[20 ian] Cartea de azi: „Printre pisici” de Motanulpescar Sauwhatever

Sat, 20 Jan 2018 05:51:52 +0000

Există opere de artă atât de frumoase, de puternice, de profunde încât îți taie răsuflarea și știi că niciodată n-o să te ridici la nivelul lor – nici ca artist, nici sufletește, nicicum. Îți arată o altă lume, dar îți trântesc ușa în nas când vrei să pășești spre ea.

„Printre pisici” nu se numără printre ele.

De fapt, după ce am citit cartea asta de câteva ori, tot nu-mi dau seama dacă autorul scria la mișto, era fumat sau se crede un nou Cărtărescu. Singurul indiciu pe care-l am e faptul că-și spune „Motanulpescar Sauwhatever”, dar tot nu știu sigur.

„Printre pisici” e o carte despre un băiat care se duce în Turcia într-un schimb studențesc și cunoaște tot felul de persoane (mai ales tipe). În rest, nimic nu are sens, nu există un fir logic sau o poveste – există, în schimb, o pisică vorbitoare într-o singură scene, cuvinte mărețe folosite cu sensuri improprii, un delir despre romani și popoare latine și turci. Am râs. Am rămas buimacă. Am văzut că niciun citat nu pare să surprindă suprarealismul și ciudățenia întregului.

Ce pot spune? Mi-a făcut o impresie neplăcută, părea o reptilă care caută ceva prestanță prin stereotipuri abuzate…

Dar pot să încerc să găsesc în continuare citatul magic. Cum ar fi o trimitere de nicăieri la Eliade, în timp ce protagonistul și amicul lui ungur ajung să fie luați în primire de niște turcoaice ca într-un harem destrăbălat, în timp ce turcul-șef e plecat.

toată scena a fost invadată din senin de niște norișori care coborau impetuos din tavan către noi în valuri alburii. Eu m-am dat spre spate, însă toți am fost învăluiți fără scăpare ca de un val năprasnic al mării. Deși se petreceau toate astea, s-a auzit un strigăt:

– Mie dați-mi pantalonii! N-o să pot sta așa, orice s-ar întâmpla!

Deci, în ciuda stranietății, ungurul ăsta avea mintea limpede, deși era clar că mai devreme se pierduse cu firea când se lăsase pe mâinile unor străine. Și atunci totul s-a evaporat ca o ploaie repezită de vară și băiatul ăsta nesăbuit era la fel de îmbrăcat cum ne lăsase turcul, doar că fetele, la naiba, se mistuiseră. Când a intrat turcul, noi n-am mai adus aminte de nimic, ne prefăceam… Dar turcul a zis brusc, „Așa începe,” iar apoi a tăcut.

Habar n-am ce se întâmplă de fapt în „Printre pisici”. E o satiră a literaturii de azi, cu cuvintele ei mari, cu referințele la trecut? E doar genial de prost scrisă? E un text scris la beție, care a ajuns publicat? Nu știu. Dar cartea poate fi cumpărată de pe eMag, de pe Librarie.net și de pe site-ul editurii Datagroup.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

Sergiu Someșan – URSSA [recenzie]

Mon, 01 Jun 2015 07:13:29 +0000

URSSA de Sergiu Someșan e una dintre puținele cărți românești scrise în zilele noastre pe care le-am citit cu plăcere și viteză. Nu are pretenții de Literatură profundă, plină de Idei care trebuie digerate de un auditoriu avid după înțelepciunea autorului, ci e literatură menită să fie citită – și deci are ceva plăcut, ușor.

Însă, înainte să pună cineva mâna pe carte, să citească trei capitole și să spună că am înnebunit, țin să precizez că partea faină e după ce treci de început. Începutul e o avalanșă de personaje și de descrieri tehnice de submarine și de alte chestii militare care m-au lăsat în mare parte rece – aveau un aer mai mult de enciclopedie decât de ficțiune.

E anul 1986 și rușii, așa cum îi știm, vor să-și impună puterea asupra lumii – de data asta, printr-un plan super-secret pus la cale de KGB. De fapt, nu de KGB cu totul, ci de o parte selectată din KGB, care are propriile ei interese. Planul e mai mult decât ușor absurd și părerea mea e că n-ar putea da rezultatele scontate nici dacă ar reuși – comuniștii nu sunt tocmai cei mai mari inițiatori ai planurilor reușite, dovadă fiind toată istoria lor – dar asta nu înseamnă că nu e o amenințare reală.

În timp ce KGB-iștii se pregătesc să transforme SUA în URSSA (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ale Americii), americanii se chinuie să țină pasul și să contra-spioneze până se salvează pe ei înșiși. Ceea ce le iese și nu le iese – mie mi-au dat mai mult senzația că nu sunt cu un pas în fața rușilor, ci mereu cu un pas în urmă.

Ca în toate poveștile cu spioni, aproape toate personajele se ocupă cu spionajul, analizatul de intenții ale inamicului și complotatul. Și, tot ca în toate celelalte povești cu spioni, apare și o spioană care e aruncată cu toată forța narațiunii în brațele celui mai convenabil personaj masculin. Ceea ce n-ar fi o problemă, doar că iubirea asta apare pe parcursul unui capitol smuls dintr-un roman de dragoste, în care întreg universul complotează la o cerere în căsătorie care apare de nicăeri, pe baza unei iubiri care apare la cererea narațiunii.

Capitolul m-a lăsat perplexă și am tot așteptat ca spioana noastră KGB-istă să-i taie gâtul în somn logodnicului, ca să fie în ton cu restul cărții, dar iubirea asta a fost singurul lucru mărturisit sincer din toată cartea.

Una peste alta, o carte faină, cu o idee absurdă și mișto în spate. Fără pretenții, fără chinuieli – cred că e exact direcția de care e nevoie în literatura română de azi ca să fie citibilă. O recomand. E disponibilă pe site-ul editurii Datagroup și, dacă am auzit eu bine, și la Cărturești. Ar fi fain să fie disponibilă și pe Elefant, eMag sau Libris, după cum zicea cineva de la ICR (celălalt ICR, nu ăla la care probabil că vă gândiți). (hint, hint, Datagroup, hint, hint)

Datagroup on Roxana-Mălina Chirilă

[20 ian] Cartea de azi: „Printre pisici” de Motanulpescar Sauwhatever

Sergiu Someșan – URSSA [recenzie]