

E un curs mișto pe Coursera, care din punctul meu de vedere chiar merită urmărit. Se numește „Internet History, Technology, and Security”, oferit de Charles Severance de la Universitatea din Michigan. Severance spune o grămadă de lucruri interesante – pornește de la Al Doilea Război Mondial, încercările de a sparge codurile folosite de Hitler (ați auzit de Enigma, nu?), primele calculatoare, primele rețele între calculatoare aflate la distanță.

Mai mult decât atât, are interviuri cu diverse persoane, are filmări cu un calculator făcut după modelul primului calculator făcut vreodată, chestii de epocă despre cum arătau/se foloseau calculatoarele acum câteva zeci de ani. Și explică foarte clar, foarte liber, dacă știți engleză înțelegeți tot.

E gratis, e mișto, e ținut de un profesor de la o universitate recunoscută mondial. Mergeți și uitați-vă măcar la cursuri, sau participați cu totul. Merită! (Click pe propoziția de dinainte, că toată e numai un link)