Husky on Roxana-Mălina Chirilă

De ce nu creștem câini husky pentru blană?

Sun, 11 Jun 2017 10:09:38 +0000

Ziceam alaltăieri că un husky năpârlește atât de mult încât scoți de pe el pungi întregi de blană. Așa că, dacă ai un spirit întreprinzător, te poți întreba de ce să nu faci haine din „lână” de husky, dacă tot se poate. Și de ce nu s-au crescut câini special pentru asta, dacă tot se poate.

Acuma, nu merită să crești un animal doar pentru blana pe care o lasă o dată pe an. Mai ales un câine. Oile mănâcă iarbă (e ieftină) și dau lapte și carne. O „turmă” de husky ți-ar mânca și urechile, iar dacă nu ești eschimoș, nu prea ai la ce altceva să-i pui la treabă. Nu poți nici măcar să-i ții pentru pază, pentru că sunt atât de prietenoși încât s-ar gudura pe lângă toți hoții.

Dar se pare că unele triburi amerindiene aveau câini pe care-i țineau (și?) pentru blană, din care făceau pături. Bine, foloseau un amestec de blană de câine și lână de capră de munte, pentru că nu-i atât de ușor pe cât s-ar crede să tot prinzi capre. Rasa respectivă era Salish – câini mici, albi și pufoși, care între timp au dispărut pentru că s-au încrucișat cu alte rase. Se pare că indienii pescuiau o grămadă de somon și-l păstrau peste iarnă, iar când venea sezonul de pescuit își abandonau câinii pe insule, cu ce mai rămăsese din proviziile de somon, și îi recuperau toamna ca să-i tundă.

Câine Salish și pătură din blana lui.

La modul mai recent, se pare că au mai fost persoane care țin husky de plăcere, dar s-au gândit să le folosească blana, dacă tot pot. Așa că o doamnă care știe să treacă prin tot procesul, de la tors la croșetat, și care are trei husky face tot felul de haine din blana lor:

Cât năpârlește un husky

Fri, 09 Jun 2017 19:05:55 +0000

Eu: Să știi că husky lasă la blană când năpârlesc…

El: Știu cum e, că am avut pisică.

Eu: Bwahaha. Nu. La Kya scoteam smocuri-smocuri, luam blana cu punga. Smulgeai smocul și-l lua vântul și încet-încet se albea toată grădina.

El: Păi la pisică a trebuit să-i luăm de-aia pentru cai, pentru că periile mici și drăguțe nu erau suficiente. Și ai văzut că mai e blană prin casă și după atâta timp.

Eu: Da, dar la husky… Ok, știi ce? Văd că nu e clar cât de serios vorbesc cu pungile de blană. Hai că-ți găsesc un clip, să vezi.

Zgărzi metalice pentru câini – NU

Thu, 18 Sep 2014 07:44:25 +0000

Știți zgărzile alea de metal? Nu lăsați câinii cu ele când nu sunteți prin preajmă. E mai bine.

Acum câțiva ani aveam un husky siberian la Sf. Gheorghe, ținut în curte. La un moment dat a sunat la ușă un tânăr. I-a deschis maică-mea.

„Am văzut că aveți un husky,” a zis el.

„Da, Kya.”

„Mai vreți unul?”

Tânărul tocmai se muta și nu avea unde să-și țină ditamai câinele, Blue. A stat un timp destul de lung, cu lunile, sau poate vreo doi ani, nu-mi aduc aminte. Nu știu cât de încântată era Kya de toată chestia, mai ales că începuse să îmbătrânească și Blue îi sărea în cap.

După o vreme lungă, stăpânul l-a luat înapoi pe Blue, dar îl mai aduce înapoi de fiecare dată când proprietarii plecau în vacanță, sau apărea ceva. Zile, săptămâni, cât era nevoie, atâta stătea. Un câine simpatic, Blue. Mie în general nu-mi plac câinii, dar cu Blue n-aveam nicio problemă. Era puțin mai tăntălău decât Kya și semi-fraier, dar foarte ok altfel. Prietenos, energic.

Kya a murit acum câteva luni. 14 ani, mult pentru un husky. O să vă povestesc de ea odată, și de marea aventură a vieții ei, în care a fugit de acasă și a furat din magazine…

Dar chiar și fără Kya tot l-am primit pe Blue în vizită, ultima oară acum vreo câteva zile. Eu am plecat din Sf. Gheorghe alaltăieri, l-am mângâiat absent, am încercat să-l conving să se învârtă în cercuri (fără să-mi iasă), mi-a dat laba, pe urmă am venit în Brașov.

L-au găsit pe Blue azi dimineață, mort, cu laba băgată între zgardă și gât, plin de sânge, sub fereastra mea. Nu știu cum sau de ce și-a băgat laba așa, cert e că n-a mai putut s-o scoată și a murit. Scurt, fără să-și dea seama nimeni. Poate că dacă aș fi fost acasă aș fi auzit ceva, dar nu e sigur și nu eram.

Scoateți-le zgărzile dacă nu sunt necesare în clipa aia, sau dacă nu sunteți atenți la câini. Blue n-a pățit nimic ani de zile, până ieri. N-a fost destul „până ieri”.

P.S. Azi nu sunt pe net decât pentru lucruri legate de muncă, deci nu vă obosiți să dați de mine pe direcția socială, că nu răspund. N-am niciun chef și sincer aș vrea să mă duc să stau undeva să arunc cu pietre în lac și să nu mă gândesc la nimic. Doar că am treabă și clienții nu mi-au greșit cu nimic.

P.P.S. Maică-mea încă n-a reușit să dea de proprietar, care e plecat. Dacă-l știți, presupuneți că nu știe încă și nu-l loviți cu „am citit pe net că” pentru că nimeni nu merită să afle așa ceva în stilul ăla. Eu nu-l știu, îl știam doar pe Blue.