Iarnă on Roxana-Mălina Chirilă

Ultima zi de ninsoare a elevilor

Wed, 17 Mar 2021 07:45:45 +0000

În Sfântu Gheorghe nu ninge aproape niciodată foarte mult. Sunt multe zile de ianuarie în care temperatura coboară la minus douăzeci de grade Celsius, de aduci până și husky-ul în casă și stați împreună la gura sobei în timp ce centrala termică duduie – dar de nins, rareori ninge mult.

În școală stăteam în fiecare iarnă cu speranța că avea să vină o ninsoare nemaipomenită, cu troiene enorme și oameni care să sape tuneluri ca să meargă de colo-colo. Văzusem în poze așa ceva și știam că uneori, în București, se închideau școlile din cauza vremii. Voiam și eu să am o zi liberă, să stau în casă și să mă uit pe geam cum ninge în loc să merg la ore. Dar nu s-a întâmplat niciodată – știrile de la televizor ne anunțau mereu că în București se închideau școlile, dar nimeni nu spunea vreo vorbă de județul Covasna.

Acum ninge de duce locul în Brașov – e 17 martie, dar zici că e toiul iernii. Mă uit afară pe geam la mașinile acoperite de zăpadă, la doi-trei oameni care merg voinicește, cu zăpadă care li se pune pe căciuli. N-ai spune că de-abia ieri a început ninsoarea, nu când ajunge parcă mai sus de glezne. Nu s-a oprit încă și mă întreb dacă acesta va fi anul în care, în sfârșit, va fi o zăpadă nemaipomenită și în capătul meu de lume.

Dar chiar dacă va fi, chiar dacă s-ar închide școlile, nu mai contează cum conta odată, nu demult. N-ar mai fi zile libere de distracție, vacanțe neprevăzute aduse de vreme; doar s-ar muta orele online. Dacă nu mergi tu la școală, vine ea la tine. Va fi un pic neplăcut, mai ales după ce se vor mai dezobișnui profesorii și elevii de ore pe internet, dar se va ști deja că se poate.

Cândva, nu foarte demult, neștiută de nimeni, a fost ultima zi de ninsoare a elevilor, în care vremea aducea speranța de vacanță. După 2020, nu cred că va mai fi.

Anunț important pentru instituțiile statului

Thu, 14 Nov 2013 17:48:46 +0000

Dată fiind problema întâmpinată în alți ani din cauza proastei pregătiri în fața unor evenimente imposibil de prevăzut, mi-am asumat sarcina de a face un anunț public important, adresat în mod deosebit instituțiilor statului.

Acest anunț va interea în mod deosebit direcțiile de Drumuri Județene și Drumuri Naționale, Transporturile, regiile de transport în comun, firmele care au contracte cu statul în domeniul drumurilor și CFR-ul, pe care le va pune în gardă în fața unor evenimente altfel complet imprevizibile.

Anunțul este următorul:

Vedeți, băăăăăăăăăăăăă, că o să vină iarna și anul ăsta!

Sper ca acest avertisment să vă ofere destul timp pentru a vă pune în gardă în fața primelor zăpezi din această iarnă, oricând vor avea loc.

Trenuri, zăpezi, copaci și alte alea.

Wed, 02 Oct 2013 11:54:19 +0000

Eftimie posta pe Facebook acum vreo oră că vrea să ajungă în Brașov, el fiind în București. Ceea ce e foarte greu azi, pentru că trenurile venind dinspre Brașov spre București au întârzieri de 350-390 de minute. Între timp, întârzierile au ajuns la 420-520 de minute pentru trenurile care ar fi trebuit să fie în Gara de Nord la 8 fără ceva și un minimal 175 de minute pentru trenul Budapesta-București, care teoretic ajungea la 12:10. A fost zăpadă, au fost furtuni, au fost căderi de copaci pe calea ferată și le-au stricat tot felul.

Bine, să spunem că s-or fi stricat chestii pe tot traseul și o fi fost mai gravă situația ca în alte dăți. Dar am pățit să-mi întârzie trenul 1-2 ore pentru nimica toată. Și zăpadă? Îngrozitor! De fiecare dată când apare în București, ai spune că toți cei care se ocupă de străzi și alte alea au venit din Turcia, unde „temperaturi foarte joase” înseamnă 5 grade și zăpada e ceva care apare rar, dispare repede și e ceva gen „uuuuu, pică chestii albe din cer, ce ne facem, ce ne facem?!”

Râd și curcile.

Iarnă și ceai

Thu, 06 Dec 2012 17:36:48 +0000

A nins. Acum câțiva ani de zile nu-mi plăcea deloc iarna, până când a venit odată un Crăciun în care am rămas singură în București pentru că teoretic stăteam cu iubitul care se plângea că sacrificasem Revelionul nostru împreună, dar practic s-a dus în treaba lui, iar eu am rămas acasă unde era cald și liniște și Tori Amos cânta despre iarnă și clopote și despre toate lucrurile despre care cântă Tori Amos.

A fost un Crăciun în care am scris și în care mi-am gustat singurătatea și creativitatea și am mâncat, cum fac acum, turtă dulce. M-am afundat în povestiri și lumi și idei și am rămas cu nostalgia acelui Crăciun, cu dorul acelei ierni.

A nins și e frumos. În ceainăria în care stau e cald și bine și le-am răpit una dintre cele mai mari mese, pentru că e pe un podium și îmi place să am perspectiva puțin mai ridicată, să văd dintr-un colț privilegiat cum se plimbă oamenii. Beau un ceai extraordinar, japonez – pentru necunoscători, pe-acolo ai praf de ceai, frunzele tocate mărunt, mărunt, până sunt pulbere. Și pulberea asta acum e pusă-n lapte, E superb. Nu m-aș fi gândit niciodată să fac combinația asta, până n-am comandat-o din greșeală prima oară aici.

Acum câteva zile am urcat la Cetățuie în Cluj, treaptă cu treaptă, aproape zburând peste ele ca să văd orașul. Ar trebui să mai merg o dată, acum că s-a pus zăpada. O turlă de biserică, profilată pe cer, acoperișurile jos… Aproape că pot să văd peisajul.

Odată îmi plăcea vara. Simțeam cum pe la începutul ei mă lovește un val de energie, de entuziasm, de forță. Zilele astea sunt mai bine iarna, când totul îngheață și devine clar ca lacrima.