<?xml version="1.0" encoding="utf-8" standalone="yes" ?>
<rss version="2.0" xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom">
  <channel>
    <title>Cunoscuți on Roxana-Mălina Chirilă</title>
    <link>https://roxanamchirila.com/tags/cunoscu%C8%9Bi/</link>
    <description>Recent content in Cunoscuți on Roxana-Mălina Chirilă</description>
    <generator>Hugo -- gohugo.io</generator>
    <language>ro-RO</language>
    <lastBuildDate>Sat, 04 Jan 2014 14:02:09 +0000</lastBuildDate>
    <atom:link href="https://roxanamchirila.com/tags/cunoscu%C8%9Bi/index.xml" rel="self" type="application/rss+xml" />
    <item>
      <title>Mică-i lumea</title>
      <link>https://roxanamchirila.com/2014/01/04/mica-lumea/</link>
      <pubDate>Sat, 04 Jan 2014 14:02:09 +0000</pubDate>
      <guid>https://roxanamchirila.com/2014/01/04/mica-lumea/</guid>
      <description>&lt;p&gt;Am fost la o cafea cu frate-miu acum câteva zile și mi-am adus aminte că acum vreun an îi zisesem unei tipe, Ioana, că o s-o sun când ajung prin Brașov. Evident, vreo două luni am uitat s-o fac, după care mi-a fost jenă să mai aduc vorba. Îi zic lui frate-miu de episod și îi spun numele complet al fetei (știu tone de Ioane).&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;„Ioana?!” zice el. „Dar tu de unde o știi pe Ioana, că eu o știam din școală?”&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;„Păi, cred că maică-sa e verișoară cu mătușă-mea din Cluj,” răspund. „Dacă n-am încurcat rubedeniile. Am cunoscut-o iarna trecută când i-am ținut locul maică-mii la întâlnirea de familie de revelion.”&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Mai continuă discuția despre brașoveni pe care-i cunoaștem și cum unii se cunosc între ei. Și uite așa îl aduc în vorbă pe &lt;a href=&#34;http://dorinlazar.ro/&#34; target=&#34;_blank&#34;&gt;Dorin&lt;/a&gt;, care e prieten pe Facebook cu o tipă pe care o consider mentorița mea în ale scrisului.&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;„Stai că-l știu pe Dorin,” zice frate-miu. „Discuta pe Facebook cu unul dintr-o clasă paralelă de la mine din școală.”&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Mi-a arătat discuția de pe Facebook.&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;„Da, el e,” răspund.&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;„E mic orașul,” adaugă el.&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;„Stai să vezi cum e în Sfântu Gheorghe.” La noi în oraș nu poți să arunci o piatră fără să nimerești un cunoscut al unui cunoscut.&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Și pentru că frate-miu venea spre Sf. Gh. să-l viziteze pe taică-meu, m-am urcat și eu cu el în mașină. Tata a rămas mască când ne-a văzut pe amândoi la ușă (cred că n-am mai fost în aceeași cameră și cu tata, și cu frate-miu de ani buni de zile). Avea oaspeți, printre care și o tipă de care-mi tot vorbise că e prietenă de familie cu el, sau ceva. Mă uit la blonda din fața mea, cu un nas familiar, un aer familiar, un fel de a se purta al naibii de familiar.&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Se uită și ea la mine. Până la urmă taică-meu dă să ne facă cunoștință.&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;„Dar noi nu ne cunoaștem?” zic eu vag.&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;„Chiar tu ești!” zice Camelia. „Mă gândeam că semeni.__”&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Eu o duc foarte prost cu recunoscutul fețelor, dar pe a ei o știam cât de cât pentru că la un moment dat lucrasem la același scurt metraj. Și dup-aia făcusem de trei nenorocite de ori subtitrarea în engleză a filmului (probleme tehnice care nu erau din vina mea). Și apoi folosisem câteva cadre din filmul ei pentru &lt;a href=&#34;http://roxanamchirila.com/2013/12/30/filmul-cu-ceainiculthe-teapot-movie-ro-en/&#34; target=&#34;_blank&#34;&gt;filmul meu cu ceainicul&lt;/a&gt;.&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Și da, asta se întâmpla după ce am postat filmulețul.&lt;/p&gt;
&lt;p&gt;Încep să mă simt ca într-o comedie de-aia veche.&lt;/p&gt;
</description>
    </item>
    </channel>
</rss>
