Inimă versus minte

Wed, 07 Oct 2015 09:02:50 +0000

Uneori cel mai greu lucru când tragi cu urechea la conversațiile celor din jur e să nu pufnești într-un râs cu lacrimi care să-i perturbe pe cei care discută. În speță, am auzit doi dezvoltatori personali pe la vreo 30-40 de ani stând la discuții – unul pe calea inimii (și a femeilor!), celălalt pe calea minții.

Nu știu exact de unde a început discuția serioasă, dar eu am prins-o în clipa în care inimosul făcea un gest larg și dramatic:

„Cu femeia… De la femeie înveți totul, înveți iubirea și iubirea este Dumnezeu.”

Mintosul, despre care am dedus ulterior că n-avea gagică, i-a răspuns:

„Ei, iubirea e importantă, nu zic nu, dar din minte pornesc toate. Să știi că eu am înțeles că subconștientul e totul. De fapt, din minte pornesc toate: aminoacizi, proteine, hormoni… Și iubirea asta e tot din minte. Așa că e bine să fii rațional, că dacă nu te ia subconștientul pe dinainte.”

„Eeei, dar adevărata inimă nu e în corp, e în spirit. Tu te gândești la sex, nu la iubire. Inima e înțeleaptă și nu te poate conduce decât la adevărul ultim. Dacă nu te duce încolo, înseamnă că de fapt și-a băgat mintea coada și te-a făcut doar să crezi că iubești, te-ai încurcat în sex, prostovane! Ești deștept tu, dar mintea e proastă, e un slujitor bun și un stăpân prost. Mintea te minte!”

Uite, atâtica de aproape eram să mă întorc spre el și să-i continui fraza cu banalitatea stupidă pe care o știu pe de rost toți hipioții autohtoni: că de aia îi zice minte. Dar n-am făcut-o și individul n-a continuat cu o tâmpenie etimologică. Măcar atât.

„Nu e chiar așa,” îi zice mintosul. „După ce înveți câte ceva despre programarea subconștientă, o să-ți dai seama că toate grupurile de oameni care vor să se dezvolte și să ajungă la Dumnezeu încep să modeleze subconștientul adepților lor. Pentru că subconștientul există și ne ghidează și trebuie să alegem ce vrem să lăsăm în el și ce nu. E vorba de manipulare, chiar și bine intenționată. Trebuie să te manipulezi singur ca să nu te manipuleze alții.”

„Ce prostii vorbești!” i-a răspuns iubărețul. „Doar iubirea e adevărată. Programarea mentală e o chestie satanică… Nu știi tu că Satana s-a oprit la minte când încerca să-l imite pe Dumnezeu și de atunci mintea e a lui? Deci tu te lași pe mâna Satanei și nici nu-ți dai seama. După ce o să mori, ce o să faci? Ai în cap doar scheme, n-ai trăit deloc. O să vezi tu. Pune mâna, găsește-ți o femeie, ca să nu-ți fie rău după…”

„Ce femeie să găsesc? Uită-te în jur, majoritatea sunt tute imature și superficiale, care nu înțeleg nimic din viață.”

„Așa a lăsat Dumnezeu femeile, să fie mai proaste, dar află tu de la mine că le-a lăsat și să-l conducă pe bărbat. Găsește-ți o femeie, că te ridică ea și te învață ce-i iubirea. Te învață ea ce-i cu Dumnezeu și cum să ajungi la tine. Nu trebuie să fie nu știu ce femeie, că femeia te duce la Dumnezeu, oricum s-ar manifesta. Uită-te la mine, Dumnezeu vrea să tot plece de la mine femeile, ca să pot învăța de la mai multe.”

Și au tot argumentat băieții în sus și-n jos despre cum masturbarea e nasoală că nu-i făcută cu iubire, despre cum iubirea e făcută din hormoni și hormonii sunt manifestarea exterioară a iubirii, despre cum Dumnezeu e în toate și Dumnezeu e prea abstract ca să fie cu adevărat relevant. Au vorbit despre post ca apropiere de Dumnezeu și ca metodă de manipulare, despre energii și neuroni. Au vorbit și au vorbit și, la despărțire, mintosul a spus:

„Îmi place să vorbesc cu tine, că ești om de înțeles, nu merge la tine cu prostii și abureli.”

„Normal,” i-a zis inimosul. „Ce-s eu, muiere, să pun botul la toate sentimentalismele și dulcegăriile? Dovezi, adevăruri, asta-i!”

Și s-au despărțit prietenește. Era și timpul, că îmi curgeau lacrimile pe obraji de la atâta abținut de la râs.

[][1]

Dacă te gândești prea mult la iubire, încep să-ți sară rotițele peste tot.

O shaorma cu de toate – și cu Dumnezeu…

Tue, 17 Jun 2014 04:40:47 +0000

Povestea asta e mult prea tare ca să nu fie scrisă undeva. De ex., pe blogul meu, cu acordul pățitorului.

Se face că un tânăr s-a dus odată să-și ia o shaorma de la shaormeria favorită. A dat comanda preocupat, a plătit și pe urmă a așteptat ca lucrurile să-și urmeze cursul. Doar că iată că în loc să fie întrebat dacă vrea ceva sau altceva, a auzit o întrebare care n-avea nici în clin, nici în mânecă cu… ei bine, cu nimic.

„Ascultați muzică bisericească?” l-a întrebat shaormarul, sau cum li se zice.

Clientul și-a dat jos casca de bluetooth, că a crezut că a auzit greșit „Doriți și cartofi prăjiți?”, fir-ar ea de sonorizare.

„Poftim?” a zis.

„Ascultați muzică bisericească?”

Dacă ar fi știut că într-adevăr aia era întrebarea, tânărul nostru n-ar mai fi zis „Poftim?” ci „Ce, mă?!” Dar în fine, momentul era pierdut.

„Nu,” a zis, rămas atât de Zen încât era cât pe-aci să atingă nirvana.

„Deci, ketchup doriți?”

Tânărul, în sfârșit întors pe teren familiar, a zis că da, vrea și de-ăla.

„În voi ne stă viitorul!” a continuat shaormarul, vesel și a completat shaorma cu ketchup și discursul cu idei despre fapte bune, de săracul client iar s-a pierdut și a uitat că trebuie să spună ce mai vrea în shaorma aia, în afară de ketchup și carne.

De-abia a reușit să ceară castraveți murați sau cine știe ce altceva voia acolo, că iar a reapărut Iehova în shaorma lui.

„Citiți Biblia?”

Săracu’ client începea deja să-și revină, așa că a răspuns categoric:

„Nu!”

„Dar credeți?”

„Că ar trebui să citesc Biblia? Nu!”

„Nu, nu, credeți în Dumnezeu?”

„Aproximativ,” a răspuns tânărul. Era cât pe-aci să-i răspundă shaormarului că nu credea în Dumnezeu, ci în *\* dumnezeii ***** de idiot, dar privirea i s-a întâlnit cu cea a unui alt angajat, care spăla podeaua.

Omul ăla i-a aruncat o privire care zicea, „Da, știu, e idiot, n-am ce să-i fac, îi turuie gura de azi dimineață despre Dumnezeu, o visat ceva azi noapte, îmi pare rău pentru nervii dumneavoastră, zău că-mi pare rău.”

O privire poate fi extrem de elocventă uneori, așa că tânărul nostru a renunțat să-i explice shaormarului în ce fel de dumnezei credea și a întins mâna după shaorma.

„E cea mai religioasă shaorma care mi s-a făcut vreodată în viața mea,” a zis sec.

„Unii spun că după ce au citit, au început să vadă,” a zis shaormarul.

Clientul s-a întors și a plecat prompt. Nu se știe dacă shaormarul doar i-a văzut spatele, sau dacă și-a citit în el și viitorul extrem de scurt ca shaormar.

Dumnezeu on Roxana-Mălina Chirilă

Inimă versus minte

O shaorma cu de toate – și cu Dumnezeu…