Așa. Ca să mă oftic de Crăciun.

Tue, 24 Dec 2013 14:12:11 +0000

Aveam planuri mărețe de Crăciun, gen „să termin odată cărțile pe care le citeam” sau „să joc Alice: Madness Returns”. Asta pe lângă „să stau cu alții” și „să mănânc brownies/tort cu mere făcute de mama”, evident.

Hahahahaha! Da, sigur.

Ieri am încercat să conving internetul că funcționează de fapt, dar nu-și dă seama (nu s-a lăsat convins decât spre seară). Am înregistrat niște capitole din roman ca să fie pregătită și partea audio pentru următoarele săptămâni. Am constatat că memoria RAM pe care o primisem cadou nu era de care ar fi trebuit să fie.

Când să mă culc am remarcat că m-a tras curentul, că mă cam durea falca.

M-am trezit în timpul nopții cu o durere de falcă ceva mai tare și am zis „hopa, problemă”. De dimineață, cu inima-n dinți, am zis că ar fi cazul să văd care e problema exact. Poate e curentul? Poate?… Poate?…

O scurtă pipăire a zonei a demonstrat că îmi lipsea jumătate de măsea de minte. Într-o zi normală aș fi mers la unul din mai multe cabinete stomatologice și aș fi zis, „Scoateți-o, că s-a cam îngroșat gluma, oricum e doar un nenorocit de molar de minte”. Dar pe 24 decembrie?… Sunat la diverși dentiști, toți indisponibili, sau pe picior de plecare, sau nu lucrează, sau nu răspund etc. Până la urmă s-a îndurat vechea mea dentistă și, după cumpărăturile de Crăciun, m-a luat la cabinet.

„E ruptă pe jumătate, puroi la rădăcină… Bănuiesc că n-ai radiografie pe ea, nu?”

Mnu.

„Toți colegii mei au plecat în vacanță,” a țâțâit ea. „Nici eu nu lucram azi. Bine, o amânăm până pe 6 ianuarie, că fără film e prea riscant, nu știi cum poate fi rădăcina.”

T_T Ideea era că eu voiam să mănânc ceva săptămânile astea. Pe cât posibil, nu cu paiul. Și că doare când, ah, închid gura. Sau când îmi sug puțin obrajii.

„Hai că [termen stomatologic, termen stomatologic, termen stomatologic].”

Am înțeles că-mi găurește măseaua și scoate puroiul. Am întrebat dacă am înțeles corect.

Da, da! Și măseaua rămâne găurită, că altfel mă umflu. Dar uite! Antibiotice, anti-inflamatoare. Zona curățată cu ceai de mușețel. Supt puroiul afară, dacă începe să doară mă opresc, că am dat de nerv.

Bine. Zis și făcut. Măseaua găurită, pastile, chestii. Am ajuns înapoi acasă, unde în camera mea e un copac împodobit. Nu un brad. Ăla din poză care arată de parcă ar fi artă abstractă. M-am jucat niște Borderlands, ca să nu mai fiu c-o falcă-n cer și una-n iad.

Acum o să mănânc ceva și o să termin de citit o carte. După care o să mă joc la un moment dat. Că doar n-o să las o măsea ruptă și o memorie greșită să-mi strice ziua, mai ales când am un palmier împodobit cu beteală și globuri. Mi-am recăpătat buna dispoziție. În plus, mă pot da mare că am descoperit metoda perfectă prin care nu te îngrași de sărbători (chiar dacă n-aveam nevoie de ea).

O zi din viața…

Mon, 20 May 2013 18:15:20 +0000

Din chestiile mai neobișnuite de azi:

Am o prietenă a cărei zi de naștere se apropie extrem de vertiginos și care și-a cerut din timp cadoul. Dar normal că nu m-am apucat de el din timp, pentru că dacă n-aș tegiversa n-aș fi eu. Ea le are cu cărțile audio și uneori le și înregistrează – dar de data asta vrea o variantă audio înregistrată de mine la o povestire.

40.000 cuvinte. Era un articol cu „cercetări” din burtă pe internet peste care am dat de curând în care scria că o femeie vorbește 100.000 cuvinte/zi, iar un bărbat 10.000. Puahahaha! Bine ar fi. În jumătate de oră am reușit să termin vreo 4.000 de cuvinte și am nevoie de o pauză lungă și încă o cană de ceai. Statisticile de pe net sunt… absolut superbe. Chiar și cele care au ceva la bază tind să ajungă să bată câmpii.

O (altă) prietenă m-a rugat să-i traduc niște mini-texte tehnice din română în engleză și, probabil fără legătură, mi-a făcut cadou un tablou interesant (și în stilul abstract al artei contemporane. Prima mea întrebare a fost „Asta ce-i?”). Dar e mișto. După ce te prinzi că e o chestie care se pune pe perete.

Am fost la dentistă, pentru că am avut impresia că mi-a picat o plombă.
„Hmmm,” a zis dentista, „Plomba e absolut în regulă.”
„Ce bine!”
„În schimb ți s-au rupt doi pereți ai molarului și văd că fractura continuă. O să ți se rupă și ceilalți. Nu știu ce să zic… Eu ți-l curăț și îl repar, dar până la urmă tot la extracție o să ajungi.”
…Ce bine.
De asemenea, aveam o dilemă veche: urăsc să merg și la dentist, și la coafor. Dar pe care dintre cele două o urăsc mai tare?… Dentistul, pentru că trebuie să stau cu gura căscată și să sufăr? Sau coaforul, pentru că trebuie să fiu trasă de păr în toate direcțiile și să sufăr? Până la urmă, cred că – cu excepția omorârii nervilor și extragerii dinților – prefer dentistul. Durează mai puțin, poți avea surprize plăcute și nu se presupune că ar trebui să porți o conversație în timp ce stai pe scaun și aștepți ca profesionista să termine. În plus, scaunul e mai comod.

Dentist on Roxana-Mălina Chirilă

Așa. Ca să mă oftic de Crăciun.

O zi din viața…