Lansare De Carte on Roxana-Mălina Chirilă

Bingo pentru lansări de carte

Wed, 13 Nov 2019 13:56:06 +0000

Am fost zilele astea la o lansare de carte. A fost o decizie spontană; pur și simplu am văzut afișul, am intrat în librărie să văd cartea, am decis că pare interesantă și mi-am zis că dacă rămân în oraș până la ora evenimentului, particip.

Nu e prima lansare de carte din România la care am fost și încep să văd câteva elemente comune – așa că, bineînțeles, n-am putut sta degeaba. Trebuie creat un joc din treaba asta. Am început să mă gândesc fie la un joc de băut pentru lansări, fie la bingo. Dar pentru că nimeni nu vrea să iasă beat mangă de la o lansare de carte, am mers pe a doua variantă de joc.

Iată, deci, fișa de bingo pentru lansări de carte. O dau și ca tabel, și ca jpg, ca să se poate descărca.

BINGO – LANSĂRI DE CARTE

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    „<span style="font-size: small;">un debut excepțional”</span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    „<span style="font-size: small;"><b>nu vreau să dau spoilere”</b></span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    <span style="font-size: small;">divagări sexiste</span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    „<span style="font-size: small;"><b>cât e real din carte?”/„care personaj ești tu?”</b></span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    <span style="font-size: small;"><b>glume cu LGBT/<br /> plângeri despre PC</b></span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    „<span style="font-size: small;">spune-ne de procesul de publicare”</span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    „<span style="font-size: small;"><b>nu prea au venit oameni la lansare”</b></span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    <span style="font-size: small;">invitații nu se prezintă</span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    <span style="font-size: small;">comparație cu canonul mondial</span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    <span style="font-size: small;"><b>GRATIS</b></span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    <span style="font-size: small;">publicul e format din tine și o mână de oameni care se știu</span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    „<span style="font-size: small;"><b>editurile nu ne susțin”</b></span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    <span style="font-size: small;"><b>invitatul nu știe nimic despre genul cărții</b></span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    <span style="font-size: small;">cartea a luat un premiu obscur</span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    <span style="font-size: small;"><b>cititorii altora n-au educație/gusturi</b></span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    <span style="font-size: small;">un invitat se promovează pe sine</span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    „<span style="font-size: small;">acum am ajuns – despre ce e vorba?”</span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    <span style="font-size: small;"><b>prietenii autorului au zis că e o carte grozavă</b></span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    „<span style="font-size: small;">românii nu citesc”</span>
  </p>
</td>

<td width="20%">
  <p lang="ro-RO" align="center">
    <span style="font-size: small;"><b>publicul nu are întrebări</b></span>
  </p>
</td>

cineva din public ia cuvântul și-și povestește viața

comparație cu un autor obscur

monolog fără cap și coadă

sfaturi de marketing pentru autori

invitatul pare că n-a citit cartea

Cum convingi oamenii să se uite la mai puține seriale

Wed, 06 Jun 2018 12:34:54 +0000

Pasul 1: Te duci la oamenii de cultură din România și îi rogi frumos să-ți acorde câteva minute ca să înregistrezi un mesaj pro-cultură.

Pasul 2: Te duci în Parlament și îi pui pe toți cei de acolo să voteze pentru adoptarea unei legi pro-cultură. Te bazezi pe faptul că nu citește nimeni legea înainte s-o voteze (legile curente sugerează faptul că acest lucru e posibil).

Pasul 3: Te duci la Netflix, la HBO GO și la toate canalele românești care dau filme și seriale și le zici că noua lege pro-cultură spune că, înainte de fiecare episod sau film trebuie să bage un clip pro-seriale în care să se încurajeze consumul de cultură video.

Pasul 4: De fiecare dată când cineva din țara asta vrea să se uite la un film sau un serial, îi apare în față Liiceanu, Cărtărescu, Pleșu, Manolescu sau alt om impotrant de cultură care zice lucruri ca, „Oameni buni, uitați-vă la seriale! Serialele sunt importante! E bine să vă uitați la seriale, bucurați-vă de ele, vă rog eu mult!”

Pasul 5: Scrisul mic din legea pro-seriale spune că măcar fiecare al șaselea film sau episod văzut trebuie să fie unul cu valoare culturală, așa că după cinci episoade de „Game of Thrones”, bagi unul din „Decalogul” lui Krzysztof Kieślowski. Te uiți la Star Wars? Bagi și un film de Alejandro Jodorowsky când ți-e lumea mai dragă.

**Pasul 6: **Până la sfârșitul anului se va forma un nucleu dur de „fani de materiale audio-vizuale” care va preamări cultura excepțională a televizorului, în timp ce restul lumii va migra spre alte forme de entertainment mai puțin chinuitoare. Cum ar fi jocurile video sau cărțile.

Această postare este sponsorizată de urletul lui Gabriel Liiceanu, care mă face și pe mine să urlu. N-am fost la Bookfest anul ăsta, dar ultimul lucru pe care vreau să-l aud la un eveniment de carte e vechea plângăceală că lumea nu citește.

Zic că e o veche plângăceală pentru că am tot auzit discul ăsta stricat la lansări de carte și alte evenimente. Scriitorii și editorii vin și urlă că cititorii sunt de vină pentru că nu se vând cărțile, iar eu zău că aud cum bate viscolul eșecului pe acolo – „N-am succes, n-am succes, mor de foame, n-am succes.” Dacă vine un traducător și mă imploră în genunchi să-l iau pe proiect pentru că nu are niciodată de lucru, mi se aprinde beculețul de alarmă. Dacă mă imploră un bucătar să vin la el la restaurant pentru că niciun client nu se întoarce vreodată acolo, n-o să merg nici eu. Deci de ce, pentru numele lui Dumnezeu, aș citi la îndemnul cuiva care mă prinde când vreau să cumpăr cărți și începe să se plângă că lumea nu citește, eventual în timp ce încearcă să-mi vândă volumele lui?

Provocări și Liiceanu

Sat, 30 Nov 2013 20:04:45 +0000

Azi am avut o zi plină, care a fost ultima zi plină din zilele astea pline.

De la 18:00 am fost la librăria Humanitas în Brașov ca să particip la prezentarea de carte a lui Liiceanu. (nu, nu asta mi-a umplut ziua, dar încep în ordine inversă) Eu în general nu sunt mare fan Liiceanu – ca să fiu, ar fi trebuit să-i fi citit mai mult de o carte. Dar am citit doar Apel către lichele, așa că mă declar cel mult interesată de Liiceanu.

Bun. Suficient motiv să mergi la o lansare de carte. Chiar dacă nu erai momentan prin oraș(ul cu pricina).

Am ajuns destul de târziu și nu mi-a venit să cred cât de multă lume era acolo. Era plin de oameni, de începuse să-mi pară rău că aveam rucsacul în spate și că nu venisem cu mâinile în buzunare, pentru că simțeam că ocup spațiul degeaba. N-am prins loc în față… sau în cameră… sau în fața camerei unde era Liiceanu, dar l-am auzit la boxe. 10 puncte pentru librăria Humanitas la faza cu boxele, că deja mă gândeam cum mă duc la plimbare pentru că n-aud nimic.

În deschidere a vorbit directorul bibliotecii județene din Brașov, care a spus câteva generalități laudative, cum se poartă. Apoi, Liiceanu a glumit puțin pe tema titlurilor înțelese greșit – de la un tip care a cerut odată „Despre ingineri” de Andrei Pleșu; la alții care cereau cartea lui Liiceanu, „Ferestre deschise” sau „Uși închise” sau alte variațiuni; la altcineva care ceruse noua lui carte, „Către micul meu turnător”.

Ei bine, cartea se numește „Dragul meu turnător”. Se pare că atunci când a devenit liber accesul la dosarele Securității, Liiceanu s-a dus să vadă și el dacă l-a urmărit cineva. Și a aflat că da, a fost sub observație. Și asta l-a pus pe gânduri. Nu pentru răzbunare de vreun fel, ci pentru că e o violare a spațiului personal care s-a petrecut cu atâția oameni într-un sistem atât de dur încât te întrebi de ce s-a putut întâmpla așa ceva și cum s-a ajuns aici. Răspunsul pe care-l dădea e că în general am devenit mai puțin violenți la nivel de specie prin civilizație: religie, pacturi cu Dumnezeu (sau cu noi înșine) să nu încălcăm anumite principii, faptul că nu ne lasă conștiința în pace dacă omorâm pe cineva, dacă furăm, dacă… Însă sunt anumite sisteme care scuză răul, sau îl prezintă ca bine – în momentul în care e îndreptat împotriva cuiva. Comunismul, naționalismul, fascismul.

O să-i citesc cartea, că pare interesantă.

Înainte de asta, azi am reușit să termin NaNoWriMo cu bine. Sau, mai exact, cu 50.100 de cuvinte, cu 100 în plus față de cele 50.000 necesare ca să „căștigi”. Începusem luna relativ ok, chiar dacă nu scriam exact cât ar fi trebuit. La un moment dat însă m-am luat cu altele, sau am editat prea mult la Flight from Hell, sau am scris în general prea mult la Flight from Hell. Am mai scris, am mai șters, am mai rescris. E uimitor cum 10 pagini (și la dublu spațiu și alea) pot să-ți mănânce vreo 10-15 ore. Adaugi și înregistrări, chestii, și mno. Devine mai complexă situația.

Acum 3 zile am descoperit că eram pe la vreo… 20.000 de cuvinte? Cam așa. Și cu un Proiect Nr. 2 bulit, varză, blocat. Nu mai mergea nicăieri.

Așa că am zis: pot să scriu 30.000 cuvinte în 3 zile? Răspunsul se pare că e „da”. Am început să tastez la o idee pe care am avut-o la un moment dat și am tot continuat să tastez, și după câteva ore mergea treaba și după alte câteva ore…

Deci, dacă scrii vreo 8-10 ore pe zi, ajungi pe la 10.000 de cuvinte. Sau cel puțin, așa ajung eu. Știu că unii pot mai mult, dar aia e limita mea. Am fost ca-n transă. Am scris o chestie care se voia un roman ușurel (și cam așa e) și n-am fost atentă la chestii gen caracterizări, detalii, coerență totală, gramatică, ăăă… și altele.

Mai jos, graficul cu statisticile mele de la NaNo: E interesantă experiența în sine de a scrie foarte repede. Îți vine o idee, o bagi, n-ai timp să te gândești la ce ar trebui să se întâmple, așa că se întâmplă ce se întâmplă. M-am trezit cu ceva mai mult fir narativ decât mă așteptam și cu niște chestii destul de metaforice la care nu mă așteptam.

N-am terminat în 30.000 de cuvinte. Eventual pe la 50.000 presupun că s-ar termina manuscrisul, varianta 1. După care editare la greu. După care editare la ușor. După care știu pe unde l-aș putea trimite.

Jeez. Peste 150.000 taste apăsate în 3 zile, și asta fără discuții pe messenger, bloguială, mail-uri și toate cele.

Merit un Borderlands 2? Merit. Sau Portal 2. Sau Batman: Arkham City. Sau Batman: Arkham Asylum. Și n-am terminat Mark of the Ninja. Și nici Sacred 2. Dar World of Tanks doar mâine, că azi n-am foarte mult timp, și dacă îmi dau ăștia o zi de premium, vreau să am o zi întreagă în care să joc la greu.

Și poate termin și Pendului lui Foucault odată, că nu mai am nici 100 de pagini din el și tocmai a devenit super-mișto.

Și mai am niște cărți de citit. De fapt, mai am multe cărți de citit.