Google on Roxana-Mălina Chirilă

Google Translate e nebun la cap

Mon, 05 Mar 2018 13:44:01 +0000

Am aflat azi de la niște colegi de breaslă că dacă mergi în Google Translate, îl lași să detecteze limba și scrii o grămadă de vocale alandala, sunt șanse mari ca softul să decidă că scrii în limba hawaiiană și să vină cu o traducere de-ți stă mintea-n loc.

Normal, a trebuit să dau știrea asta mai departe.

Din încercările mele:

Veșnicul Google Translate

Tue, 11 Aug 2015 12:53:46 +0000

Spunea odată o traducătoare de pe un grup internațional că face traduceri și face revizii de text – în principiu editarea în limba-țintă costă mai puțin decât traducerea efectivă… asta dacă nu cumva e un text tradus cu Google Translate care trebuie numai „cosmetizat puțin, că altfel e bine”.

Atunci brusc revizia costă cât traducerea + un procent (30%, parcă), procentul fiind taxă pe prostie pentru client și taxă de nervi pentru ea. Sunt de acord – numai pentru o sumă de bani considerabilă poți să te abții să fii sadic, pentru că tentația e foarte mare să faci pe prostul și să corectezi doar gramatica, fără să-ți bați capul cu sensul. Chiar dacă ce iese e o prostie sau mai rău, ai fost rugat să faci doar o chestie mică, nu? Doar atât, să te uiți un pic să fie acordurile cum trebuie. Atât, pe bune, nu trebuie să faci mai mult, e ok, nu trebuie să verifici nimic, e simplu, hai măi că și secretara mai știe ceva, și ea a zis că e în regulă, zău.

Nu trebuie să faci mai nimic.

[][1]

„Pare foarte ok ce-a tradus Google Translate, poți s-o verifici înainte să le-o trimit colaboratorilor, să fie acordurile cum trebuie?” „...M-am uitat, e în regulă, trimite-o așa.”

Mi-a dispărut bara de search din Google. Bug sau feature?

Fri, 15 Aug 2014 15:26:01 +0000

Ieri-azi am remarcat o chestie ciudată: după ce dau search pe Google îmi dispare uneori, nu tot timpul, bara de search de sus. În loc să văd căsuța aia în care pot edita liniștită ce-am căutat, mă trezesc că dau scroll în sus și capul de pagină e cel pe care-l vedeți. Adică fără căsuța aia în care poți scrie ce vrei tu să cauți. Tehnic vorbind, aș putea edita mai sus, acolo unde e de obicei URL-ul, doar că e mai cu cântec la editare.

Când dau click pe logo-ul Google nu se întâmplă nimic. Pot schimba între web, images și restul, dar cam atât. Ăsta e un bug, sau se vrea feature? L-aș băga la categoria „bug”, că nu face mereu același lucru, dar nu-s obișnuită cu bug-uri Google. Numai eu pățesc, sau pățesc și alții chestia asta?

Și dacă tot suntem la capitolul „Google face lucruri trăsnite”, îl poate convinge cineva că într-adevăr vreau să scrie în limba engleză și azi, și mâine, și răspoimâine și pentru restul existenței mele, dacă nu spun altfel? Că-mi sare înapoi pe română de spui că-i purice.
LE: Așa arată în mod normal:

Despre trafic pe site-uri

Sun, 19 Jan 2014 08:58:27 +0000

Notă: articolul acesta e scris ca răspuns direct la niște întrebări pe care mi le-a pus azi un cititor. Nu e pentru bloggeri mari, care își cunosc meseria, ci pentru vizitatorii mei, pentru cei care n-au bloguri, pentru cei care au bloguri mici, sau cei care nu s-au preocupat cu partea tehnică din spatele blogului/site-ului lor.

Cum afli care e traficul de pe site-ul/blogul cuiva? E o întrebare interesantă. Câți vizitatori unici am eu? Câtă lume dă click și unde? Cum stau în raport cu ceilalți?

Răspuns: nu poți. Decât dacă-ți spun eu. Ceea ce e valabil și pentru alții, cu blogurile/site-urile lor. Nu există chestii care să poată măsura efectiv ce fac vizitatorii pe site-ul respectiv decât dacă administratorul le instalează acolo. Deci, eu am pe acest blog două contoare care contorizează diferite statistici. Vizitatori (numărați după IP-uri), număr de click-uri pe diverse pagini, număr de vizite (adică vii, stai 5 minute, e o vizită. Vii peste 5 ore și e altă vizită). Etc. Dar nu există o cale sigură prin care alt site, sau cineva exterior, poate să-mi măsoare mie datele astea decât dacă îi dau eu voie.

Buuun. Hai să discutăm despre locurile mai cunoscute unde găsești topuri cu site-uri și metodele lor de contorizare.

1. Alexa.com

E unul dintre site-urile cele mai cunoscute cu statistici despre site-uri. Ai topul a milioane și milioane de site-uri din lume, fiecare cu un număr de ordine. Al meu, azi, e pe la 8 milioane. Acum vreo săptămână era pe la 6 milioane, deși traficul meu a crescut între timp.

Faptul că menționează atât de multe site-uri și că e un top atât de bine cunoscut face lumea să creadă că e un top destul exact și clar – dar pe ce bazează? Din câte am înțeles, în principiu contorizează acțiunile făcute pe internet pe browsere care au instalate Alexa toolbar. Aveți Alexa toolbar?… Nici eu. Era un toolbar destul de uzual prin 2005, cred, dar între timp nu prea mai e. Așa că procentul de trafic înregistrat e mult mai mic decât cel real și datele, în special pentru site-uri care nu sunt folosite de un segment foarte larg al populației lumii, nu sunt foarte apropiate de realitate.

Bine, există și varianta, cu plată dacă nu mă înșel, în care îi dai datele tale reale de trafic. Ceea ce eu nu fac și majoritatea site-urilor nu fac.

Deci: are o relevanță, dar nu chiar așa de mare pe cât ți-ai imagina.

2. Trafic.ro

Trafic.ro îți dă o chestie care apare pe fiecare pagină a site-ului tău și care înregistrează click-urile de pe site. Reține IP-uri și le folosește ca să contorizeze numărul de unici, reține click-uri pentru numărul de „views”, înțelege ideea de vizite și le contorizează și pe alea.

Nu toată lumea are trafic.ro, pentru că sunt enervanți. Îți fac disponibile date pe care tu n-ai chef să le faci disponibile, îți cer bani, îți trimit mail-uri. Am avut și eu trafic.ro vreo câteva zile, dup-aia am fugit ca de draci și m-am trezit cu un telefon în care mă întrebau de ce am fugit ca disperata. Uite, de-aia.

Am auzit zvonuri vagi că ar fi umflat din când în când statistici, dar asta e altă poveste. Presupunând că sunt corecți și onești, ceea ce e posibil, e cea mai exactă statistică despre vizitatori/views pe care o veți vedea, dar poziția din topul lor (gen „site-ul nr. 12 din categoria bloguri”) nu reprezintă o poziție dintr-un top real al tuturor site-urilor din România. Reflectă poziția în topul trafic.ro.

3. Zelist.ro

Topurile Zelist sunt o completă perplexitate a misterului inefabil din existența blogurilor. Adică, nu știu exact cum au reușit să creeze un algoritm de sortare a site-urilor care să aibă o relevanță minimă, nelegată de aproape nimic. Sunt înscrisă pe zelist.ro pentru că în fiecare săptămână am ceva la care să mă mir.

Pe ce se bazează zelist? Pe link-uri date de alte bloguri și site-uri înscrise în zelist. Primești un anumit punctaj care este calculat pe baza cui îți dă link. De exemplu, printr-o postare, blogul Eftimie.net, care un scor de 1.8518, îmi oferă mie un scor de 0.119555. Ce înseamnă numerele astea, habar n-am. Ideea e că scorul pe care mi-l oferă se adaugă la scorul meu, iar orice link dau eu oferă scoruri celor pe care-i linkuiesc. Astăzi, cel mai iubit blog din România este, conform zelist, cel al lui Tudor Chirilă.

Dacă sunteți nedumeriți, așa suntem toți. E un fel de joc complicat cu numere, jucat în grup, în care din când în când apare câte un site gen umbrelaverde.ro care a fost multă vreme site-ul nr. 1 din zelist, dar care nu exista. Era mort ori de luni, ori de ani. Cert e că nu exista, dar era nr. 1.

Să recapitulăm. Care sunt variantele descrise: cu contor pe site (chestia cea mai clară), cu contor la vizitatori (dar nu toți vizitatorii au contorul), cu factori externi (link-uri și alte alea, dar care nu spun chestii prea clare). Dar dacă eu nu fac publice datele de pe site, voi nu prea aveți cum să le știți.

Contoare, pentru posesorii de site-uri, sunt multe: de la WordPress (pentru că folosesc platforma lor), de la statcounter.com, cel de la enervantul trafic.ro, și Google Analytics face asta (dar n-am folosit niciodată) etc. Posesorul de site poate ști oricând care e situația lui, dar în ciuda aparențelor, nu prea există un top clar, complet corect, pe care să-l poți vedea oricând și care să cuprindă toate site-urile. C’est la vie.

Later Edit: 4. T5.ro

Mi s-a atras atenția în comentarii (mulțumesc, Vlad B. Popa) că există site-ul ăsta. Preia datele din Google Analytics și face topul pentru România. Funcționează similar cu trafic.ro (contor pe site-ul efectiv) și are aceeași specificație: oferă date exacte, dar nu cuprinde toate site-urile posibile și imposibile. Doar pe cele care folosesc Google Analytics.

Google face un joculeț pentru Doctor Who

Fri, 22 Nov 2013 10:15:39 +0000

Doctor Whoooooo! Doctor Who! Doctor Whooooo! Doctor Who!

Ok, ok, hai să nu mai sar în sus și-n jos pe aici. Pe Google.com se sărbătoresc azi aaaaproape 50 de ani de când a apărut primul episod din serialul britanic Doctor Who. Pe 23 noiembrie 1963, imediat după asasinarea lui Kennedy, când toată lumea avea alte probleme, BBC a lansat un serial nou SF, a cărui idee e „Un extraterestru care arată ca un om normal călătorește prin timp și spațiu într-o navă spațială mai mare pe dinăuntru decât pe dinafară, care arată ca o cutie albastră.”

Și mamă, ce a prins. În curând toată Marea Birtanie știa de serial. Tradiția spune că copiii din UK se ascundeau după canapea când se speriau prea tare 😀 (ok, nu tradiția, clișeul, dar hai să-l ridicăm la rang de tradiție)

A rulat până în ‘89, când l-au întrerupt. În ‘96 au făcut un film cam fără succes. Între timp, zeci de cărți bazate pe idee, cărți audio, teatru audio.

În 2005 l-au relansat, cu buget mare, un stil nou de abordare a problemei… și în curând a crescut și mai mare decât era înainte. Deci, e genul de serial care merită. Uneori mai dă rateuri, și uneori îmi cresc speranțele incredibil de mult și mă gândesc că mamă ce o să mă uit la Doctor Who și ce mișto o să fie și ce o să bloguiesc toată experiența (ca în primăvară), după care sunt ceva gen „Oh :-(”, dar per ansamblu stau de fiecare dată cu sufletul la gură. Că urmează Doctor Who. Și eu țin minte cât de mișto e. Și concept fain. Și ce momente memorabile. Și…

Doctor Whoooooo! Hey! Doctor Who! Doctor Whooooooo! Hey! The TARDIS!

(videoul de mai jos reprezintă spiritul în care sar în sus și-n jos când e câte un episod nou)

A, da, joculețul. Simplu, cu Doctorul încercând să ia toate literele din „Google” fără să se ciocnească de dușmanii lui cei mai memorabili: daleks, cybermen și un weeping angel.

Yahoo! are idei

Tue, 30 Jul 2013 14:20:04 +0000

Folosesc Yahoo! pentru poștă aproximativ din preistorie. Mai am ceva mailuri salvate din 2003 pe una din adrese. Messengerul e ok, emoticoanele sunt perfecte (cele de la Google cred că au fost făcute de programatori plictisiți de viață care-și exersau talentele artistice). Totul ok. Tehnic vorbind am și adresă de gmail, dar îmi displace prea tare serviciul lor de e-mail ca s-o folosesc pentru orice în afară de discutat cu unii care sunt mai mult pe acolo.

Practic aș fi foarte mulțumită de Yahoo!… dacă nu le-ar veni idei crețe din când în când.

Nici nu mai știu care a fost prima fază. Posibil să fi fost messengerul din mail pe care multă lume se chinuia să-l închidă ca să nu mai sară afară din messengerul de pe desktop de fiecare dată când deschizi poșta. Pe Google te lasă bine mersi în pace, poți să ai câte ferestre vrei cu messengerul deschis. Îți actualizează conversația în toate și cu asta basta. Dar pe yahoo… complicat. Îl deschizi într-o parte, se închide în cealaltă. Mda. La un moment dat reușești să-l convingi să nu se mai deschidă în inbox, dar dacă aștepți destul se resetează.

Pe urmă, conversațiile de pe messenger tot migrează prin mail. Când te obișnuiești că folderul lor e sub Inbox, pac, dispare. Te duci să-l cauți, dai pe Google, până la urmă afli că e la messenger, unde scrie „Offline”. Dai click acolo și găsești „Conversation History”. No, bene.

Azi m-am trezit că au schimbat nu știu ce, poate vreau să mă uit la mesaje cu un „preview pane” pe care-l pot muta și în josul paginii, și în dreapta paginii. Preview pane, creieri pane. N-aveam chef de așa ceva (mesajele cu antet cu tot, sau chiar fără antet, îmi ocupă prea mult spațiu pe ecran), așa că dă-i iar pe Google să văd de unde închid minunăția. (se schimbă de la „Actions” dacă aveți aceeași problemă)

Și, bineînțeles, nu se pot decide: te lasă cu număr limitat de mesaje pe pagină (și schimbi pagina când vrei să mergi mai departe), sau ai infinite scroll, de-ăla de dai de rotița de mouse și tot merge și merge până ajungi la mesajele pe care le-ai primit acuma 10 ani?… Hmm. Păi, azi așa, mâine așa.

Bine, sunt de acord. Site-ul trebuie să evolueze, nu poate rămâne pe loc că ajunge în cele din urmă să pară din epoca de piatră. Dar n-ar putea barem să facă un newsletter (la care să te poți abona și dezabona simplu) în care să-ți zică unde sunt schimbările și ce chestii pot fi setate și cum?… Că te saturi la un moment dat să cauți „yahoo” pe Google.