Iubire on Roxana-Mălina Chirilă

Inimă versus minte

Wed, 07 Oct 2015 09:02:50 +0000

Uneori cel mai greu lucru când tragi cu urechea la conversațiile celor din jur e să nu pufnești într-un râs cu lacrimi care să-i perturbe pe cei care discută. În speță, am auzit doi dezvoltatori personali pe la vreo 30-40 de ani stând la discuții – unul pe calea inimii (și a femeilor!), celălalt pe calea minții.

Nu știu exact de unde a început discuția serioasă, dar eu am prins-o în clipa în care inimosul făcea un gest larg și dramatic:

„Cu femeia… De la femeie înveți totul, înveți iubirea și iubirea este Dumnezeu.”

Mintosul, despre care am dedus ulterior că n-avea gagică, i-a răspuns:

„Ei, iubirea e importantă, nu zic nu, dar din minte pornesc toate. Să știi că eu am înțeles că subconștientul e totul. De fapt, din minte pornesc toate: aminoacizi, proteine, hormoni… Și iubirea asta e tot din minte. Așa că e bine să fii rațional, că dacă nu te ia subconștientul pe dinainte.”

„Eeei, dar adevărata inimă nu e în corp, e în spirit. Tu te gândești la sex, nu la iubire. Inima e înțeleaptă și nu te poate conduce decât la adevărul ultim. Dacă nu te duce încolo, înseamnă că de fapt și-a băgat mintea coada și te-a făcut doar să crezi că iubești, te-ai încurcat în sex, prostovane! Ești deștept tu, dar mintea e proastă, e un slujitor bun și un stăpân prost. Mintea te minte!”

Uite, atâtica de aproape eram să mă întorc spre el și să-i continui fraza cu banalitatea stupidă pe care o știu pe de rost toți hipioții autohtoni: că de aia îi zice minte. Dar n-am făcut-o și individul n-a continuat cu o tâmpenie etimologică. Măcar atât.

„Nu e chiar așa,” îi zice mintosul. „După ce înveți câte ceva despre programarea subconștientă, o să-ți dai seama că toate grupurile de oameni care vor să se dezvolte și să ajungă la Dumnezeu încep să modeleze subconștientul adepților lor. Pentru că subconștientul există și ne ghidează și trebuie să alegem ce vrem să lăsăm în el și ce nu. E vorba de manipulare, chiar și bine intenționată. Trebuie să te manipulezi singur ca să nu te manipuleze alții.”

„Ce prostii vorbești!” i-a răspuns iubărețul. „Doar iubirea e adevărată. Programarea mentală e o chestie satanică… Nu știi tu că Satana s-a oprit la minte când încerca să-l imite pe Dumnezeu și de atunci mintea e a lui? Deci tu te lași pe mâna Satanei și nici nu-ți dai seama. După ce o să mori, ce o să faci? Ai în cap doar scheme, n-ai trăit deloc. O să vezi tu. Pune mâna, găsește-ți o femeie, ca să nu-ți fie rău după…”

„Ce femeie să găsesc? Uită-te în jur, majoritatea sunt tute imature și superficiale, care nu înțeleg nimic din viață.”

„Așa a lăsat Dumnezeu femeile, să fie mai proaste, dar află tu de la mine că le-a lăsat și să-l conducă pe bărbat. Găsește-ți o femeie, că te ridică ea și te învață ce-i iubirea. Te învață ea ce-i cu Dumnezeu și cum să ajungi la tine. Nu trebuie să fie nu știu ce femeie, că femeia te duce la Dumnezeu, oricum s-ar manifesta. Uită-te la mine, Dumnezeu vrea să tot plece de la mine femeile, ca să pot învăța de la mai multe.”

Și au tot argumentat băieții în sus și-n jos despre cum masturbarea e nasoală că nu-i făcută cu iubire, despre cum iubirea e făcută din hormoni și hormonii sunt manifestarea exterioară a iubirii, despre cum Dumnezeu e în toate și Dumnezeu e prea abstract ca să fie cu adevărat relevant. Au vorbit despre post ca apropiere de Dumnezeu și ca metodă de manipulare, despre energii și neuroni. Au vorbit și au vorbit și, la despărțire, mintosul a spus:

„Îmi place să vorbesc cu tine, că ești om de înțeles, nu merge la tine cu prostii și abureli.”

„Normal,” i-a zis inimosul. „Ce-s eu, muiere, să pun botul la toate sentimentalismele și dulcegăriile? Dovezi, adevăruri, asta-i!”

Și s-au despărțit prietenește. Era și timpul, că îmi curgeau lacrimile pe obraji de la atâta abținut de la râs.

[][1]

Dacă te gândești prea mult la iubire, încep să-ți sară rotițele peste tot.

O bombă de iubire

Wed, 22 Oct 2014 05:04:01 +0000

Era o cameră ca oricare alta, dar avea o atmosferă deosebită. Nu știu exact cum: ori era aranjată frumos, ori mirosea a bețigașe parfumate, ori erau lucruri interesante și delicate pregătite pe mese. Urma să se țină un curs, sau o conferință – sau cineva pur și simplu trebuia să vorbească. Și acea persoană, care avea ceva deosebit în mers, ceva inefabil în privire, ceva misterios și pur în aer, se întoarse către cursanți, sau ascultători, sau interlocutor și spuse:

„Vă iubesc. Vă iubesc pe toți. Sunteți prietenii mei, vă prețuiesc prezența, vă respect pentru ființele speciale care sunteți fiecare dintre voi.”

Și în clipa aia, auditoriul fu încărcat de o energie plăcută, de o dulce visare.

Iar eu, în cazuri de-astea, mă ridic și plec pentru că știu povestea. E ușor să farmeci auditoriul cu dulcegării, mai ales dacă auditoriul caută „ceva mai mult de la viață”, „mai mult suflet” sau alte asemenea.

Oameni buni, nimeni nu vă iubește fără să cunoască. Doar sfinții s-ar putea să aibă o iubire generală față de lume, dar nici ei nu vă iubesc cu atâta patimă și nu pe voi personal. Cine vă ia în brațe din prima clipă și vă face declarații de iubire spirituală universală nu dă doi lei pe voi – chiar dacă s-ar putea să creadă că vă iubesc pe moment.

Viața e tristă, dar merge înainte. Feriți-vă de farsori emoționali, că sunt pe toate drumurile și cu cât vă iubesc mai mult, cu atât e mai bine să fiți atenți la ce vor de la voi.

(Dar există o parte mișto la astfel de oameni: se enervează ușor dacă te iei de ei, deci sunt extrem de trollabili, pentru cei cu astfel de sadisme.)

Astăzi, sensibilitatea mea…

Fri, 19 Apr 2013 17:59:25 +0000

Inspirată de atâtea și atâtea și atâtea bloguri scrise de femei, pentru femei, cu femei, despre femei și [alte prepoziții] femei, mi-am dat seama ce lipsește de pe blogul meu!

Lipsesc:

Rețetele culinare. Am menționat doar un sushi cu somon, pentru că e sushi cu somon, fir-ar el să fie. E și sushi, are și somon. Ce poți să vrei mai mult de la o mâncare?!
Chestiile legate de cosmetice și machiaj. E drept, nu vreți să vă dau eu sfaturi legate de astea. Pot să număr pe degete dățile în care m-am machiat și singurul meu avantaj în lumea cosmeticelor e că știu ce înseamnă „exfoliant” și că o cremă de noapte intră mai greu în piele. În rest, geluri, loțiuni etc… Ar trebui să caut pe bloguri.
Modă/haine. Cine mă știe, știe de ce nu. Cine nu mă știe… pentru că mă îmbrac după toanele în care sunt. De cele mai multe ori, toanele mele insistă să nu-mi bat capul. Foarte rar insistă altceva.
Chestii despre iubire. Ok, hai să nu zicem că n-am spus chestii despre iubire: iubirea e chestia aia care se întâmplă între două, mai multe, sau mai puține persoane, și conduce la un comportament modificat față de comportamentul inițial. Detaliile depind de la caz la caz, precum și definiția cuvântului, ceea ce în general creează multă confuzie și multe dezamăgiri. Din păcate, generează și multe inepții.
Despre sex și modul în care feminitatea mea manifestă sexualitatea. De multe ori femeile care-și dau numele folosesc cuvinte mai voalate, dar eu sunt mai pe șleau. Filozofia mea personală a sexului: ceea ce altuia îi place, fă-i – în limitele legalității, fizicii și moralității (pentru o valoare dată de moralitate și legalitate). The end.
Despre diverse chestii, care sunt menite să arate sensibilitatea, eleganța și drăgălășenia autoarei. Hmm. Nix. N-am ce să scot din mine. Sau stai. Îmi plac pisicile, se pune la socoteală?
Despre cum femeile nu știu să fie femei. Mă tem că am o problemă conceptuală aici: ce e, în cele din urmă, feminitatea? Am întrebat odată un bărbat, care mi-a răspuns, „Feminitatea e acea caracteristică de a fi feminină.” Și cam acolo am rămas cu definiția. Așa că nu am păreri aici.

Am ratat ceva?