Feminin/masculin

Wed, 04 Feb 2015 06:18:02 +0000

Mă întreb uneori dacă vina o poartă preoții: soțiile lor se numesc „preotese” fără să fi ținut vreodată măcar o slujbă la biserică. Sau poate o fi problema unor sintagme care nu prea ajung la feminin, gen „om de știință” (oamă de știință? Femeie de știință? Homo sapiens de știință? Științolog/științoloagă?).

Cert e că există câte o doamnă ministru, câte o doamnă director, mai o doamnă inginer sau doamnă doctor. Și, inevitabil, există persoane care spun că e nepoliticos să folosești cuvintele la feminin, pentru că sună oarecum de parcă nu le-ai acorda femeilor de pe aceleași posturi cu bărbații aceeași încredere pe care le-o acorzi lor. De ex., o „doctoriță” ar suna mai puțin profesionist decât o „doamnă doctor” – în fond, doctorii au fost în mod tradițional bărbați și doctorițele, prin „iță” de la capăt, sunt niște intruse recente.

Nu e o problemă care mă preocupă zilnic, dar uneori răsare de nicăieri: nu demult am primit un e-mail care începea cu „Stimată doamnă” și continua prin a mă informa de diverse lucruri pentru că sunt „autor al blogului http://roxanamchirila.com/”. Iată că există azi în România cel puțin o „doamnă autor”.

Dar dacă vorbim de sexele tradiționale care aveau o anumită ocupație, n-ar fi logic ca problema să se pună și invers? Adică: dacă ești bărbat și intri într-o meserie preponderent feminină, atunci păstrezi vechea denumire a meseriei, adăugând „domnul” în față: domnul farmacistă, domnul învățătoare, domnul secretară.

Atunci ar fi nu doar absurdă situația (cum e acum), ci și complet logică. În plus, de fiecare dată când ne-am enerva că titlul acordat sună complet aiurea, ar fi suficient să ne gândim la cei mai puțin norocoși în viață ca noi. De exemplu, la domnul femeie de servici.

Filozofia insultelor

Fri, 27 Sep 2013 12:11:41 +0000

Nu mai țin minte care a fost cea mai mare insultă care mi-a fost adresată vreodată. Poate pentru că toate seamănă de la un punct încolo, în funcție de categorie:

Insulta generală legată de părinți/rude. De obicei conține „mă-ta”. Poate fi ignorată liniștit pentru că n-are legătură cu mama efectivă a persoanei în cauză. De fapt, mă gândesc că există un fel de arhetip universal al mamei: când mama e lăudată e Mama Natură, Fecioara Maria, diverse zeițe printre care și alea cărora li se făceau statuetele alea rotunde și negre, mama din Ziua Mamei etc. Când e înjurată, devine „mă-ta”, s-a culcat cu toată lumea, e atât de grasă că au trebuit să construiască o hală ca să poată dormi cu un acoperiș deasupra capului, etc. Versiunea benefică și respectată, versiunea malefică și huiduită. S-ar putea scoate o religie pe chestia asta. Adepții pot să se pună în genunchi să preamărească Zeița de fiecare dată când li se zice să se ducă-n…
Insulta adresată fizicului persoanei. Deoarece și frumusețea și urâțenia sunt în ochii privitorului, te trezești că ți se zice „urât, dar urât cu spume!!!” și dacă ești gras, și dacă ești slab, și dacă ești model, și dacă ești actor, și dacă ești diform, și dacă ești homosexual, și dacă ești heterosexual, și dacă ții cu Ponta, și dacă ții cu Băsescu, și dacă îți place Mozart, și dacă nu-ți place Marquez. Există un concept în psihologie (studiat și demonstrat) care spune că tindem să credem că oamenii frumoși sunt și mai inteligenți, și mai buni, și mai simpatici etc. Eu cred, fără demonstrație că n-am mijloacele, că se poate întâmpla și invers: dacă ești catalogat ca prost, antipatic, dujman, s-ar putea să te trezești considerat și urât. Interesant ar fi să mă declar lesbiană și să văd cum mi se modifică nivelul atractivității percepute. De preferință, cu chestionare, rating 1-10, grupă de control și tot tacâmul.
Insulta adresată minții persoanei – în speță, „retardat”, „idiot”, „tembel” etc. E o chestie interesantă, pentru că din cauza corectitudinii politice handicapații au devenit handicapabili și retardații au devenit persoane cu dizabilități, așa că singurii retardați, idioți și tembeli pe care-i mai găsim au un IQ obișnuit. Ceea ce înseamnă că sunt oameni ca noi, doar că au alte păreri. Mă întreb dacă s-ar putea ajunge peste vreo 100 de ani la ideea că „idioții” sunt originali și au puterea de a rezista curentelor adverse pentru a persevera în ideile lor (nici termenul de „original” n-a avut conotații prea bune la început).
Insulta generalo-agresivă, deseori cu teme sexuale. E o luptă verbală în care toată lumea are p… în gură, ceea ce înseamnă că am putea denumi o ceartă pline de insulte de acest gen „luptă de cocoșei”. A nu se confunda cu mult mai serioasa luptă de cocoși, interzisă în multe țări din lume.

Ducere La Absurd on Roxana-Mălina Chirilă

Feminin/masculin

Filozofia insultelor