Entuziasm on Roxana-Mălina Chirilă

Despre entuziasm (și de ce era de rău)

Sun, 23 Mar 2014 18:23:19 +0000

Discutam azi cu cineva despre tot felul de chestii mici, dar interesante pe care le-am reținut din băncile facultății. Cel mai puternic mi-a rămas în minte o idee deprinsă în cardul cursului de literatură engleză (an I, sem. II, neoclasicism și romantism) legată de originea modernă a noțiunii de „entuziasm”, care înainte să fie un cuvânt perfect uzual și inocent care denotă o chestie destul de bună, a avut sensuri religioase și peiorative.

În Grecia Antică, termenul ἐνθουσιασμός (enthousiasmos) desemna un fel de posesiuni ale zeilor (de ex., a lui Apollo). De acolo a fost preluat într-o perioadă mai modernă.

De alte țări nu știu, dar prin Anglia în secolele 16-18, termenul era folosit în legătură cu anumite secte protestante, în sens peiorativ. Entuziaștii erau cei asupra cărora se pogora Spiritul Divin (dar doar în închipuirea lor) și care aveau tot felul de viziuni, trăiri și alte lucruri pe care cei din jur nu le prea aprobau. Oamenii ăștia renunțau la rațiune și morală pentru că aveau idei care li se păreau a fi divine. Sună cunosut? Se prea poate, pentru că fenomenul religios mai există și azi.

Din David Hume:

Dar mintea omului este supusă și unei elevări și prezumții inexplicabile, care apar din succes, din sănătate luxuriantă, din băuturi puternice sau dintr-o dispoziție curajoasă și încrezătoare. Într-o astfel de dispoziție a minții, imaginația se umple de concepte mărețe, dar confuze, cărora nu le pot corespunde nicio frumusețe și nicio bucurie pământeană. Orice e muritor și trecător dispare pentru că nedemn de atenție. Iar viselor despre regiunile invizibile sau despre lumea spiritelor, în care sufletul este liber să se avânte în orice imaginație care-i este pe plac sau la care este dispus, li se dă frâu liber. De aici apar extazurile, transele și fanteziile surprinzătoare; iar încrederea și presupunerile crescând în continuare, aceste extazuri, fiind complet lipsite de motiv, și părând a fi dincolo de ce putem atinge cu facultățile noastre obișnuite, sunt atribuite unei inspirații imediate ale acelei Ființe Divine care este obiectul devoțiunii. În scurt timp, persoana inspirată ajunge să se creadă un favorit distins al Divinității; și când această frenezie are loc, care este culmea entuziasmului, fiecare toană ajunge consacrată: Rațiunea umană și chiar moralitatea sunt respinse ca fiind ghizi greșiți: Iar nebunul fanatic se dăruiește orbește și fără rezervații presupuselor călătorii ale spiritului și inspirațiilor de sus. Speranța, mândria, presupunerile și o imaginație caldă, împeună cu ignoranța sunt, deci, adevăratele surse ale ENTUZIASMULUI.

Teeheheeheee! Varianta audio de la roman sună bine.

Mon, 22 Jul 2013 13:55:04 +0000

Deci, deci, deci! Romanul meu (Flight from Hell, pe monitoare din 4 august :P) o să aibă și o variantă audio. Citită de mine, că de ce nu (între noi fie vorba, momentan îmi urăsc vocea și accentul în engleză. Vocea din inerție, accentul pentru că citesc mult mai puține r-uri decât există în text. „Dă scai uăz ă daacă șeid ăf red, tingin toods dă cală ăf crasted blad.”)

Așa. Nu e cea mai splendidă citire evă, dar merge destul de bine (o prietenă pe care aici o voi numi Linda pentru că altfel face colecție de nume și pseudonime, spune că e mișto. editoarea e de aceeași părere). Chestia care îmi place e că mi-au pus niște muzică la început și la final de capitol – o melodie întunecată, lentă, în care ți se pare că auzi tobe în caverne și lupii te urmăresc din spatele zidurilor. E perfectă 😀

În curând o să am și o copertă (mi-au arătat deja o variantă, dar încă e în lucru).

Am deja 2 capitole care au trecut prin piguleala editorială, 2 care așteaptă la coadă și scriu de zor la capitolul, pentru că mă prind termenele-limită din urmă.

Entuziasm!!! Fanfiction! Ficțiune scrisă de fani! Genul democratic!

Wed, 23 Jan 2013 19:46:45 +0000

Pentru cine nu știe, mi-am făcut lucrarea de masterat pe fanfiction. Adică ficțiune scrisă de fani pe baza unor texte care sunt sub incidența drepturilor de autor (folosesc cuvântul „text” după definiția de astăzi din domeniul umanist: absolut orice; literatură, televiziune, filme).

Nu s-a scris foarte mult în domeniu și sunt câteva cărți mari, de referință, de care am reușit să fac rost. Și una mare de care n-am reușit să fac rost, așa că astă vară mi-am prezentat lucrarea fără ea.

Azi o prietenă mi-a trimis un link către primul capitol din cartea respectivă, The Democratic Genre: fan fiction in a literary context, de Sheenagh Pugh.

Așa că sar în sus și-n jos pe aici, mai ales că citează dintr-un text scris de J.M. Barrie către Arthur Conan Doyle:

Holmes grew less and less, until nothing was left save a ring of smoke which slowly circled to the ceiling.

The last words of great men are often noteworthy. These were the last words of Sherlock Holmes. “Fool, fool! I have kept you in luxury for years. By my help, you have ridden extensively in cabs, where no author was ever seen before. Henceforth, you will ride in buses!”

Cine știe, poate e momentul să-mi rescriu într-un mod mai serios dizertația aia. Și să cumpăr cartea, eventual. Văd că a apărut și pe Amazon de curând.

Hmmmm….