Dap, eu am scris Biblia

Sun, 07 Oct 2018 20:14:50 +0000

Din cauza referendumului vieții mi-au venit neobișnuit de mulți oameni pe una dintre vechile postări de pe blog, de pe vremea când mă chinuiam să scriu în română fără să sun de parcă am un băț înfip undeva și nu-mi ieșea încă.

Postarea e despre Sodoma și Gomora. Sincer, mi-e lehamite până și mie s-o recitesc, dar vă spun pe scurt care e ideea. Pe vremea când Dumnezeu încă vorbea cu oamenii din tufe arzânde ca un boschetar rezistent la foc, niște îngeri au venit să tragă peste noapte în Sodoma, un oraș plin de păcătoși în care locuia și un erou biblic, Lot.

Lot are o poveste mai lungă, a fost bogătaș, a ajuns sclav, apoi a fost eliberat de un amic și în cele din urmă s-a mutat cu soție cu tot în Sodoma. Dar astea sunt chestii mai puțin interesante. Eh, într-o seară au venit niște îngeri și Lot i-a invitat să stea la el. Când s-au prins vecinii de treaba asta, au venit buluc să ceară să li se scoată îngerii afară, să-i violeze.

La care Lot zice, „Bă, nu-i violați pe ăștia, că sunt oaspeții mei. Nu mai bine îmi violați fiicele virgine?” 1Nu, pe bune. Citatul din Biblie e: “Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce … Continue reading)

Dar vecinii nu și nu, ei vor să violeze oaspeții. Îngerii îl trag pe Lot înapoi în casă și Dumnezeu îi zice lui Lot, „Fugi din oraș în zori, că-i omor pe toți. Și să nu te uiți înapoi.”

Fug ei în zori, soția se uită înapoi și se face stană de sare, dar Lot și fiicele scapă și se adăpostesc într-o peșteră. Fiicele văd că e prăpăd în jur și că nu-și găsesc soți, așa că decid să-l îmbete pe Lot și să se culce cu el, ca să facă copii. Amândouă nasc băieți.

Tot episodul e dubios. E aici, dacă vreți să-l citiți – e și super-scurt.

Ce ziceam acolo:

1. Oaspeții erau cvasi-sfinți prin antichitate. Ospitalitatea era o Mare Chestie prin Antichitate – inclusiv în Bilie. Ce ziceam în postarea aia e că ce se întâmplă prin Sodoma e o problemă un pic mai complexă, care ține și de ospitalitate și altele.

2. Atitudinea lui Lot față de fiicele lui e cel puțin dubioasă. S-ar putea să le ofere la viol pentru că oaspeții au nimbul ăla sacru de care vorbeam. Deși cine știe.

3. Fiicele comit incest cu Lot. Și Dumnezeu nu zice nimic despre episodul ăsta. Pentru că în rest spune clar când îl deranjează ceva, nu putem decât să înțelegem că nu-l deranjează incestul și nu-l deranjează oferirea fiicelor la viol.

Dar lucrul cel mai important e că nu eu am inventat povestea asta. E în Biblie. E în Geneză, capitolul 19. Citiți-o.

Indiferent câte comentarii primesc în care mi se spune că sunt proastă (le șterg, n-am de ce să le păstrez), povestea asta este în Biblie. Puteți să mă amenințați în continuare cu iadul, asta e povestea din Biblie. Puteți să vă rugați pentru sufletul meu, dar povestea asta va rămâne la fel în Biblie. Puteți să spuneți că Dumnezeu trebuie să aibă milă de mine, dar povestea asta rămâne în Biblie.

După distrugerea Sodomei și Gomorei, Lot și fiicele lui au făcut copii împreună, iar povestea asta este în Biblie.

Orice supărare a voastră nu va duce la mai puțin incest în Biblie. Sodoma și Gomora se termină cu un incest aprobat de Dumnezeu.

Asta dacă nu credeți că eu am inventat tot – caz în care, ok, nu mai am ce zice. O să recunosc. Eu am scris Biblia, sunt Dumnezeu, puteți să-mi căutați cuvintele prin Geneză, capitolul 19, unde veți avea surpriza că le-am inserat retroactiv. Vă dau dezlegare la trei înjurături după ce descoperiți cu ochii voștri că așa e. Amin.

References[+]

    <td class="footnote_plugin_text">
      Nu, pe bune. Citatul din Biblie e: “Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!” (Geneză 19:7-8
    </td>
  </tr>
</table>

Sodoma, pământ românesc

Mon, 09 Jun 2014 05:14:07 +0000

Am văzut niște poze pe Facebook de la parada gay de anul ăsta. Cea care m-a uns cel mai tare pe suflet era cu o pancartă de o ironie dulce, care răspundea altor pancarte și slogane din alt context. Pe ea scria: „Sodoma pământ românesc”.

Pentru cine nu știe, supărarea mea cea mai cea pe Noua Dreaptă e că se trezesc uneori mărșăluind pe străzile orașului Sf. Gheorghe, de unde mi-s, urlând în disperare că Harghita și Covasna sunt pământ românesc. Probabil că nu și-au mai dat update la hărți de prin 1918, vara. Vin, se fâțâie pe aici, agită spirite și, ca niște oameni din alte provincii ce sunt, susțin sus și tare că au drepturi asupra pământului de aici. Poate vor un cort și un lotișor mic, mic de pământ între garajul nostru românesc și răsadurile de lalele ungurești ale vecinilor, printre pisicile de etnie mixă și păsările de noapte care vorbesc doar o scârțâială mieunată prelungă.

Pe lângă asta, bineînțeles, și Basarabia e pământ românesc. Deocamdată atât, dar dacă trebuie se pot revendica și Cadrilaterul, Insula Șerpilor, hai și Bucovina de Nord, iar dacă e musai poate prindem și Roma, care s-a născut pentru a ne cuceri, sau Parisul, care toată lumea știe că e Marele București.

În schimb la marșurile „pentru normalitate” Noua Dreaptă o dă invers: pancartele spun „România nu-i Sodoma”. Deci mesajul pancartei pro-LGBT e perfect: Sodoma e pământ românesc, revendicat de români din cauza unei, ăhâm, afinități sufletești. E un mesaj de o incisivitate ironică și de o mustăceală veselă: dacă tot ai de gând să mărșăluiești strigând că ai drepturi asupra unor teritorii, n-ar trebui să-ți asumi și locuitorii din ele?

Aș vrea să-i cer mâna lui Sinead…

Wed, 09 Apr 2014 19:01:24 +0000

Clipul ăsta e din 2009, Irlanda. N-aveți nevoie de subtitrare, pentru că singura replică importantă e „Aș vrea să-i cer mâna lui Sinead”. După cum am scris și-n titlu. (Sinead e un nume de femeie get-beget irlandez, pe care l-ați mai auzit când cu Sinead O’Connor.)

Îmi place foarte mult filmulețul din mai multe motive:

Spune o poveste. Îl vezi pe băiatul ăsta că el chiar vrea să se căsătorească cu Sinead și e gata să bată toată țara pentru mâna ei.
E foarte cuminte făcut și drăguț – în ciuda faptului că are o ideologie în spate care e cu probleme (Irlanda e o țară catolică în care religia e împletită cu naționalismul și cu conștiința neamului). Cu alte cuvinte, în loc să provoace un conflict, aplanează situația.
Se bazează pe empatie și se descurcă extrem de bine cu ea.
Schepsisul clipului îți lărgește viziunea, te face să-i înțelegi pe alții mai bine – și chiar are un mesaj implicit general valabil.

Una peste alta, mi se pare un clip foarte reușit.

Autoreflexivitate

Sat, 18 Jan 2014 09:40:28 +0000

NOTĂ: În urma confuziilor, aș dori să precizez că ACESTA NU ESTE UN ARTICOL DESPRE HOMOSEXUALI. Nu este nici un articol despre Paolo Lagana. Acest articol este despre ACCEPTABILITATEA INSULTELOR ÎN SOCIETATEA NOASTRĂ și despre standardele duble pe care le avem.

V-am aruncat fitilul cu insultele care sunt ok, dacă nu ne place omul. Și văd că Dorin mi-a și răspuns, punctând că apăr o paiață (adică că zic că nu e ok să insulți și să scuipi în față un tip care umblă în tocuri și colanți colorați în România). Răspuns: nu-l apăr.

Dorin spune: omul e un eșuat, dacă se îmbracă într-un asemenea fel e la mintea cocoșului __ca românii noștri să reacționeze cum au reacționat. Pentru că așa reacționează ai noștri, pentru că el nu e integrat în societate, pentru că ne agresează bunul simț etc. Și sunt de acord, este la mintea cocoșului și putea să se aștepte. Dorin zice așa:

O fi bine că și-o ia peste ceafă? Nu, nu spun chestia asta, doar o explic. De ce și-o ia peste ceafă exemplul italian, dar nu și cel autohton [n. țiganul] care nu s-a spălat de o lună? E simplu: pentru că în cel autohton membrii mai intoleranți ai societății nu au curaj să dea, pentru că arată prin agresivitate și postură că poate să răspundă. Iar individul ăsta care se plînge pe la gazete e un eșuat al speciei.

Întrebarea mea era exact asta: e bine că și-o ia peste ceafă? Că e la mintea cocoșului, asta știu. Dar considerăm că e bine că i se petrece asta? Hm. Și eu, dacă mă îmbrac mai mult dezbrăcată, o să fiu tratată ca o pipiță care vrea să fie agățată de orice individ cu suficienți bani ca să mă plătească. Sau de orice individ, punct. Dar. Întrebarea e: acest lucru e ok cu restul lumii? Să zicem că sunt îmbrăcată cum ziceam mai sus și mă duc într-un bar. E ok că sunt: fluierată, agățată, hărțuită, violată? Unde pe scara asta devine inacceptabil comportamentul celorlalți? Unde pe scara asta ceilalți, care se cred oameni buni și decenți, vor interveni? Îmi place să cred că undeva pe la hărțuire fizică, dar e posibil să se zică „păi normal că a fost violată, dacă s-a-mbrăcat cum s-a-mbrăcat.”

Ca să ne fie clar ce părere am de Paolo Lagana: proastă. Pentru că: „Nimeni nu m-a apărat, nimeni nu mi-a cerut scuze public”. În momentul ăsta nu pot să-l văd altfel decât slab. Nu îl disprețuiesc că și-a luat tocuri (doar sunt ușor perplexă – tocuri? Când ai tot dreptul să nu porți așa ceva niciodată?) sau că s-a îmbrăcat în colanți colorați. Dar pentru faptul că se crede îndreptățit să primească ajutor, susținere, scuze și apărare, îl disprețuiesc puțin. În momentul în care faci o chestie contra normelor societății (și știi că e contra normelor), e cazul să-ți asumi faptul că ești într-o luptă cu ceilalți. Nu ești îndreptățit să primești ajutor, ci, dacă ești deștept, îi faci pe ceilalți să vadă că meriți susținerea lor. Sau uneori ești singur, dar atunci e bine să știi că o să ai de dat bocanci în gură, metaforic vorbind. Nu văd cu ochi buni oamenii care merg conștient împotriva curentului și pe urmă se vaită că e greu. Domnule, tu ai ales. Du-o până la capăt.

Problema mea e, deci, cu reacțiile automate ale societății din care fac parte. Văd un fel destul de insidios de a pune problema: ești o persoană ok dacă ești dobitoc doar față de anumite categorii sociale. Deci:

tu ești intelectual, vorbești frumos cu toată lumea, dar ai o problemă cu nenorociții de bozgori, care toată lumea știe că sunt niște răi care ne vor Adrealul. Nu e nimic rău în a manifesta violent împotriva lor, pentru că rămâi o persoană altfel foarte decentă. Dacă un ungur e bătut pe stradă, probabil că și-a cerut-o. Altfel, ești creștin și iubitor.
ești un om bun, dar știi că jidanii conduc lumea și că rabinii mănâncă copii. Nu ești anti-semit, e doar purul adevăr și de-aia ai tot dreptul să nu-ți placă evreii, care sunt niște lacomi de bani scârboși care omoară alți oameni la ei acasă și vor să înrobească omenirea. Holocaustul a fost rău, dar poate că Hitler știa totuși ceva.
fiind o persoană decentă (și simpatică), știi că e normal ca poponauții ăia de și-o trag în fund să se ascundă, că sunt scârboși. Cum ai putea să le explici copiilor că doi hidoși se sărută pe stradă?! O s-o spui de câte ori ai ocazia: sunt poponari scârboși! Sunt niște hidoși, ți-e greață, vomiți! Dar în general, tu ești ok. Doar că aici e natural să ai reacția asta și să o urli peste tot. Nu te face cu nimic mai rău.
ești o persoană ok, nu ai chestii de misoginism sau mai știu eu, dar dacă o femeie e bătută într-o relație, e nasol, dar e vina ei dacă stă în continuare acolo, înseamnă că-i place. Nu e treaba ta să-i spui ceva, că e absolut clar și evident că e vina ei.
etc.

Întrebarea pe care o pun e: chiar așa stau lucrurile? Rămâi un om la fel de ok și dacă vociferezi și îți bați joc doar de cei care nu plac nimănui, sau de cei care sunt persoane rău văzute în grupul tău? Sau un om cu adevărat civilizat se comportă la fel în toate situațiile? Sau ideea e să ne comportăm în conformitate cu comportamentul celorlalți?

Problema nu e în alb și negru. Sunt oameni care vorbesc sau se comportă dur de la bun început, dar care îți sar în ajutor când ai nevoie. Sunt oameni care ascund răutate în spatele unui limbaj perfect decent. Sunt oameni care sunt decenți și vorbesc decent. Sunt oameni care… în fine, multe tipuri de oameni.

Remarc aici însă automatismul situației, felul în care nu punem sub semnul întrebării anumite lucruri pe care cred că ar trebui să le punem.

Uite niște chestii la care situația lui Paolo Lagana m-a făcut să mă gândesc:

îi putem înjura pe homosexualii care se îmbracă ca niște paiațe în metrou? Dar pe membrii Pro-Vita care vin cu chestii propagandiste anti-avorturi? Dar pe cei din Noua Dreaptă care mărșăluiesc împotriva maghiarilor?
care este nivelul de ofensă minim pentru care cauți cu lumânarea să fii scuipat pe stradă? Patapievici a pățit-o, zăpăcitul ăsta a pățit-o. E inacceptabil în ambele cazui? E acceptabil în ambele cazuri? E acceptabil într-un caz, dar nu în altul?
sunt cuvinte gen „poponar” sau „bozgor” acceptabile în contexte intelectuale? Informale? Doar la ușa cortului? Depinde de persoană și de modul în care intenționează acele cuvinte?
care sunt limitele comportamentului civilizat? Există circumsanțe în care e ok să avem alte limite ale „comportamentului civilizat” decât în altele? Care sunt acele circumstanțe?
în momentul în care cineva iese din norme și e o paiață/o pipiță, care e punctul până la care „și-o merită”, și care e punctul în care intervenim și zicem „stop”? Există punctul ăsta?
care e punctul în care începem să apărăm drepturile celor cu care nu suntem de acord? De exemplu, care e punctul în care eu aș începe să apăr Pro-Vita? Sau chiar MISA? Există acest punct?

Nu am răspunsuri universale la întrebările astea. Nu știu dacă există răspunsuri universale. Dar cred că sunt întrebări care merită puse, pentru că altfel lăsăm prejudecăți și automatisme să ne convingă că suntem oameni buni. Chiar dacă s-ar putea să nu prea fim.

(Dacă în urma deliberărilor ați ajuns la concluzia că e ok să insulți orice persoană necunoscută care se îmbracă în colanți colorați, putem dezbate și subiectul ăsta, deși nu despre asta e vorba în postare.)

Insultele sunt în continuare ok, dacă nu ne place omul

Fri, 17 Jan 2014 22:36:01 +0000

Un tip a fost insultat, dar e ok, că nu ne place de el. E ciudățel. E un pic dubios, ai putea spune. Are o față care cere palme, așa că normal că dacă îl repede lumea e în regulă. De fapt, se și poartă ciudat. Are niște haine nepotrivite, așa că merită să fie scuipat de necunoscuți pe stradă.

Nu e ca noi, așa că e ok. Nu s-a adaptat standardelor, nu și-a dat seama în ce fel de țară se află, așa că e normal să fie disprețuit și înjurat de oameni care n-au schimbat prea multe cuvinte cu el.

Nu-i nimic de văzut aici. Nicio problemă. Ăsta e omul.

După cum ziceam mai demult, insultele sunt ok când nu ne plac insultații. E o chestie valabilă indiferent care e apartenența omului. Uneori e ungur, alteori e yoghin, din când în când e cine știe ce altceva. Ne agasează nu direct, nu că ne-ar spune sau face ceva în mod deosebit, dar prezența lui e aberantă și agresivă – ne zgârie pe creier. Dacă ungurii ar fi români, n-am avea nimic cu ei, dacă yoghinii ar fi creștini nepracticanți n-am avea nimic cu ei. Libertatea și acceptarea înseamnă că suntem liberi și ne acceptăm noi între noi, ăștia normali la cap. Restul să se adapteze, că suntem în România. Când ești aici, faci ca românii.

(continuarea acestei povești, cu explicații, e aici)

De ce sunt homosexualii ca politica

Thu, 28 Nov 2013 17:08:19 +0000

Pentru că se pare că e imposibil să zici ceva care să se lege de homosexuali fără ca discuția care urmează să nu se învârtă în jurul lor – ceea ce e valabil și pentru politică.

Am scris acum câteva zile un articol despre cum multă lume consideră că e ok să fie înjurați oameni, dacă nu ne place de ei. Adică dacă eu vin la Antena 1 la o oră de maximă audiență și zic „Băsescu ar trebui să fie atârnat în pielea goală în Piața Constituției, cine se oferă, hehehe,” unii o să zică „Aoleu, ce bazaconii vorbește Roxana asta” și alții o să zică „Lasă, bă, că nu ne place de Băsescu”.

Am făcut însă chestia asta pe cazul concret al discuțiilor iscate pe tema Cheloo și X-Factor. Pentru că au pomenit alți bloggeri de subiectul ăsta și au sărit să remarce. Întâmplător era vorba de homosexuali. Putea fi vorba de politică. Putea fi vorba de vegetarieni, putea fi vorba de cei de la MISA.

Dar discuțiile, pe net și pe viu, au ajuns să se învârtă în jurul homosexualilor.

Acuma mă întreb dacă discuțiile de la articolul ăsta vor fi despre Băsescu sau despre comunitatea gay, că nu poți vorbi nici de politică, nici de homosexuali în mod tangențial. După cum am demonstrat când am scris că nu vreau să scriu despre politică pe blog, pentru că deviază discuția aiurea.

Poate că discuția o să se învârtă în jurul lui Remus Cernea acum, pentru că în el se întrunesc ambele subiecte.

Insultele sunt ok, când nu ne plac insultații

Tue, 26 Nov 2013 13:03:58 +0000

Eu nu prea mă uit la televizor decât dacă nimeresc prin preajma unuia și se întâmplă ceva interesant acolo, sau dacă sunt cu cineva care vrea să se uite. Așa că ratez tot felul de faze.

De exemplu, faza de la X-Factor, unde cântărețul Cheloo s-a luat de un concurent pentru că e homosexual (și bănuiesc că s-a îmbrăcat în stilul camp gay, că altfel nu-mi explic ce-i veni). Citez: „Ai cântat, eu dispreţuiesc tot ceea ce eşti, ce reprezinţi, şi ţara asta te va trimite acasă, cu siguranţă.”

Am aflat chestia de pe blogul lui Eftimie, care punctează faptul că presa, care face caz de orice (altceva), n-a băgat în seamă instigarea la discriminare. Citez:

Băi, ţăranul ăla a instigat la discriminare. S-a folosit de autoritatea lui pentru a instiga la discriminare, de parcă acest Paolo Lagana ar fi atentat personal la rozeta familiei lui Cheloo, a lui şi a şefului de scară. Iar mass-media, câinele de pază al democraţiei, sistemul ăla obscur în care fiecare poa’ să facă ce vrea anusul lui cât nu te deranjează grav pe tine, a trecut cu vederea. Chiar şi site-urile de “monitorizare a presei”, ălea, le ştiţi voi, ale ciorditorului şi ale ăluilalt, au trecut cu vederea incidentul.

Am băgat un ochi pe ce spunea Libertatea despre subiect. Ghici ce: nu mare brânză. Și am băgat nasul și la arhi pe blog, să văd ce zicea el. El zicea mai multe și mai cu foc (plus cu naziști).

N-o să mă bag să discut discriminarea, că au făcut-o Eftimie și Arhi, și sunt mai în temă ca mine cu emisiunea. Dar o să discut o temă comună din comentariile de pe Libertatea și din cele de pe blogul lui Arhi. Sunt oameni acolo care îl apără pe Cheloo pentru că nici lor nu le plac homosexualii, sau pentru că sunt împotriva paradei gay, sau pentru că li se pare că toți homosexualii sunt ostentativi.

E plin de prejudecăți legate de homosexuali, dar n-o să le discut aici. Să presupunem de dragul argumentării că prejudecățile ar fi reale. Să presupunem că toți homosexualii ar fi într-adevăr niște tipi feminizați care se îmbracă în fiecare zi în roz sau în fustă. Ar însemna asta că-și cer palme și injurii?

După mentalitatea unora, se pare că da. Există oameni care cred că dacă nu ești de acord cu ce face cineva, sau nu-ți place de un om/o categorie de oameni, e ok ca respectivul/respectivii să fie înjurați. E ok să fie înjurați de oricine, de la persoane publice, la noi înșine, la anonimi. În fond, „și-o cer”. Vor să fie arătați cu degetul și vor să se râdă de ei, pentru că altfel s-ar conforma la opinia majorității și ar face ce trebuie. Sau dacă nu vor, atunci măcar merită.

După care aceste stâlpuri susținătoare ale societății, acești cerberi ai moralității noastre care consideră că au dreptate și că asta le dă dreptul să râdă de alții și să-i înjure, au pretenția să fie considerați civilizați și să fie respectați de toți.

Atitudinea asta e superbă și absolut deloc ipocrită, mnu? Nu e deloc închisă, pentru că dacă adevărul și dreptatea sunt de o singură parte și noi suntem de partea respectivă, e perfect clar că ceilalți greșesc. Și normal că noi avem dreptate, pentru că am fost învățați cum trebuie de mici și oricum moralitatea e înscrisă adânc în sufletul și biologia omului și orice ființă normală își dă seama imediat și fără probleme ce e imoral. Simțim repulsie față de rău în toate formele sale, pentru că așa suntem înzestrați de la natură. Dacă alții nu-și dau seama, e pentru că sunt proști. Nu suntem superiori și enervanți, pentru că lucrurile chiar așa stau, n-avem cum să le facem să fie altfel. Iar superioritatea asta rămâne chiar dacă suntem, na, un pic răutăcioși. În fond suntem așa doar pentru că voi sunteți imbecili.

Nu? Cam așa ceva e ideea. Curentul ăsta de gândire mi se pare nasol. Aș merge chiar și până la a presupune că e unul din motivele pentru care presa n-a zis mare brânză de comentariile lui Cheloo.

Problemă conceptuală cu ființe supranaturale și o schimbare de sex

Sat, 23 Nov 2013 08:10:51 +0000

Să zicem că ai o poveste fantasy în care o tipă poate să-și modifice înfățișarea în mod drastic (e un shape shifter, da?) și la un moment dat își ia un corp masculin. Deci tipa devine bărbat, cu toate trăsăturile fizice aferente.

În poveste apare un alt personaj, care e bărbat și care e într-o relație cu ea. El o recunoaște, chiar dacă ea e în continuare în corp masculin.

Ea nu-și bate capul să se transforme înapoi în femeie, iar el o sărută oricum. Putem duce problema mai departe, înspre acțiuni care nu pot fi difuzate la ore de maximă audiență pe programe obișnuite, dar pentru cei care n-au chef de imagini interzise minorilor, o să rămânem la un sărut. Deci, ea ca bărbat, el ca bărbat.

Bun. În momentul respectiv avem de-a face cu un sărut heterosexual, homosexual, pseudo-homosexual, deopotrivă heterosexual și homosexual, sau cu unul a cărui clasificare depinde de unde privești?

Nu că m-aș împiedica vreodată în terminologie, dar mă bâzâie conceptul. Dacă ar trebui să clasifici chestia asta, unde o încadrezi?

Ghidul homofobului pentru supraviețuire

Sat, 02 Nov 2013 06:37:09 +0000

[Articol dedicat celor care sunt oripilați de chestii pe care femeile nici nu le mai remarcă. Și celor care se întreabă de ce femeile privesc străinii cu suspiciune. Da, chestiile astea mi se întâmplă și în ziua de azi.]

Am avut șansa să cunosc câțiva bărbați absolut oripilați de homosexualitate și homosexuali. Din nou și din nou, aceși oameni au întrebat retoric în prezența mea: „Eu ce fac dacă se dă un bărbat la mine?”

Mi-am dat seama destul de devreme că am o experiență amplă în acest domeniu și că pot să le explic cum să evite sau să amelioreze avansurile masculine nedorite. Deoarece bărbații sunt mult mai neajutorați în relația cu tipii libidinoși decât femeile, neavând o educație timpurie în respingerea lor, consider necesar acest articol în care voi explica cu exemple concrete cum te poți feri de persoane pe care nu vrei să le vezi nici semi-dezbrăcate, darămite nude în patul tău.

În primul rând, țin să atenționez bărbații care sunt proaspeți în arta respingerii masculilor că cea mai bună cale de a evita problemele e să ignori avansurile. Pe cât posibil.

În momentul în care ești strigat pe stradă cu apelative gen „frumușelule”, „drăguțelule”, „băiețaș” etc., te poți preface cam întotdeauna că nu auzi. Masculii din construcții, măturătorii de stradă și alte asemenea persoane încearcă de obicei o abordare cantitativă, nu calitativă. Strigă pe cine apucă și speră să le pice ceva. Când cineva nu reacționează, e prea mare efortul să mai încerce.
Dacă ai intrat în conversație pe stradă cu cineva și discuția a luat o întorsătură nefastă pentru tine, refuză să dai date personale și găsește calea cea mai rapidă pentru a termina conversația. Nu te certa, nu te ofensa, pentru că îți faci mai mult de lucru decât scapi.

Exemple de conversații, luate din arhiva personală:

– Cât e ceasul?
– Cinci fără un sfert.
– Ai un număr de telefon?
– Da.
– Mi-l dai și mie?
– Nu. [n. Poți începe să faci pași de la întrebarea cu numărul de telefon, până la „nu” o să fii departe]

– Ești din oraș?
– Dintr-unul din ele.
– Care?
– Tu din care ești?
– Eu sunt din Ploiești.
– Eu nu sunt de acolo și n-am fost acolo niciodată. La revedere.

În cazuri majore de propuneri fățișe, se poate invoca clauza „am prieten/ă” – care la tine poate fi și „sunt heterosexual”. Norocosule! Eu nu pot să invoc „sunt lesbiană”, că e mai rău.

– Hai cu mine, uite ce mașină mișto am.
– Am prieten.
– Dă-i papucii și vino cu mine.
– Nu pot, la revedere.

Indiferent cât de mare e insulta sau ce porcării presupune masculul despre tine, indiferent cât de libidinoase, stupide, neplăcute sau pur enervante sunt replicile lui, e indicat să nu te enervezi. Și să nu arunci cu insulte directe, respingeri prea înfierbântate, înjurături. Ține minte: ~~un bărbat tinde să aibă o forță fizică mai mare ca tine, așa că dacă lucrurile iau o turnură foarte nasoală, poți să ieși extrem de prost din treaba asta.~~ E mai bine să nu te cerți ca chiorul cu scandalagii.

Propunerile indecente din partea bătrânilor care s-au afumat pot fi ignorate liniștit. Bătrânii de vreo 70-70+ ani destul de amețiți de băutură care ți-ar putea vorbi sunt destul de inofensivi, din câte am văzut.
Evită grupurile de bărbați mai tineri care sunt clar băuți, însă. E mai sigur. Deși probabil că nu pe tine te vânează.
Pentru tineri: dacă un bărbat mai în vârstă te urmărește insistent și îți spune „îngerașul” și „copilașul”, ai de-a face cu un tip dubios care și-o merită. Eu am încercat o atitudine extrem de inocentă și propunerea de a-i face lipeala cu mama. Tu, ca bărbat, poți să îi spui că tu ești cu cineva, dar tatăl „care n-are burta chiar așa de mare, doar uite atât” e disponibil. Dacă un astfel de comentariu nu-l va îndepărta de tine, poți să începi să ceri ajutor de la alții, cred eu. Până în faza asta n-am ajuns.
În cazul în care masculul e insistent, îți dă telefoane, te agasează pe messenger etc., taie comunicațiile cu el. Nu-i răspunde. În general se potolesc. Dacă n-o fac, sugestia feminină venită de la grupul meu de prietene e „du-te la poliție”.
Dacă te urmărește cineva pe stradă, stai în locuri populate. Urcă-te în mijloace de transport în ultimul moment, ca să nu se poată lua după tine. Încearcă să-l pierzi fără să pierzi protecția mulțimii. (verificată pe pielea proprie)
Prietenul care se dă la tine. Cu toatele am avut așa ceva și fiecare are o metodă de respingere diferită. Ideea e asta: nu-l încuraja, nu sări în sus. Încearcă să-l descurajezi ușor. Vorbitul intens despre o a treia persoană care ți se pare atrăgătoare poate să-l facă să dea înapoi.

Mă bucur enorm că experiența mea cu bărbații problematici poate să le fie de ajutor sărmanilor neajutorați care n-au trebuit să respingă niciodată un avans și nu au învățat cum se face. Esența e unică: răceală + ignorare, chiar dacă se manifestă în tot felul de modalități.

Îmi dau seama cum trebuie să fie să ajungi bărbat în toată firea și să-ți dai seama că-ți lipsește educația în acest domeniu care ne este absolut esențial nouă femeilor și care ne-a intrat în sânge. Din fericire pentru voi, șansele de a fi amenințați fizic scad și dacă cineva vă hărțuiește n-o să auziți „Nu spun că merita să fie hărțuit, dar și-a cerut-o.” Sau: „Ce treabă avea să meargă pe stradă la costum? Nu știe că unii au fetișuri pentru costume?”

Știu, știu. N-ați vrea să trăiți într-o lume în care să fiți incomodați de întrebări indecente, de bărbați care se dau la voi aiurea, de inebriați care ar vrea să vă dea pantalonii jos, de tipi nespălați care urlă apelative după voi.

Nici eu.

Marșul pentru normalitate

Sat, 08 Jun 2013 11:56:30 +0000

Bla-bla, marș pentru normalitate, 8 iunie 2013, București, Piața Victoriei, ora 11. Am aflat informația asta de pe blogul lui Mihai Rapcea. Dar se pare că informația vine (inițial) de pe blogul Apologeticum.

Părerea mea sinceră e că și susținerea vehementă a homosexualității în diverse chestii corecte politic, prezentarea intensă a acestui subiect în presă, artă și ce-o fi, dar și împotrivirea vehementă împotriva homosexualității în toate felurile sunt mofturi. Pentru că n-avem ce face, ne agităm degeaba cu un aer extrem de auto-important. Ori promovăm egalitatea, ori salvăm moralitatea. Una din două.

Dat fiind faptul că nu suntem în vremuri în care avem impresia că Dumnezeu ne-ar putea trimite molime și războaie din cauza lipsei noastre de moralitate (cel puțin sper că nu suntem), și nici în vremuri în care se ard pe rug sau se închid oamenii pentru homosexualitate/erezie/ce-o fi (cel puțin nu în țările civilizate), înseamnă că agitația asta e de bine. Avem timp și energie să milităm pentru o cauză care nu ne afectează direct viața – sau nu foarte direct.

Am avut o colegă la masterat care, am aflat de curând, are o iubită. N-am știut tot masteratul. N-aș fi știut nici acum dacă n-ar fi scris mare pe facebook-ul ei „In a relationship with”. Cât de tare m-a afectat sexualitatea ei la masterat: 0. Cât de tare mă afectează acum: -0. Și ce-mi place la situația ei e că efectiv nu contează cu cine se culcă, sau pe cine iubește. Aceasta e normalitatea – cea în care nu știi cu cine se culcă celălalt decât dacă efectiv apare problema în propoziție. Iar atunci când apare problema, nu e definitorie pentru acea persoană.

Sunt unii care sar din concluzie în concluzie ceva de speriat: de la homosexualitate, spun ei, s-ar ajunge la pedofilie, zoofilie, etc.! De ce, naiba știe. E ca și cum aș presupune că dacă pe (bărbatul) X îl atrag femeile, e normal să-l atragă și fetițele. Pentru că și ele au „piesele” necesare. Sau pentru că X e veterinar heterosexual, e clar că-l atrag iepele.

Dar conexiunile se fac în stilul ăsta pentru homosexuali – dacă ești bărbat și te atrag bărbații, e clar că trebuie să te atragă și băiețașii – și eventual și animalele și cadavrele. Pentru că e logic, evident și clar și dincolo de orice îndoială că toate astea sunt legate între ele. Homosexualitatea e interzisă, nasoală, nenaturală, deci după ce o încerci te bagi în toate. Ești ca Pinocchio, care a tăiat în bucăți prostituate în Marea Britanie acum peste o sută de ani, după care le-a mâncat creierele și s-a culcat cu propria sa mamă și și-a omorât tatăl – și a avut tupeul să spună că orice credincios ar trebui să poată citi direct Biblia și că Pământul se învârte. Toate chestiile nasoale de pe lume sunt interconexe.

Mie personal în cele din urmă mi se pare că homosexualitatea ca păcat – dacă ești creștin și o consideri păcat – e un lucru minor. Singurele persoane cu adevărat vătămate în situația dată sunt homosexualii în sine – și doar de Dumnezeu la faimoasa Judecată. Presupunând, bineînțeles, că acea homosexualitate nu vine la pachet cu un viol, un abuz de încredere etc. Dar de una singură, wow ce tare nu deranjează populația. Incredibil.

Uite chestii (legate de relații) care sunt mai nasoale decât doi bărbați care și-o trag:
– viol
– șantaj emoțional
– violență în relație
– pedofilie (heterosexuală, homosexuală și chiar și cu hermafrodiți; e fix aceeași poveste)
– sechestrare
– abuz verbal
– abuz emoțional
– etc.

Dar uneori am senzația că dacă m-aș duce la cei care mărșăluiesc pentru normalitate să le zic că, de ex., am fost violată de iubitul/soțul meu, ar fi mult mai puțin scandalizați decât dacă le-aș spune că iubitul/soțul m-a înșelat cu un bărbat.

Homosexualitatea provoacă reacții viscerale. N-am o teorie foarte bună și complexă în ce privește motivul. Poate pentru că normele legate de sexualitate sunt foarte puternic întipărite în noi (ca și cele legate de mâncare; vezi dezgustul simțit la gândul de a mânca gândaci). Poate pentru că bărbații nu și-au format apărări împotriva avansurilor nedorite și nu știu cum să reacționeze, așa că se tem. Poate e o isterie culturală. Habar n-am care e faza.

Visceralitatea asta a dezgustului îi face pe unii să spună că homosexualii ar trebui să se ascundă, să nu-i vedem, să nu-i auzim. Să se prefacă. Ar trebui să le interzicem să fie publici. Un gând amuzant din cauza motivației.

Uite alte chestii care ar trebui interzise pe motiv de dezgust (uneori un dezgust mai general decât cel din cazul homosexualității):
– scuipatul în public (când nu e vorba de o problemă, gen ți-a intrat o muscă în gură)
– hainele mulate, care arată porțiuni de burtă în cazul graselor
– persoanele cărora le curg ochii
– vânturile trase în mulțime
– replicile indecente aruncate femeilor atrăgătoare
– coafurile în care se rade părul pe lateral și se lasă o creastă în vârf.

Succes cu lista de mai sus.

Apoi, homosexualitatea cică amenință sau subminează căsătoria obișnuită. Cum, habar n-am. Mie mi se pare că dacă o porțiune din populație se sustrage căsătoriilor heterosexuale, asta nu înseamnă că acele căsătorii heterosexuale care rămân prezente sunt mai puțin puternice. Presupunem prin absurd că jumătate din România s-ar călugări. Ar submina asta familia?… Nu cred. Cred că familia e mai puternic subminată de abuzurile care se petrec în ea decât de faptul că unii nu vor să facă parte din instituția asta. În fond, dacă X e homosexual și nu se căsătorește cu o femeie, femeia respectivă se poate căsători cu altcineva. Dacă Y e un porc misogin care se căsătorește cu o femeie pe care o bate și căreia îi face viața amară, Y trage în jos soția și face anti-reclamă căsătoriei heterosexuale pentru toate tipele care află povestea. „Nu te căsători, că dacă nimerești un Y?!”

…

Așa că ce se vă zic? Agitați-vă degeaba, pentru un scop destul de neclar. Parada gay, un eveniment tradițional de kitsch, nu se știe pe cine ajută; poate la un moment dat homosexualii vor renunța la manifestarea asta pentru una mai serioasă. Marșul pentru normalitate, vehement și justificat mai șubred decât o șură veche de o sută de ani bătută de vânturi și uragane, nu e nici el decât un mic scandal. Scandal invers față de primul, clar, dar tot mini-scandal ușor isterizat.

Citez din articolul din care am aflat despre marșul ăsta, care invită lumea la marșul pentru normalitate și care arată atitudinea mult prea înflăcărată și lipsită de obiectivitate a anti-homosexualilor:

Frați români, în aceste zile se duce o luptă acerbă împotriva valorilor milenare ale poporului român.

Nu știu cum am ajuns popor milenar, date fiind condițiile în care în mare parte istoria asta a noastră ne spune despre Moldova, Transilvania și Țara Românească. Dar să spunem.

Familia, supranumită și biserica de acasă, este atacată în cel mai perfid mod de către comunitatea homosexual-europeană. Aderarea la UE obligă la astfel de compromisuri, terfelindu-ne valorile apărate cu mari jertfe de înaintașii noștri. Dacă marii noștri voievozi s-au confruntat cu păgânătatea în mari lupte, acum suntem nevoiți să luptăm cu un dușman de-a dreptul satanic, cu care și o parte din păgâni nu este de acord. Este vorba de luciferismul elitelor mondiale, masonice și satanice, care impun legi împotriva lui Dumnezeu și a firii omenești, precum drepturile homosexualilor.

Amu, am întrebat o specialistă în istoria neamului care era faza cu luptele respective. Ea spune că din câte știe nu s-au dus niciodată lupte în numele căsătoriei heterosexuale. Iar ca s-o citez direct pe specialista mea cu privire la păgâni, „Voievozii noștri nu gândeau ‘văleu, vin ăștia să ne păgânizeze!” erau prea ocupați cu ‘văleu, vin ăștia și ne iau tot! De parcă au ce lua! Da’ dacă tot le stăm în cale, hai să ardem noi tot și să otrăvim fântânile și să ne ascundem în codri până pleacă. Poate se plictisesc și ne lasă în pace.”

Dacă vom lăsa să treacă aceste legi favorabile lor, vor fi și mai greu de oprit. Nu se vor mulțumi cu atât, ținta lor fiind scoaterea familiei în afara legii, legalizarea pedofiliei și cine știe ce nebunii.

După cum ziceam, e fascinantă săritura asta de la homosexualitate la scoaterea familiei în afara legii și la legalizarea prostituției. De unde și până unde?… E ca și cum i-ai interzice copilului să mănânce chipsuri, că pe urmă sigur ajunge să-și injecteze heroină.

Și articolul termină apoteotic (și apocaliptic):

tu ROMÂNE ce ai să faci, căci ești fiu al Bisericii lui Hristos, care pedepsește aspru pe sodomiți?

Eu nu sunt fiul nimănui.
De ce trebuie toți românii să fie fii ai Bisericii lui Hristos?
De ce pedepsește Biserica sodomiții, în fond?
De ce îi pedepsește aspru? Îi pedepsește mai aspru decât pe violatori? Dar decât pe mincinoși? În fond aia cu minciuna face parte din cele Zece Porunci. Aia cu sodomeala nu.

Nici dacă aș fi împotriva homosexualității n-aș putea empatiza cu poziția asta. E prea apucată, prea dispusă să întoarcă faptele și istoria în fel și chip ca să iasă ce vrea ea. Cum să am încredere în cineva care îmi spune sforăitor despre chestii doar semi-adevărate, pe care le miros de la o poștă ca fiind intenționate să producă o reacție de mândrie prostească? Hai, marș.

Normal că nu m-am dus niciodată nici la parada gay. Pentru că deși sunt de acord cu ideea că homosexualii au tot dreptul să existe și să facă ce fac și cuplurile heterosexuale, parada e un eveniment de scandal și șoc. Din punctul meu de vedere face problema mai mare, nu mai mică. Și când ți-o faci cu mâna ta, nu prea-mi câștigi respectul.

Povestea cu Sodoma și Gomora

Wed, 28 Nov 2012 16:45:28 +0000

[][1]

Sodoma și Gomora: Nu afli decât când ajungi la Iezechiel că n-au fost distruși pentru că erau homosexuali, ci mai degrabă pentru că erau niște porci trufași, lacomi și mândri.

Dacă e vreo poveste care îmi pisează mărunt creierii printr-o interpretare greșită, e cea despre Sodoma și Gomora. Deschide Biblia, caută prin ea, învârte paginile cât vrei și în clipa de față n-o să găsești vreo singură poveste care să mă facă să mă enervez mai tare decât cea despre Sodoma și Gomora. De ce? Să fie vorba oare despre faptul că am eu vreo afinitate cu Sodoma și Gomora? Să fie vorba despre povestea efectivă cu Sodoma și Gomora? Să fie vorba de Sodoma și Gomora din Biblie, că mă calcă pe mine pe nervi ele?

Nu.

E vorba de faptul că povestea cu Sodoma și Gomora din Biblie nu e deloc povestea cu Sodoma și Gomora din capul credincioșilor. Citești paginile, te uiți la comentarii și zici „Hă?” Și pe urmă ici „Hm.” Și pe urmă zici, „Aoleu.”

Hai să vedem. Chiar dacă o să-mi scol în cap o grămadă de creștini supărați care mă vor contrazice de numai pentru că sunt mai dură în limbaj și nu pic pe spate în fața unei cărți care e considerată de ei sfântă.

Păcatul Sodomei, varianta din Biblie

Ce spune Biblia despre Sodoma și păcatul ei? Păi, scrie în Iezechiel 16:49-50, adică în cu totul altă parte decât acolo unde povestește despre Sodoma și Gomora, Lot, fiicele sale șamd.:

Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit.

Ele s-au mândrit şi au făcut urâciune înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, cum ai văzut.

Voi vedeți vreun homosexual pe acolo?… Nu. De ce? Pentru că cele două cetăți au fost nimicite din o grămadă de motive. Erau păcătoase în general. După cum spunea odată cineva de pe internet (deci nu eu, dar nu-mi aduc aminte cine), au fost nimicte pentru că populația cetăților era formată din nenorociți imorali pe toate planurile.

Așa, acum că am terminat cu perspectiva Bibliei asupra subiectului, hai să studiem îndeaproape textul biblic cu privire la Sodoma și Gomora, adică în Geneză, 18-19.

Sodoma și Gomora, pas cu pas: Contextul lui Lot

[][2]

Lot și Avraam

Ce-i cu Lot ăsta? Lot e nepotul lui Avram/Avraam (Geneză 11), cel care a dat-o pe soția lui drept sora lui ca să nu-l omoare egiptenii ca să-i ia soția (Geneză 12) și cu care a tot umblat până când au ajuns în „părţile de miazăzi ale Canaanului”. Acolo, pe scurt, nu era destul loc, Avraam era bogat, Lot avea și el averea lui, păstorii lor se tot certau, așa că s-au despărțit și Lot a luat-o spre Sodoma (Geneză 13). Au fost niscaiva războaie, Lot și familia au fost înrobiți, Avraam s-a luptat pentru el, l-a eliberat, cu familie și servitori cu tot, și Lot s-a întors în Sodoma (Geneză 14).

Așa. Sărim peste o bucată de Geneză, care e ocupată cu Avraam și cum se culca cu slujnica sub ochii nevestei. În Geneză 18 Dumnezeu îl anunță pe Avraam că are de gând să distrugă Sodoma. Ce știm noi despre Sodoma? Că e Lot pe acolo. Lot, nepotul lui Avraam, înrobit și dezrobit. Avraam se tocmește pentru Sodoma (nu pentru amândouă, doar pentru Sodoma) până când îl convinge pe Dumnezeu să o lase în pace dacă găsește 10 oameni drepți. (Geneză 18) După cum știm, degeaba.

Sodoma și Gomora, pas cu pas: Povestea în sine

Bun, ajung îngerii în Sodoma, unde Lot așteaptă la poartă. Ce căuta acolo, nu știu. Poate că de obicei se afla în treabă pe acolo, poate trimisese Avraam un mesager ca să-i spună că nu-i a bună. Cert e că Lot stătea în poartă și i-a chemat pe îngeri la el acasă unde le-a dat de mâncare.

Înainte să se culce, toată Sodoma s-a adunat în fața casei: „Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoaştem!” (Geneză 19:5) Să-i cunoască cum? Biblic? Pur și simplu? Ambiguu. Dar știm că pe vremea aia era foarte, foarte important să te porți bine cu oaspeții. Și ceea ce sugerează cetățenii Sodomei nu e doar homosexualitate, dacă citești povestea în cheia asta, ci viol. Care e rău din punct de vedere Biblic și dacă-l faci unei femei. Și e rău și din punctul nostru de vedere actual.

Așa că Lot răspunde: „Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!” (Geneză 19:7-8).

Haideți să vă subliniez puțin: ”Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea”.

Ambiguu? Nu. Deloc. Absolut deloc ambiguu. Spre deosebire de partea cu cunoscutul oaspeților, Lot decide să precizeze exact care e statutul lor în ce privește sexualitatea. Haideți să vă traduc: ”Am două fete, virgine, le scot aici, acum, voi violați-le în grup cum aveți chef.” Hai să adaug și subtextul: ”Asta înseamnă că o să le faceți ferfeniță până mâine dimineața, o să le distrugeți psihic – dar pentru că nu ne pasă de chestia asta și femeile nu sunt oameni, ci vite, vă spun că vă permit să-mi faceți vitele inutilizabile. În fond nu mai pot să le dau altora pentru că nu vor mai fi virgine, deci valoarea lor pe piață e zero. Uitați ce mă sacrific eu pentru voi.”

Uite cum ar funcționa restul poveștii, dacă ar fi după mine.

După ce Lot fu tras înapoi în casă, văzu în fața lui o femeie îmbrăcată în straie bărbătești și cu o tunsoare rușinoasă și scurtă, care ținea îndreptat spre el o bucată de fier sculptată după o modă nemaivăzută.

Femeia spuse niște cuvinte într-o limbă ce nu era a lui, apoi se auzi o bubuitură și Lot nu mai auzi nimic, pentru că-i trecuse o bilă de metal prin creier.

”Cine ești tu?” întrebă unul dintre cei doi Îngeri, care știu toate limbile pământului, căci acesta e darul lor de la Dumnezeu.

”Sunt Roxana a Traducătorilor, din cetatea Filologilor.” Iar apoi femeia suflă asupra obiectului de metal pe care-l avea în mână și le zâmbi larg.

”Adevăr grăit-a Domnul,” mai spuse ea, ”când a zis să nu vă puneți cu filologii pentru că vă vor deconstrui după cum le-a spus profetul lor, Derrida. Iară când vremurile se vor deștepta, plătive-ți cu toții pentru misoginismul tembel de care dați dovadă.”

Iară îngerii Domnului s-au întors în rai pentru a-i spune Aceluia că femeia nebună îi transmite, cu metalul în mână, să găsească povești care stau în picioare.

Mă întreb ce a trecut prin capul fiicelor lui Lot când au văzut că tatăl lor vrea să le arunce în mulțime ca să fie violate. Mă întreb ce s-a gândit mama lor când a aflat că soțul ei vrea să-și distrugă copiii. Mă întreb de ce îngerii au fost complet de acord cu oferta lui Lot și nu i-au zis măcar „Omule, nu-i frumos”.

Apoi Lot, fiicele și soția au fugit din Sodoma – li s-a zis să nu se uite înapoi, dar soția s-a uitat și s-a transformat într-un stâlp de sare. De ce?… De ce, pentru numele lui Dumnezeu? Ce scop avea interdicția asta? Dumnezeul ăsta parcă e un sadic obsesiv-compulsiv, care în clipa în care vrea să nimicească oameni o face nu numai conform regulilor vechi ale jocului, ci și conform unora noi și arbitrare. Nici nu mă mir că lui Avraam îi era frică și să râdă lângă Dumnezeu. De fapt, nici nu mă mir că Avraam va fi ceva mai încolo perfect pregătit să-l sacrifice pe fiul lui pentru că așa i-a zis Dumnezeu. Cine știe ce-i mai trece prin cap Domnului?

Bine, bine. Nu mai comentez nedreptatea asta cu soția lui Lot. În context e chiar minoră.

Sodoma și Gomora, pas cu pas: Încheierea

Cuuum, nu s-a terminat aici?! Toată lumea știe că asta e povestea. Sodoma și Gomora sunt distruse, Lot și fiicele au fugit. Gata, nu?

Haha. Nu. Citiți din Biblie:

Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi sa aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o peşteră, împreună cu cele două fete ale sale.

Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: „Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.

Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!”

Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.

Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: „Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!”

Şi l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.

Şi au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.

Şi a născut cea mai mare un fiu, şi i-a pus numele Moab, zicând: „Este din tatăl meu”. Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi astăzi.

Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: „Acesta-i fiul neamului meu”. Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi astăzi.

Deci fetele lui Lot, la modul cel mai explicit cu putință, s-au culcat cu tatăl lor și i-au făcut copii. Nu știu de ce simt cum se ridică în mine un anumit cuvânt. Unul mare, puternic, strigat. Incest! INCEST! INCEST!!!

Lot cu familia (pictură de Jan Muller, „Lot și fiicele sale”)

Lot a comis incest cu fetele. Fetele alea două pe care înainte le dădea ca pe vite ca să fie violate. Fetele alea două, în al căror cap nu știu ce era. Nu știu dacă-mi mai pare așa de rău de ele că au un tată de doi bani care ar fi în stare să le arunce să fie violate în grup de un oraș întreg. În fond, nici ele nu erau normale la cap dacă asta li s-a părut o soluție.

Și apropo, Dumnezeu n-a avut nimic de zis la faza asta. N-a trimis niciun înger care să-i întrebe de sănătate, n-a pedepsit pe nimeni, n-a zis nimic. Doar a tăcut mâlc.

Deci, iată-l pe Dumnezeu: Avraam comite adulter cu slujnica pentru moștenitori? Eh, rămâne persoana de contact din respectiva perioadă, că e băiat bun. Fiicele lui Lot se culcă cu tata și îi fac copii? Să trăiască mult și bine! Cei din Sodoma și Gomora cer în mod ambiguu ca doi îngeri să le fie dați pentru a fi cunoscuți (într-un fel sau altul)?… Să moară, nenorociții. (deși Biblia ne tot spune, fără să ne explice de ce, că cei din Sodoma erau păcătoși în ultimul hal; ai doar pomenite „mândria” și răutatea față de săraci, dar n-ai un episod clar de depravare… cum ai în cazul fiicelor lui Lot)

Există un serial american în care arhanghelul Gabriel a plecat din rai și s-a făcut zeu păgân. Loki, mai exact. Și a refuzat să se întoarcă acasă. Mă întrebam care ar putea fi motivația, acum știu.

Arhanghelul Gabriel: Tată, au fost distruse Sodoma și Gomora.
Dumnezeu: Așa și trebuia.
Arhanghelul Gabriel: Și fiicele lui Lot s-au culcat cu el și sunt însărcinate.
Dumnezeu: Da, da. Să aibă moștenitori mulți de tot.
Arhanghelul Gabriel: Și Avraam și-a înșelat nevasta.
Dumnezeu: E în regulă, e un om sfânt.
Arhanghelul Gabriel: Chiar nu-ți pasă?… Chiar ți se pare că Avraam e perfect în regulă? Nu crezi că ar trebui să faci ceva?
Dumnezeu: A, ba da. O să-i spun să-și omoare fiul.
Arhanghelul Gabriel: … Să ce?
Dumnezeu: Ca să-i testez credința. O să vezi ce-i fac lui Iob, căruia o să-i omor toată familia când mă provoacă Satana.
Arhanghelul Gabriel: … Tată, ai omorât deja și copiii din Sodoma și Gomora, nu crezi… De fapt, lasă. Cred că mă duc să mă fac zeu păgân. M-am săturat de slujba asta – peste nu știu cât timp mă trezesc că vrei să distrug și Ierusalimul.

Concluzie

Dacă aveți de gând să-mi spuneți de Sodoma și Gomora ca fiind perfect relevante în contextul homosexualității, o să presupun că sunteți complet de acord cu incestul tatăl-fiică și că dacă soția voastră nu vă face copii e ok să vă culcați cu amanta.

Pentru că Dumnezeu aprobă incestul. Și aprobă adulterul în exact porțiunea aia de Biblie.

Și o să vă spun că Dumnezeu i-a omorât pe cei din cetățile alea pentru că erau răi în general, iar faza cu homosexualitatea e ambiguă și chiar dacă aia era una din probleme, era chiar ultima lor problemă, undeva după faptul că vor să violeze pe cineva. Dar hei, incestul nu-i rău. Și nici aruncarea fiicelor în fața întregului oraș pentru a fi violate. Asta susțineți când vorbiți de Sodoma și Gomora cu atâta patimă.

[Toate citatele din Biblie sunt de pe http://www.bibliaortodoxa.ro/ ]

References
↑1

Homosexualitate on Roxana-Mălina Chirilă