Stârpiți cititul de la rădăcină, omorâți coperta IV

Wed, 05 Sep 2018 06:24:40 +0000

Se dă următoarea propoziție: „Satira virulenta a [regimului], [textul] pune sub lupa, in tonalitati umoristic-grotesti, descompunerea morala, minciuna, oportunismul, tarele unui regim aflat intr-un declin ireversibil.”

Am găsit-o acum vreo două zile pe un site și, dintr-o singură privire, mi-am dat seama că se referea la una dintre următoarele:

50% din postările pe teme politice pe care le văd pe Facebook (alea care se vor ironice);
o grămadă de articole de pe diverse bloguri (alea care se vor politice și ironice);
cam tot blogul lui Ovidiu Eftimie;
90% din Times New Roman;
Cațavencii;
oricare din vreo 500 de pancarte de la proteste;
„Poveste despre două orașe” de Charles Dickens (e cu Revolția Franceză);
„Fahrenheit 451” de Ray Bradbury;
„Minunata lume nouă” de Aldous Huxley (nu mai știu dacă e și cu oportunism, dar ar putea fi);
„O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale (dacă luăm toată societatea românească ca fiind într-un declin și nefiind dintotdeauna într-o mocirlă ireversibilă);
„1984” de George Orwell;
vreo zece mii de alte cărți.

Întâmplător, propoziția respectivă face parte din descrierea oficială de pe site-ul Humanitas unei cărți. Toată descrierea e asta:

Romanele lui Peter Esterhazy au fost traduse in peste 20 de limbi si au fost incununate cu premii prestigioase, printre care Premiul National al Austriei pentru Literatura Europeana, Premiul Herder si Premiul Grinzane Cavour.

Satira virulenta a comunismului, Un strop de pornografie maghiara pune sub lupa, in tonalitati umoristic-grotesti, descompunerea morala, minciuna, oportunismul, tarele unui regim aflat intr-un declin ireversibil. Nu senzualitatea si lascivitatea nefericitelor personaje care bantuie paginile romanului, ci comunismul in intregul lui reprezinta adevarata pornografie a societatii maghiare din anii ‘70 si ‘80 ai secolului trecut.

Pe lângă faptul că un site oficial al unei edituri nu folosește diacritice (ffs), ce m-a frapat e faptul că au putut să scrie o descriere de carte fără să spună mai nimic despre ea. Ce este? Cum este?

Premiile nu înseamnă mare lucru dacă vrei să afli despre ce-i vorba în carte. Și Rudyard Kipling, și Bob Dylan au câștigat premiul Nobel, nu înseamnă că au prea multe în comun ca scriitori.

Prima propoziție despre carte se poate referi cam la orice (vezi mai sus), iar a doua propoziție e ciudată – mai ales că începe cu „nu”. E vorba de senzualitate și lascivitate? E vorba de comunism? E vorba de industria pornografică? E vorba de demi-monde și comuniști_?_ E vorba de activiști de stat? E vorba de pornografi? E vorba de pornografi duși cu dubița la BAS (sau care o fi echivalentul maghiar al Securității)?

Prima oară am dat de cartea asta în Cărturești Verona, unde am și lăsat-o fix din cauza descrierii. A doua oară am da de ea când o persoană de pe net zicea că-i plac la nebunie cărțile lui Péter Esterházy – după ce i-am căutat numele și am ajuns la această superbă descriere (și la alte câteva cărți), am întrebat ce scrie omul.

De la cititoarea entuziastă și de la un ungur din Ungaria binevoitor, am aflat că scrie cărți pline de referințe istorice și literare, mai realiste, că poți să spui că scrie texte de critică a societății, dar e vorba de mai mult de-atât. **Stilul e excelent **(m-au asigurat amândoi în nenumărate rânduri). Literatură cu „L” mare. Postmodernism, poate. Cel puțin o carte (și continuarea ei) sunt măcar parțial autobiografice. Mai puțin accent pe personaje/acțiune.

O să văd cât anume corespunde imaginea pe care mi-am format-o de la ei cu ce e în cărțile omului, dar mă gândeam că dacă vrei să omori o carte din fașă, îi trântești o descriere oficial vagă, neinteresantă și care nu spune nimic, apoi o trimiți în lume. Trebuie să-și găsească apoi niște fani tare entuziaști ca s-o și cumpere lumea.

Să ucizi din fașă o carte excelentă

Tue, 11 Jul 2017 09:34:42 +0000

Cărțile mor în România și pentru că editurile, librăriile și scriitorii nu cred în ce fac. Nu simți că le place ce fac, se ocupă de cultură cu pasiunea pe care o au angajații ANAF pentru a-ți face ziua mai ușoară.

Am primit acum un mail de la librăriile Humanitas, cu recomandările librarilor. La un moment dat am fost în Amsterdam și am intrat într-o librărie de acolo – existau recomandări scrise frumos și citeț, de mână, pe niște cartonașe mici. Erau personale, erau simpatice, îți spuneau câte ceva despre ce se întâmplă în poveste și ce i-a plăcut omului la ea.

Din naivitate, m-am bucurat că librarii Humanitas au început să facă o chestie de-asta. Din drag de cărți. Și pe urmă am văzut asta (e screenshot din mail):

Genji e una dintre cărțile mele favorite. Mi-a plăcut și nu puțin – i-am dedicat nu un articol pe blog, ci trei (unu, doi, trei). Dar poate că articolele sunt prea lungi, o să spun pe scurt: e o poveste cu un prinț care seduce doamne de viță nobilă, unele mai frumoase, altele mai urâte, unele de rang înalt, altele de rang mai mic. E cu fantome răzbunătoare, cu exil departe de capitală, cu oameni care vor ce n-ar trebui să vrea. E plină de poezii scurte, scrise pe câte o frunză sau hârtie parfumată, cu mici mesaje de dor sau înțepături – și e elegantă și frumoasă, de-ți vine să te îmbraci în kimono și să atingi culmile rafinamentului, dacă se poate.

Versiunea pe care o am eu e traducerea lui Denis Washburn în engleză, care e scrisă simplu, elegant, un pic mai explicit decât originalul și are o grămadă de note de subsol în care explică lucruri – de ex., dacă ar fi cu română și cineva ar zice, „Coboară-n jos, măgar bătrân/Alunecând pe-o sfoară”, ar zice că e o referință la o poezie bine cunoascută în epocă, ale cărei versuri sunt „Coboară-n jos, luceafăr blând/Alunecând pe-o rază.”

După ce am citit-o, am zis că pe undeva n-aș vrea să văd o traducere în română, pentru că nu știu dacă poate fi făcută bine și aș prefera să n-o văd deloc, decât s-o văd chinuită și prost făcută. Dar iată că acum a fost publicată la Polirom. Am deschis-o de vreo două ori, am frunzărit-o, am văzut că e citibilă, dar are aerul acela de vechi pe care tind să-l prindă traducerile oricăror texte care nu sunt hipercontemporane. N-am luat-o. Dar încă îi dau târcoale.

În contextul ăsta, să vedem că zic librarii Humanitas:

„Povestea lui Genji -- Murasaki Shikibu „Precum în proza unui Joyce ori a unui Nabokov, stilul Poveştii lui Genji abundă în aluzii literare, simboluri şi imagini. Romanul lui Murasaki Shikibu e o tragicomedie de moravuri, scrisă de o văduvă cu minte strălucită, care cunoştea neastîmpărul inimii la fel de bine precum tainele vieţii la Curtea Imperială.” (THE WASHINGTON POST)

              <ol>
                <li class="_d97">
                  <strong><span class="_5yl5">Ce fel de recomandare a unui librar e aia când dai citat din Washington Post?!</span></strong><span class="_5yl5"> A</span>u librari angajați la Washington Post? Sunt dislexici sau analfabeți și sunt incapabili să-și motiveze recomandările? De ce nu spun ei două vorbe?
                </li>
                <li class="_d97">
                  Fac parte din mâna de oameni din țara asta care au citit <strong>și Joyce, și Nabokov și aș pune înapoi pe raft orice carte care e comparată cu ei</strong>. Nabokov mi-a plăcut, dar nu poți să suni mai pretențios de atât nici dacă încerci.
                </li>
                <li>
                  <strong>„Tragicomedie de moravuri”</strong>. Țineți minte când a vrut cineva ultima oară să citească o comedie de moravuri? Nici eu. #buzzworddesecolul19.
                </li>
                <li class="_d97">
                  <strong>„Văduva cu minte strălucită”</strong> sună a Vitoria Lipan. Între referințele la scriitori pretențioși, termeni care ne amintesc de literatura franceză pe care nu vrem s-o citim și chestia asta, în 4 rânduri au nimerit toate traumele elevului român. Ar trebui un efort deosebit de voință ca să ridici cartea asta de pe raft.
                </li>
                <li class="_d97">
                  <strong>Cum poți să nu menționezi că e o carte cu un prinț care are tot felul de aventuri cu femei?!</strong> Prinzi mai mulți cititori dacă le spui că ăsta seduce femei căsătorite, femei abandonate, tinere domnițe și o împărăteasă care-i e mamă vitregă și seamănă leit cu mama lui naturală.
                </li>
              </ol>
              
              <p>
                În fine. Luați cartea <a href="https://www.bookdepository.com/The-Tale-of-Genji-Murasaki-Shikibu-Dennis-Washburn/9780393353396?a_aid=roxanasbooks">în versiunea mea favorită</a>. Sau pe <a href="http://l.profitshare.ro/l/3696628">cea în română</a>, deși pentru aceea nu garantez (dat fiind faptul că doar am răsfoit-o).
              </p>
            </div>
          </div>
        </div>
      </div>
    </div>
  </div>
</div>

Humanitas on Roxana-Mălina Chirilă

Stârpiți cititul de la rădăcină, omorâți coperta IV

Să ucizi din fașă o carte excelentă