Cutii Cu Bunătăți on Roxana-Mălina Chirilă

Încă o cutie cu crănțănele japoneze: Bokksu

Sat, 05 Oct 2019 17:44:22 +0000

Acum doi ani mi-am făcut abonament la o cutie cu crănțănele japoneze, Tokyo Treat. De conceptul de abonamente la cutii am discutat de curând aici.

Doi ani sunt o perioadă lungă în online, așa că de când am scris eu despre Tokyo Treat s-a schimbat puțin treaba pe acolo. Nu mai au dulciuri/crănțănele tradiționale, nu mai au obiecte necomestibile, dar trimit Kit Kat-uri, sticksuri Pocky, chestii cu teme anime și altele. M-am tot abonat și dezabonat de la ei în funcție de chef, după care am început să mă uit ce alte variante mai există.

În octombrie, m-am abonat la Bokksu. Bokksu e tot o cutie cu chestii japoneze, dar care trimite lucruri făcute de producători locali și alese mai pe sprânceană, din câte spun ei. Trimit 20-25 de snacksuri în fiecare lună pentru planul clasic, iar prețul e de $39. La asta se mai adaugă taxele vamale și poștale (livrarea e gratuită, primire de colete de peste o anumită valoare din afara UE nu e) și ajungi la vreo 200 de lei, una peste alta.

Cutia pentru octombrie arată așa (o păstrăm pentru stocat de diverse, pentru că e rezistentă și arată simpatic):

Nu e foarte mare, majoritatea chestiilor trimise sunt micuțe. În interior, are un catalog cu tot ce au trimis luna asta – e revista din dreapta.

Îndepărtezi revista și vezi chestiile de mâncare trimise de ei și înghesuite destul de puternic (nu le-aș putea pune înapoi în cutie):

Și varianta desfășurată în care se vede cam tot ce e înăuntru:

Îmi place mai mult decât Tokyo Treat până acum. În catalog îți spune cine sunt producătorii care au făcut fiecare din snacksurile din cutie și de unde sunt.

Cutia din octombrie conține așa:

3 plicuri de ceai „organic hojicha” – am înțeles că în general trimit ceaiuri. Ce am primit acum e un ceai sencha excelent, pe care îl prăjesc cumva. Habar n-am care-i procesul, rezultatul e grozav.
Un biscuit moale umplut cu dovleac și fasole roșie (fasolea lor roșie nu e fasolea noastră roșie, ci un tip de fasole care merge bine în dulciuri; nu prea găsesc în România de-astea). Și ăsta a fost bun.
**2 mochi cu nuci **de două tipuri diferite (încă nu le-am deschis).
O pungă de snacksuri din cartof dulce, pe care încă nu le-am deschis.
Biscuiți de Halloween.
Biscuiți de orez.
O altă pungă de chipsuri.
Două pungi mici-mici de jeleuri cu fructe.
Încă niște biscuiți de orez, de data asta cu unt (i-am încercat; n-au fost răi).
Un biscuit cu alge și sos de soia, care poate că n-a fost cea mai bună chestie pe care am mâncat-o vreodată, dar n-a fost rău.
Ceva snacksuri mici ramen.
O gogoașă cu ceai negru, care iar a fost foarte bună, a prins bine la cafea (nu mă judecați că le combin așa).
Chipsuri de ciuperci. Jur că niciodată nu m-aș fi gândit la așa ceva, dar au fost surprinzător de bune.
Un biscuit mare de orez. (Da! EXISTĂ O TEMĂ!)
Alte snacksuri mici ramen.
O pungă de snacksuri cu creveți și piper, dacă nu mă înșel.

Aveți aici imagini cu toate astea. Sunt o grămadă de biscuiți de orez pe acolo, dar sunt de mai multe tipuri, deci ai ce încerca la ei.

Până acum, tot ce am încercat a fost ori bun, ori n-a fost rău, deci am declarat experimentul un mare succes. Dacă sunt două persoane cu gusturi vag diferite care iau o cutie (e cazul nostru) sunt șanse ca ce nu-i place unuia să-i placă celuilalt.

Acuma, eu o să rămân pe Bokksu o vreme pentru că mi se pare Găselnița Actuală. Dar am luat o cutie și de la Tokyo Treat în septembrie, așa că pot să le compar.

<th>
  Bokksu
</th>

<td>
  Snacksuri de la producători locali
</td>

<td>
  Cutii tematice (festivaluri, anotimpuri, zone)
</td>

<td>
  Snacksuri mai nișate (producători locali)
</td>

<td>
  Ceaiuri la plic
</td>

<td>
  Mai rafinat
</td>

Tokyo Treat
Snacksuri din supermarketuri japoneze
Cutii tematice (anotimpuri, anime)
Snacksuri foarte populare (Kit Kat, Pocky)
Snacksuri DIY, sucuri
Mai vesel, mai anime

Pe mine una mă distrează faptul că-mi vine acasă ceva bun în fiecare lună (nu degeaba ziceam nu demult că mă tentează abonamentele la cutii de numai) și că e mai deosebit. Nu înseamnă că garantez că Bokksu sau Tokyo Treat or să aibă mereu chestii bune (chestiile DIY de la Tokyo Treat nu mă prea amuză), dar dacă tot iau cutia asta, povestesc de ea să aibă și alții.

Și da, dau link de afiliat aici. Vă dă $10 dolari reducere dacă sunteți recomandați de cineva, lucru pe care l-am aflat după ce eu personal am dat $39, deci… asta-i viața.

Dacă n-aveți chef de link-ul ăla de afiliat și vreți să plătiți mai mult, vă respect alegerea și puteți să dați clic aici.

Abonamente la cutii cu bunătăți

Sat, 21 Sep 2019 11:40:56 +0000

Povesteam mai demult că m-am abonat la Tokyo Treat ca să îmi trimită o cutie cu dulciuri și crănțănele japoneze în fiecare lună. De atunci, m-am abonat și dezabonat la ei în funcție de cât chef am avut să experimentez cu gusturi noi și uneori dubioase. (Acum mă gândeam să-i încerc și pe alții cu chestii japoneze, vă zic cum merge.)

Dar am remarcat de-a lungul timpului că fenomenul de abonament la cutii lunare e din ce în ce mai răspândit, iar posibilitățile din ce în ce mai vaste. În străinătate au prins un avânt extraordinar.

Principiul e simplu: dai o sumă fixă de bani lunar și primești o cutie cu produse atent alese dintr-o anumită nișă. Nu știi exact ce, dar știi nișa. Prima oară am auzit de chestia asta când se discuta de Loot Crate, care trimit obiecte legate de jocuri, benzi desenate și alte teme de geekși. Nu livrează în România, altfel normal că le-aș fi dat o încercare.

Apoi am dat de Tokyo Treat și alte abonamente asemănătoare cu chestii de mâncat din Japonia. Apoi am aflat că unele abonamente trimit cărți și cafea, alții mâncare specială de pe glob (pastă de măsline din Argentina, pastă de fistic de pe nu știu pe unde). Unii trimit haine. Alții băuturi. Unii obiecte pentru casă. Alții, obiecte pentru animale de casă. Am văzut și cutii cu haine și cu produse cosmetice.

E plin de cutii cu tot felul de lucruri interesante și tentante. În timp ce mă uitam ce se oferă în general, m-am întrebat de ce sunt _atât _de atrăgătoare și dacă aș vrea o „cutie” de la un brand local, cum ar fi Nemira, de exemplu. (Răspunsul e da, aș fi interesată de o cutie Nemira, dacă ar ști ce să pună în ea și cum să mi-o vândă.)

Cam astea sunt concluziile la care am ajuns:

O parte din popularitate e dată de faptul că oferă prețuri bune pentru ce conțin (de cele mai multe ori). Dacă ar fi să comand aceleași lucruri din Japonia, fără să dau de oferte, probabil că ar fi mai scump. Dar ăsta în sine nu e un motiv suficient.
O altă parte din popularitate e dată de posibilitatea de a încerca lucruri noi – acesta fiind motivul pentru care m-am abonat eu la japonezi. _Dar nici ăsta nu e un motiv suficient. _Pot să mă duc să încerc chestii noi oricând, în această lume contemporană.
Unele cutii oferă conținut pe care cu greu îl obții de altundeva (Loot Crate pare să meargă în direcția asta), dar nu e valabil pentru toate.
Ingredientul magic, cred eu, e experiența. Promisiunea că va veni miticul „ceva bun”, pe care să nu trebuiască să-l căutăm, care să nu necesite zece mii de bătăi de cap, calcule și nu numai. Experiența unui cadou care să ne placă și să ne surprindă. Un răsfăț – dar nu unul care să coste excesiv de mult.

Știm că există foarte multe lucruri interesante pe lume care merită explorate, dar tocmai că sunt prea multe. Uneori poți să treci pe lângă lucruri mișto, dar să nu le recunoști – o carte bună, o cafea bună, un tip de mâncare exotic care ți-ar plăcea, un hobby de care nici nu știi că există, darămite că ți s-ar potrivi ca o mănușă. Problema noastră nu e să găsim ceva într-un deșert de oportunități, ci să găsim ceva bun într-o junglă.

În plus, munca noastră de zi cu zi tinde să fie mentală, iar oboseala să fie de aceeași natură. Gândim, căutăm, rezolvăm, facem o mie de lucruri de pe scaunul de la birou. Să te oprești din muncă și să continui să gândești, cauți și rezolvi parcă nu-ți arde. Așa că, dacă vine o experiență pe care nu trebuie s-o gândim, aranjăm și pregătim singuri, e cu atât mai bine.

Mă uitam la cutiile gen „carte și cafea”, cum sunt My Coffee and Book Club sau Coffee and a Classic și mă gândeam că sunt și o promisiune. Un vis. Cel de a avea timp să stai cu o carte bună și o cafea într-o zi liniștită, în care poate plouă afară și în casă e bine și cald. O experiență care să-ți dea răgaz, un pic de timp în care să te simți bine fără să trebuiască să alergi ca să-ți creezi condiții.

E valabil și pentru cele cu obiecte, care promit bucurii pe sufletul tău, pentru cele care trimit ingrediente și rețete, care trimit materiale pentru proiecte creative și te învață ce să faci cu ele.

Poate că toate cutiile astea sunt un simptom atât al dorinței noastre de a explora, cât și al oboselii care nu ne permite să dăm mult timp pe explorare. O promisiune a unei mini-aventuri care să ne conecteze la lumea enormă ce se întinde la picioarele noastre, dar care să fie disponibilă în micul nostru univers cu posibilități limitate.

Dar ține și de încredere: că primești ceva atent ales, că merită banii, că îți oferă o experiență bună. Și e greu, când sunt atâtea țepe în Ro, să crezi în cineva de la noi că îți oferă acel „ceva bun” care să-ți încălzească sufletul. Chiar și așa, fenomenul fiind din ce în ce mai extins, bănuiesc că până la urmă o să prindă și la noi; sunt curioasă când și cum.