George Adamescu on Roxana-Mălina Chirilă

Kaufland, termoscanarea și yoghinii

Fri, 22 May 2020 13:08:37 +0000

Am auzit că unul dintre scandalurile curente este „scandalul termoscanării de la Kaufland”. Mai exact, în Sectorul 5, un individ și soția lui au mers la cumpărături, au refuzat să li se ia temperatura, și s-ar fi lăsat cu tipul bruscat de poliție și lovit la cap.

Iată individul:

Motivul pentru care s-a ajuns în situația asta e, conform lui și soției, pentru că li se încalcă drepturile cetățenești și se realizează asupra lor acte medicale interzise prin codul penal.

Din punctul meu de vedere, s-a ajuns în situația asta pentru că s-au dus chitiți pe scandal și vor să întărâte și restul lumii să se revolte.

Clipul video cu toată povestea (sau, mai exact, cu aproape toată povestea) a fost pus pe Youtube aici:

Hai să facem un pic de analiză pe clip, ce ziceți?

Rezumatul clipului

**În primul rând, ce conține: **

Titluri și explicații pe ecran – începe cu „TERMOSCANAREA LA ROMÂNI – ABUZURI ȘI ILEGALITĂȚI LA KAUFLAND”, dar conține și citate din Constituție și din legi și învățăminte valoroase.
O parte din el e un interviu filmat noaptea într-o parcare, în care Sorina (jurnalist) și Doru (specialist TS) povestesc ce li s-a întâmplat; ni se spune că filmarea e făcută pe 19 mai la ora 22. Doru spune că aventura de la Kaufland s-a întâmplat în jurul orei 17.
Cealaltă parte, intercalată, constă în filmări ale incidentului de la Kaufland.

Ce se întâmplă:

Soțul (Doru) și soția (Sorina) merg la Kaufland (0:40).
Sorina explică că luarea temperaturii e un act „intim” medical, nu orice act (0:45), deci trebuie o cameră specială; paznicii nu au voie să ia temperatura.
Se formează un mic grup de lămurire (1:50)
Vedem niște oameni opriți la intrarea în Kaufland. Unii se ceartă cu paznicii. Între timp, o auzim pe Sorina invocând Constituția și legile. (2:00)
Titluri pe ecran. Citate din constituție și legi. (3:18)
Paznicii continuă să se certe cu potențiali cumpărători.
Înapoi în parcare, seara. Sorina ne povestește despre legi (5:50).
Înapoi la Kaufland. A apărut poliția (6:59). Sorina zice, „Aici, noi suntem”.
Tăietură de montaj (7:09).
Se ceartă cu polițistul să se legitimeze – „Am mai câștigat un proces cu secția 24 exact pe purtatul uniformei”.
Altă tăietură de montaj (7:24).
Polițistul îi pune mâna pe umăr și îi face semn să se care.
Altă tăietură de montaj (8:01).
Sorina își dă data nașterii. Polițistul îi explică Sorinei obligația lui, conform legii (8:42)
Camera se întoarce. Cameramanul spune, „A mai venit un echipaj. Două echipaje.” (9:03)
Tăietură de montaj.
Ilustrație cu un afiș de la Kaufland despre obligativitatea de a purta mască și faptul că, pentru sănătatea tuturor, nu sunt admiși cei cu temperaturi de peste 37,3 (9:07).
Înapoi în parcare (9:10). Doru ne spune că spiritele s-au încins și a venit poliția. Sorina zice că poliția a fost chemată pentru altcineva. Doru ne spune că au vrut s-o ia pe Sorina la secție, iar Doru s-a opus, a refuzat să fie încătușat pentru că „nu înțelegea ce se petrece”.
Înapoi la Kaufland. Cei doi sunt luați oarecum cu forța de poliție (9:55). Un tip, probabil martorul cu părul alb care vorbește și la 8:13, zice ceva gen, „Pe ei îi știu” sau „Păi eu știu”, apoi „Dar n-am cum s-o opresc”. Cameramanul: „[neinteligibil] gata, la revedere”. Polițiștii încearcă să-l forțeze pe Doru să lase mâna moale ca să i se pună cătușe (10:00-10:32). Doru se opune. Apare altă mașină de poliție, cu sirena pornită (10:35). Îl iau pe Doru, îl pun pe jos cu forța, îi pun cătușe (10:55). Apoi, cu Sorina și martorul într-o mașină de poliție și Doru în alta, pleacă.
Înapoi în parcare (11:55). Doru și Sorina spun că au fost duși la poliție, au primit o amendă. Doru e rănit la cap de la căzătura pe asfalt. Cameramanul îi întreabă cât e amenda și pentru ce (12:37). El a luat o amendă de 1000 de lei și una de 500, ea a luat o amendă de 1500, un avertisment și încă 1000 de lei. Cameramanul: „Și asta pentru ce? Doar pentru faptul că…? Toată treaba asta a plecat de la ce?” (12:48). Sorina se lamentează că n-au fost ascultați.
Titlu: „20-05- 2020 – În urma protestelor clienților cu privire la operatiunea de termoscanare la intrarea în magazin, conducerea Kaufland a renuntat la procedeul ilegal de control al temperaturii.” [sic] (13:00)
Titlu: „Atunci când oamenii sunt uniți în cuget și simțire și iau atitudine împotriva abuzurilor și a oricaror încalcari a drepturilor și libertatilor lor, Adevarul și Dreptatea înving întotdeauna” [sic] (13:17)

Analiza clipului

În primul rând, hai să începem cu ce e absolut evident.

Clipul nu a fost pur și simplu filmat accidental și postat pe Youtube, ci a trecut evident printr-o fază de montaj. Avem titluri, avem un interviu intercalat cu ce se întâmplă în parcare, avem tăieturi la montaj și în cadrul scenelor, de exemplu la 7:09, 7:24, 8:01. Crearea lui a fost o decizie conștientă și a implicat ceva muncă.

Dramatis personae

Lucrul ăsta e cu atât mai evident cu cât persoana care filmează e George Adamescu, omul care a și urcat clipul pe Youtube.

Pentru că cei de la ziarul Adevărul sunt atât de prost plătiți încât „documentarea” lor se bazează pe cititul comentariilor de pe clipurile lor de Youtube, au mirosit faptul că acolo e un scandal regizat, dar l-au identificat prost pe Adamescu.

Spun ei așa:

Filmul este publicat pe canalul de YouTube al regizorului George Adamescu, care este şi protagonist, alături de soţie, al scandalului.

Fals. Se pare că Antena 3 are mai mult profesionalism, când nu e ocupată să facă politică, și îi identifică așa:

Personajele sunt: Doru Ștefanache, expert TS, Sorina Ștefanache, jurnalist și Tiberiu Galambos, reprezentant al Asociației Civică Dreptatea.

Pot să confirm că cel care filmează e George Adamescu, pentru că îl știu personal și îi recunosc vocea. Ăsta e omul (poză de pe Facebook):

Ăsta e Doru Ștefanache (poză de pe LinkedIn):

Deci seamănă, dar nu răsar.

De ce contează? Pentru că George Adamescu este regizor de film. A terminat facultatea Hyperion. Este cursant al școlii de yoga MISA și a făcut mai multe filme despre Gregorian Bivolaru, printre care „Pentru tine” (apare ca „Grieg” pe Wikipedia) și colajul de poze cu muzică „Amintiri din absolut”. Pe partea de activism, a făcut și „Prețul aurului – Roșia Montană”.

E unul dintre oamenii destul de puternic implicați în Mișcarea de Integrare în Absolut și a făcut inclusiv filmul „În căutarea adevărului”, care văd că a fost preluat fără autor pe canalul de Youtube pe care l-am găsit.

Altfel, a mai lucrat la diverse reality show-uri din România.

Tiberiu Galamboş e președintele Asociației Civice Dreptate, care, conform prezentării:

Militeaza pentru Drepturile Omului in viziunea specifica deschiderii mileniului 3 si a dezvoltarii economico-sociala. Promoveaza valorile cutural-spirituale autentice ce sunt strins legate de traditiile noastre ca popor prin campanii de constientizare a manipularii sistemanice care se face prin mass-media si a distrugerii valorilor noastre autentice, prin inlocuirea lor cu surogate, kitch-uri si aspecte sau elemente diabolice.

Pe lângă asta, e (sau a fost?) cursant MISA și a mai fost implicat în scandaluri, de exemplu în 2013 când a intrat fără bilet la Sarmisegetusa ca să mediteze, după care a fost scos cu jandarmii de acolo. A mai activat legat de vaccinuri, cipuri și alte alea.

Sorina Ștefanache e posibil să fi semnat o petiție pentru susținerea lui Gregorian Bivolaru. E posibil să nu fie aceeași persoană, dar există o Sorina Ștefanache pe LinkedIn care e voluntar la Asociația civică „Dreptate” și care a terminat psihologia, unde și-a dat licența în meditație.

Ca notă, MISA e foarte pasionată de politica curentă și de conspirații. Yogaesoteric, unul dintre site-urile Mișcării, este plin de conspirații, tratamente minune, anti-vaccinuri, masoni șamd. În general, dacă există vreo știre cu conspirații pe o rază de 10.000 de kilometri, Yogaesoteric o preia.

Clipul în sine

Eu, când mă duc la magazin, nu mă duc cu cameramanul după mine. Voi?

Dacă filmarea ar fi fost făcută accidental, filmul evenimentelor ar fi cam așa:

George Adamescu, regizor, pleacă de acasă din Pantelimon, merge la Kaufland Ferentari (deși sunt multe alte hypermarketuri la care ar putea merge) și se pune să filmeze intrarea.
Întâmplător, pe acolo e și Tiberiu Galamboș.
Întâmplător, apar în zonă niște oameni care încep să se certe cu paznicii.
Întâmplător, se ceartă așa de tare încât sunt luați la Secția 24 de poliție, cu Tiberiu Galamboș, care se oferă întâmplător să meargă ca martor.
George Adamescu decide să urmeze subiectul, îi găsește pe ăștia doi oameni pe care i-a văzut întâmplător, și în mai puțin de 5 ore, le ia un interviu în parcare.
Până a doua zi, face montajul și pune clipul pe net.

Mda, nu prea. Cam pare clar că oamenii se cunosc între ei. Se duc împreună la Kaufland, probabil știind că o să urmeze un scandal. Cum poți să știi sigur că vine scandalul? Îl cauzezi tu.

Cei de la Kaufland spun că George Adamescu a venit cu camera și că cei implicați aveau microfoane. Acuma, nu pot să le văd microfoanele foarte bine, dar văd un zoom dramatic făcut pe o mașină la 11:30, deci e posibil să fi fost o cameră, naiba știe.

Bun. Ziceam nu demult că, atunci când e vorba de știri, trebuie să pui câteva întrebări-cheie, de exemplu, cine îți dă informația, care este informația, ce înseamnă și, mai ales, _ce _nu înseamnă.

Acum, fiți atenți. Din clip lipsesc momente-cheie. Avem o albă-neagră cu informații.

Mai exact, vedem următoarele:

Sorina spunându-i paznicului că nu e ok să-i ia temperatura.
Alți clienți certându-se cu paznicii, în timp ce Sorina vorbește constant pe fundal și invocă legi.
Vine poliția.
Sorina spune că ei sunt cei vizați.
Sorina spune că a câștigat un proces contra Secției 24.
Sorina se legitimează.
Un polițist încearcă s-o convingă să plece.
Vin alți polițiști.
Doru e luat cu forța.
Doru e rănit.

Ce **NU **vedem:

Cum escaladează situația.
Cum se cheamă poliția.
Cum se cheamă alte echipaje de poliție.
Timpul real petrecut acolo.

Doru ne spune că „spiritele s-au încins”, dar nu vedem asta pe cameră. Presupun că George Adamescu a cam filmat tot, pentru că de-asta era acolo – dar unde e filmarea? A căzut la montaj.

Sorina ne spune că poliția a fost chemată pentru alt client recalcitrant, dar nu vedem nici paznicii chemând poliția pentru el, nici clientul respectiv plecând. În schimb, când ajunge polițistul la Kaufland, ea spune „Aici, noi suntem”. Care a fost întrebarea? Dacă nu pentru ei a fost chemată poliția, de ce s-au băgat ei?

Apoi, Sorina spune a mai intrat în conflict cu poliția și a câștigat un proces. Deci a mai făcut scandal, nu e prima dată. Dacă ignorăm interviul luat noaptea în parcare, nu pare o victimă inocentă a situației. Toți știm că trebuie măști în magazine, dar ea și soțul au mers acolo fără, teoretic pentru „aprovizionare” (lucru pe care putem să-l credem sau nu). Au probleme doar cu termometrul, dar paznicii evident că nu ar lăsa-o să intre fără mască. Deci?… Ce se întâmplă?

Vocea ei se aude constant când vor alți clienți să intre. Cât timp? Nu știm. Suficient încât să fie chemată poliția.

Nu vedem încingerea spiritelor de care doar ne spune Doru. Ce s-a întâmplat între momentul în care polițistul îi făcea semn Sorinei să plece și îi explica ce obligații are, și cel în care l-au forțat pe Doru pe capota mașinii? Nu știm. Se vede că lucrurile s-au întâmplat gradat, dar cât de gradat? Care au fost tranzițiile?

E plin de tăieturi. Sunt multe lucruri pe care nu le vedem, ci ne sunt povestite. De ce? Nu știm, pentru că nu vedem.

În interviul luat noaptea în parcare, la final, George leagă frumos firul narativ, ca să contrasteze imaginile violente cu explicația inocentă: „Și asta pentru ce? Doar pentru faptul că…? Toată treaba asta a plecat de la ce?”

Iar totul se încheie cu scris pe ecran. La 13:00, avem așa: „20-05- 2020 – În urma protestelor clienților cu privire la operatiunea de termoscanare la intrarea în magazin, conducerea Kaufland a renuntat la procedeul ilegal de control al temperaturii.”

Final de film. Omul mic a învins corporația mare. Dar stați!

La 13:17: „Atunci când oamenii sunt uniți în cuget și simțire și iau atitudine împotriva abuzurilor și a oricaror încalcari a drepturilor și libertatilor lor, Adevarul și Dreptatea înving întotdeauna”.

Chestia asta pare smulsă din formulările lui Bivolaru (chit că nu e), dar să trecem peste asta.

Conspiraționiștii conspiră

Problema clipului nu e neapărat că a fost făcut de yoghini de la MISA, ci că reflectă o parte din mentalitatea și ideile aiuristice de pe acolo. Mai exact, yoghinii de la MISA cred cu tărie în conspirații și le propagă în stânga și-n dreapta, întinzând de adevăr până plesnește.

Au câteva lucruri reale (polițiști, un pic de bruscare), dar au mai ales o grămadă de poveste (Doru și Sorina erau inocenți și-și știau drepturile, temperatura e o chestie medicală intimă, drepturile omului).

Apoi, după cum ziceam, se joacă alba-neagra cu informația. Ne ascund tranzițiile, nu vedem exact ce anume a făcut poliția să intervină cum a intervenit. Tot ce știm e ce ne spun.

Așa că întreb și eu, ca George Adamescu: „Și asta pentru ce? Doar pentru faptul că…? Toată treaba asta a plecat de la ce?”

A plecat de la niște oameni puși pe scandal și convinși că autoritatea le vrea răul și le încalcă drepturile – nu doar acum, ci în general. Vor să submineze încrederea în poliție și în politicile curente nu prin dialog, ci mergând cu bună știință ca să devină victime. Vor să ne manipuleze prin emoții să fim de acord cu ei – de unde și încheierea apoteotică despre cum oamenii uniți fac dreptatea și adevărul să câștige.

Probabil că ei chiar cred că lumea contemporană îi oprimă, dar nu înseamnă că au și dreptate. Nu vor o discuție calmă, ci pornesc la drum cu scandal. Și vor să ne convingă și pe noi, cu niște informații potrivite frumușel, că trebuie să sărim în picioare și să urlăm împreună cu ei, ca să le atingem scopurile.

Actualizări, 23.05.

Am primit un mesaj de la regizorul George Adamescu, care-mi transmite: „Nu te grăbi să tragi concluzii, urmează și partea a 2 a”. Concluzia mea e că iar crede că suntem genul de oameni care au ce discuta în privat, deși îi tot zic să se ducă învârtindu-se.

Altfel, Yogaesoteric a dat un comunicat de presă, care sună așa:

Comunicat de presă cu privire la incidentul provocat de termoscanarea la un supermarket

Numele Școlii de yoga ezoterică MISA este asociat de mass-media încă o dată, într-un mod tendențios, cu un incident care nu are nicio legătură cu activitățile școlii

În contextul discuțiilor generate în mass-media de incidentul provocat de refuzul unor persoane de a accepta termoscanarea la intrarea într-un cunoscut supermarket, Școala de yoga ezoterică MISA protestează împotriva asocierii tendențioase a numelui asociației cu acest incident intens mediatizat. Persoanele implicate sunt direct responsabile de acțiunile lor, iar faptul că una dintre aceste persoane a frecventat în trecut cursurile școlii noastre nu are nicio relevanță în contextul respectiv, fiind doar un element de senzaționalism ieftin speculat de mass-media de fiecare dată când apare o conexiune cât de îndepărtată cu MISA.

În mod ciudat, în nicio astfel de situație în care se speculează o legătură, reală sau nu, dintre o anumită persoană – care întotdeauna este prezentată într-o lumină nefavorabilă – și școala noastră, nu se menționează de exemplu unde a lucrat sau lucrează persoana respectivă, cum își petrece timpul liber, în ce asociații sau grupuri activează, doar se repetă, uneori obsesiv, că persoana X care a fost implicată în incidentul Y practică sau a practicat yoga la cursurile noastre.

Această abordare denotă lipsa de profesionalism a jurnaliștilor care recurg la acest gen de trucuri pentru a-și crește audiența sau traficul pe site. Solicităm retragerea tuturor asocierilor între incidentul menționat și Școala de yoga ezoterică MISA și ne rezervăm dreptul de a lua măsuri legale în cazul în care imaginea asociației va avea de suferit.

Biroul de presă MISA
22 mai 2020

Aș dori să anunț MISA că „imaginea asociației” s-a dus pe copcă acum multă vreme. Mai mult, strict în cazul ăsta, ei înșiși continuă să umple de noroi imaginea asociației, postând pe Yogaesoteric toate articolele conspiraționiste, inclusiv multe despre coronavirus.

Cadouri nedorite

Thu, 19 Dec 2013 10:38:28 +0000

Ieri am primit o cutie de metal în care era un pachet de ceai. Am stat cu ea într-o cafenea din Sf. Gheorghe, am întors-o de pe o parte pe alta, am zis că nu pare rea, am alergat să prind microbuzul, am ajuns în Brașov, și am aruncat-o la gunoi. După care am jucat Borderlands, imaginându-mi că fiecare skag și psycho midget în care trăgeam aveau fața celui care a trimis cutia aia de ceai. Pentru că hărțuitorii nu trebuie neapărat să-ți ia chestii nasoale, pot chiar să-ți ia chestii ok. Poate un scotocitor în gunoaie o să se bucure de ceaiul ăla, dacă se prinde ce e.

Există de obicei un moment în care renunți la relațiile vechi, dar nu mereu. Sunt unii care efectiv nu prind ideea.

Alaltăieri a apărut pe Skype George Adamescu. Am mai vorbit de el pe blog, într-un stil ciuntit, semi-apucat, revoltat. Dorința de a spune că omul ăsta e nasol. Senzația stupidă că mă plâng degeaba pentru că nu mi-a învinețit niciodată ochii. Conștiința faptului că apare mereu cineva care zice, „Vai dragă, dar cum poți să-i dai numele și prenumele, nu e elegant, nu e frumos!” – sau care zice „Eu ți-am zis, ți-am zis de la început. Și apoi, nu ce bine că nu te-ai mutat cu el?”

De ce să nu-i dau numele și prenumele? Îl apăr cumva? Ar trebui să-l apăr? Dimpotrivă, ar fi trebuit să strig în gura mare că e un dubios încă de acum 2-3 ani. Sanctitatea tăcerii asupra chestiilor petrecute într-o relație dispare când prietenele încep să te sfătuiască să mergi la poliție, că e groasă treaba.
Persoanele care „mi-au zis” și care se cred așa de deștepte ar trebui să-și muște limba până la sânge înainte să spună ceva. Deci, sincer. Trageți-vă pumni, ca să mă scutiți pe mine de efort.

Am lămurit situația? Bun. Nu accept discuții pe temele astea. Mai ales dacă îmi sunteți apropiați.

Care e povestea: George e un tip cu care am fost câțiva ani. La început a fost mișto. Era genul de om care mă încuraja să fiu mai pe picioarele mele, să încep să-mi înfrunt temerile și alte alea. Omul care mă vedea dincolo de diplome și succes academic. Care mă vedea pe mine, în condițiile în care nu prea le aveam cu socialul (și și azi îmi ia puțin timp să mă simt în largul meu printre oameni, dar e mai ok). Sau, în fine, așa credeam. Așa a fost? Dracu știe. Așa părea. Nimeni nu intră într-o relație nasoală știind că o să fie nasoală. Și la început e mișto, pentru că dacă n-ar fi nu s-ar ajunge mai departe.

Doar că de la un anumit punct încolo, lucrurile au început să se acrească. La început ușor, sub pretextul că-l ajutam, sau că mă ajuta. A început să-și cam bată joc de timpul meu și de energia mea și să mă judece pentru viața personală pe care o aveam. „De ce nu mă înveți engleză? Dar nu așa, începe de la început. Cu alfabetul!!!!” Și îi ziceam, bă, alfabetul în engleză e ăla din română, ce naiba. I-am luat cursuri, am stat cu el să-i explic gramatică, să citim, să… – așa nu-i place, așa nu-i convine. Să facem, dar să nu facem, să lucrăm împreună, dar să nu. Femeile sunt iubire, ele nu sunt gândire, ar trebui să-i fac curat în casă, de ce nu gătesc, de ce nu spăl, alte femei în locul meu…

La un moment dat, pentru prima și ultima oară, am lăsat baltă două fete venite taman din Moldova să stea la mine-n București peste noapte ca să mă duc la el, pentru că s-a dat rănit în aripă. Când am văzut că nu voia nimic deosebit, am început să înțeleg jocul.

George nu făcea bani decât uneori. La început îi ofeream eu bani și el de-abia îi accepta. Spre final cerea de la mine, cerea de la alții. Și striga sus și tare că el nu e cu chestiile materiale, pe el nu-l interesează, e cu spiritualitatea taică!

Am abilități legendare de a spune „Da, da, îmhî” și a face exact cum consider de cuviință, așa că am făcut chestia asta des. Îl luam deoparte și îi explicam: dom’le, am viața mea. Am casa mea. Am nevoie de timp pentru facultate, pentru chestiile mele. Spre deosebire de monsenior, aveam program full time și câteva ore contau enorm. Nu-mi permiteam să le arunc la gunoi uitându-mă cum George care mă chemase să muncim freca calculatorul degeaba și zicea „eh, mai stai, ce te grăbești?” și mă lăsa cu ochii-n soare până la 1-2 noaptea, când îl apuca să lucreze, păsămite.

La un moment dat au fost niște evenimente nasoale în viața mea. Genul de chestii când îți dai seama că lucrurile în care credeai sunt false, că ți se năruie viziunea despre lume. A dat vina pe mine. Și a început partea distractivă: îmi spunea că am rezonanțe cu lumea demonilor, că e clar că o să mă transform și o să devin femeie cu adevărat, că trebuie să mă supun anumitor reguli, să înțeleg anumite chestii, să renunț la „mintea aia a mea proastă”.

Mi-a futut creierii. Scurt. S-a trezit că ar putea să mă controleze tare și a încercat să o facă. Și mi-am dat seama, dar faptul că știi că cineva te termină nu înseamnă că devii brusc imun. Faza tare e că făcea totul din sinceritate. Voia să mă vadă bine. Voia să mă vadă conform anumitor standarde din capul lui, care ar fi echivalat cu „bine”. Iar eu mă gândeam că dacă i-aș explica că nu face ce trebuie, că nu e ok ce spune, sau cum procedează, o să se prindă. O să fie ok.

Într-unul din romanele mele favorite o vrăjitoare bătrână stă de vorbă cu un preot despre păcat. Și preotul începe să spună că păcatele sunt o chestie complicată, dar vrăjitoarea i-o taie: păcatul începe mereu atunci când tratezi oamenii ca obiecte. „Mălina” era un obiect pentru el, care dacă ar avea anumite caracteristici ar fi exact cum trebuie. Era necesar doar ca eu să mă schimb și universul ar fi fost bun. „Mălina” trebuia să iubească, nu să gândească. Trebuia să-l susțină, ca să-și împlinească rolul de femeie. Trebuia să fie sexy în anumite moduri, să fie dulce și iubitoare pentru ca el să poată să se simtă confortabil. Pentru că nu-i așa, cum poți iubi pe cineva cu care nu ți-e mai mare dragul să stai?

Numai că nu prea sunt nici un obiect în general, nici o cârpă în particular. M-am schimbat cum am avut eu chef, nu cum a avut el. Și am început, vorba unei prietene de-ale mele, să trag bocanci în gură. Iar George a început să pozeze în victimă. Mai exact, în victima cruzimii mele. El, sincer, plin de iubire, puțin cam tont, a fost lovit crunt și pe nedrept de această bestie demoniacă aici de față.

Am început să-i dau papucii – zic „început” pentru că i-am dat papucii de nu știu câte ori, dar nu înțelegea. Prima oară am fost delicată, mai târziu aproape că urlam: nu suntem împreună, nu vreau să te văd, nu eu sunt de vină, ci tu. Și el revenea: nu-și dăduse acordul să ne despărțim. El nu era de acord! Trebuia să fim prieteni, pentru că oamenii care nu rămân prieteni nu s-au iubit niciodată, deci ce se întâmplase cu iubirea mea mare?

Manipulare? Manipulare, hărțuire, insistență. Și din nou. Și din nou. Înainte să îi intre în cap că într-adevăr nu voiam să fiu cu el, zicea „faci cum vrei, dacă vrei să pleci, eu nu pot să te țin”. După m-a cerut de nevastă. M-a contactat de ziua mea ca să se ofere pentru sex fără complicații. Îmi datora bani: mi-i dădea cu țârâita și trebuia să mă întâlnesc cu el față-n față ca să mi-i dea. Când ne-am întâlnit odată, a încercat să mă sărute. I-am pus mâinile în piept ca să-l țin la distanță și s-a enervat că nu sunt prietenă cu el, pentru că prietenii se sărută (wtf).

Și între, plin de scuze și de explicații cum că iubirea lui cea mare îl face nebun, îl face patetic, îl face să se poarte aiurea. Să-l iert. Nu mai face. A înțeles, îl fac să înțeleagă atât de multe despre iubire, despre viață, despre… Dar să apreciez odată ce sacrificii face, că deși îl judecă lumea că nu mă poate ține în frâu, el încă mă iubește!

Dragii mei, asta e versiunea psihică a hărțuirii și a abuzurilor. Nu li se întâmplă doar proastelor, pipițelor, femeilor slabe. Manipularea constă în a convinge cealaltă persoană că reacționează prea dur la anumite chestii, că nu înțelege situația, că se poartă aiurea. Cu alte cuvinte, mă întrebam uneori: oare nu sunt eu aia rea? Aia care nu e în regulă? Aia care vede situația mai în negru decât e? Sunt oare eu cu adevărat crudă și nedreaptă?

Răspuns 1: nu.

Răspuns 2: dacă aș fi, ce? Nu toată lumea e Iisus.

E plin de femei abuzate în țara asta și sunt tipe care cred că dacă dansează în mall-uri reduc cu ceva problema. Nu sunt de acord cu ele. Pentru că e atât de stupidă și insidioasă problema. Cu ce ajută pe cineva faptul că tu te bâțâi? Pentru numele lui Dumnezeu, George n-a înțeles că face ceva greșit nici când făcea filmulețe pentru campania Avon despre abuz în familie. Voia să câștige un premiu, să facă un ban. A făcut două filmulețe: unul cu imagini cu războaie și cupluri, pe ideea că se aduce războiul în familie. Și unul căruia i-am scris eu textul în zece minute, în care îl descriam pe el, doar că nu s-a prins. Umorul meu e negru și e uneori autoironic.

Faza cu filmele Avon era prin octombrie 2011, după ce ne despărțisem, dar când încă mai vorbeam cu el cu gândul că poate încă am putea discuta ca oamenii. La vreo două-trei săptămâni înainte să mă ceară în căsătorie. Pentru că nu există moment mai bun să ceri pe cineva în căsătorie decât după ce te-ai despărțit.

Mai demult mi-a zis că e ok să împărtășesc cu cine vreau discuțiile noastre. Asta pe vremea când îi ziceam că dacă nu dispare le dau mai departe. Deci uite, din discuția în care mă ceruse de nevastă. Cum arată dialogul manipulator-hărțuitor. Atenție la accentul pus pe victoriile personale pe care el le-a avut, la exaltarea unor chestii pe care probabil ar trebui să le simt și eu, la faptul că ar trebui să-l bat pe umăr să zic, „bravo, te-ai prins”. Trăirile lui sunt sublime, spirituale, extraordinare, deci?… Deci habar n-am. În cruzimea mea, mă doare-n cot ce a tras pe nas cineva înainte să se lege de mine.

2011, 15 noiembrie:

George:am facut un parcurs in interiorul meu si a trebuit sa depasesc o gramada de prostii, inhibitii, preconceptii, lasitati, frici..ca sa inteleg ca pot sa fiu cu tine total ...si am parcurs tot acest drum pana ...care tine de mine...de iubirreea mea, de acceptarile mele, de fricile mele, atasamenta ...samd...si am inteles ca ...e o viictorie oricum pt ca mi-am depasit multe ...spanacuri din mine...ca tu ma vrei sau nu ...asta era si este cu totul o altamancare de peste...de asta iti spuneam ca ..am parcurs o gramada de rahaturi din mine...ca sa vii tu acum sa imi dai peste nas ca nu sunt vii ..si toate prostiile pe care le emit pe nas...

George:deasupra tuturor discutilor , trairilor, sentimentelor, iubirilor ...ramane o conexiune cu tine care nu tine cont de nimic...nici de religie., nici de pareri dif si de concepti de viata,.de faptu ca vrei sau nu...ca ma iubesti sau nu...nu tie cont de nimic...acea conexiune e acolo si e foarte
profunde ... e tangenta cu infinitul..proastooooo

2013, 17 decembrie. Fără să-i fi solicitat cineva opinia, George a decis că e momentul să-mi atragă atenția că:

„trăiesc iluzia răului”
mă „joc cu semiîntunericul”
bla-bla, lumi demoniace
eram fericită când el avea admirația mea
sunt bărbătosă pentru că îndrăznesc să-mi folosesc mintea și voința („ti se pare ca esti sigura pe mintea ta…ai atitudine de barbat…folosesti mintea si vointa cel mai mult”)
„cand vb cu mine ai o ancora emotionala care iti aminteste de o perioada de suferinta”
„mi ar placea sa avem un ton hai sa zicem prietenesc daca e posibil”

M-am mutat din București, sunt printre oameni mișto, cu un tip mișto. Și în general sunt destul de independentă și capabilă să-mi rezolv problemele, doar că uneori… când m-a întrebat tipul meu mișto dacă vreau să-i spună câteva cuvinte, i-am zis că da.

George, eternul neînțeles, s-a simțit atacat (poate pentru că era) și a explicat că relația dintre mine și el e neterminată ( fuck off already!) și că nimeni n-are nicio treabă între mine și George, pentru că relația dintre George și mine e de neînțeles pentru oricine din exterior.

Ce-or fi vorbit, ce n-or fi vorbit, George a apărut înapoi la mine, să-mi spună că de fapt mă contacta nu pentru altceva, ci ca să discute cu mine despre chestiile pe care le va zice într-o conferință pe care o va ține în primăvară. În care cică mă va pomeni și pe mine. Pentru că sunt o ființă cu un anumit gen de rezonanțe (a se citi: demoniacă). Nu voia să spună ceva care nu-mi convine.

Îmi și imaginez cum stau la taclale să bifez pe listă: „Da, sunt de acord să fiu numită scorpie agresivă, zi și că sunt demoniacă, poți să spui că sunt mentală și bărbătoasă… într-adevăr, sunt o decăzută, o decăzută grav! E imposibil ce tragedie s-a petrecut cu ființa mea interioară, odată atât de pură și strălucitoare!”

Vezi să nu.

Ieri am primit cutia de ceai pe care mi-o trimisese prin poștă, pe numele mamei (că doar n-am înnebunit să-i dau adresa mea). Și efectiv, altă soartă n-a avut decât gunoiul. Pentru că mi-a cam ajuns.

Cine mai sare în trenul cu Roșia Montană

Sat, 26 Oct 2013 21:59:38 +0000

Ieri, azi și pe 1 octombrie, George Adamescu îmi trimite scurt metraje cu Roșia Montană. Uite unul:

Ce-i drept, el avea un documentar mai vechi pe tema asta, așa că n-a sărit acum în barca asta. Chiar crede, la fel cum crede în Gregorian Bivolaru și în faptul că leagănul civilizației e în România.

Și s-ar putea ca la fel de sincer să creadă și MISA, că și ea s-a pus împotriva Roșiei Montane (până și pe site-ul oficial).

Chestia asta spune două lucruri, ambele la mintea cocoșului:

Faptul că ai o poziție ecologistă și că vrei să salvezi oameni pe o direcție gen Roșia Montană nu înseamnă că ești băiat bun în toate direcțiile. Cum e, George, mai filmezi femei goale pe câmpuri și le spui „freacă-te, freacă-te”, sau ți-ai găsit altă ocupație la Costinești?

Mai sunt și alții, și mai răi. Sau, după unele zvonuri, mult mai răi. Persoane care s-au alăturat protestelor din tot felul de motive, sau care sunt împotriva protestelor, tot din varii motive. Unii vor să pice capitalismul, alții spun că sărăcia nu ucide. Uniți, salvăm… Poate că e adevărat. Dar diviziunea pro/ne-pro a fost cam isterică de la bun început. La fel ca în cazul referendumului de anul trecut, se lasă cu țipete și injurii, când cei care țipă și se-njură au probabil mai multe în comun unul cu celălalt decât cu alți membri de tabără, pe care-i apără din instinct de apărare a echipei proprii. Și pe care aliați, într-o lume fără prăpastia RM sau cea B/P, i-ar considera idioți, respingători, ipocriți sau ce-o mai fi.

Faptul că vrei să faci o chestie bună și că servești o cauză nobilă nu înseamnă că ai automat și talent. Ceea ce explică atât de multe din o grămadă de direcții, zău…