Linda on Roxana-Mălina Chirilă

Aventuri prin Brașov cu oaspeți de departe

Sat, 24 Aug 2013 19:52:54 +0000

Cu multă, multă plănuială și amânări și toate cele, amica Linda, fostă colegă de facultate și de masterat, prietenă scriitoare și în general persoană mișto, a decis că vine în vizită la Sf. Gheorghe/Brașov ca să mai scape de căldura moldoveană și de non-cheful de pe acasă.

După multe verificări de trenuri (ca să ajungi din Suceava în Brașov trebuie să schimbi în București sau în alte locații nu mai puțin bulversante) și căutat de variante de transport, Linda mi-a spus că vine cu autobuzul. Până în Brașov. Am zis ok și i-am zis să dea un semn când are detalii.

Acum vreo două săptămâni zicea că vine pe 20-21, vineri zicea că vine pe joi, duminică era la Suceava la festivalul medieval, luni era în drum spre alt oraș moldovean (sorry, Linda, nu mai știu care) și nu la mult timp după mi-a zis că a avut o săptămână aiurea și că a aflat (târziu) că exista un autobuz care pleca din Suceava și ajungea direct în Sf. Gheorghe. Doar că, evident, nu se mai întorcea în Suceava. Avusese o săptămână aiurea, cu insolație (sau ceva asemănător), un autobuz ratat din Suceava în celălalt oraș moldovean, multe bagaje de făcut și alte porcării.

Până la urmă, pe marți, mi-a zis că vine sâmbătă, pe la două, și ajunge la Kaufland.

Azi e sâmbătă, da?

M-am trezit de dimineață, am stat la o șuetă cu cineva așteptând să se facă ora două, am returnat Politice de Patapievici, am mâncat ceva și apoi am primit un mesaj de la Linda că mai are 35 km și că tot drumul a fost încântată că vede munți. Buuuun. Am mai stat puțin, după care am plecat după ea.

Am ajuns la Kaufland, cu o ușoară întârziere. Unde am constatat că n-o văd pe Linda. Dar, na, zona e mare, probabil că nu era chiar, chiar la Kaufland. Am sunat-o.

Eu: Băi, deci, nu te văd. Unde ești? La Kaufland?

Ea: Aproape. E o stație de autobuz lângă.

M-am uitat în jur. Nu vedeam stația. Am întrebat-o dacă vede un bloc mare, verde, unul portocaliu după, unul roz mai departe. Mi-a zis că da – aproximativ. Și ceva în construcție. Și o clădire delapidată.

M-am învârtit în jur până am găsit stația de autobuz (ditamai chestioiul), clădirea delapidată și chestia în construcție. Până la urmă, tot căutând-o pe Linda care nu apărea, am întrebat-o cât de înaltă e clădirea delapidată. Mi-a zis că are un etaj. A mea avea mai multe. Moment în care am întrebat-o de macara – și mi-a zis că nu era nicio macara în zona de construcție. Acuma, nu vreau să fiu rea, dar prima chestie care mi-a trecut prin minte a fost, „Mă, fata are ochelari, poate n-a văzut-o de la distanță. Sau poate era prea aproape de ea și n-a remarcat-o, că se întâmplă.”

Moment în care am întrebat și eu ca tot omul care nu știe ce reper mai mare și clar să caute:

Eu: Dar munții îi vezi?

Ea: Aproximativ.

Eu mă uit în jur – ditamai masivele, știi? Cu vârfuri în nori, pline de ceață care se rostogolea amenințător, a ploaie, în jos pe versanții împăduriți. Cum naiba să vezi „aproximativ” munții?!

Eu: Adică, aproximativ?!

Ea: Păi îi acoperă Kauflandul.

Eu mă uit și văd că, într-adevăr, Kauflandul acoperă și la mine gigantismele muntoase. Fata o fi vrând să fie cât de exactă posibil – nu veții munții de Kaufland. Corect. Dar în cazul ăsta, mai trebuie să fie și la dreapta un șir de munți.

Eu: Dar în ce părți îi vezi?

Ea: În toate părțile.

E adevărată și asta – ai senzația că sunt peste tot munții ăia. Așa că m-am apucat să menționez puncte cardinale, dar era o cauză pierdută oricum. În disperare de cauză zic că poate am ajuns la Kauflandul greșit. O mai fi vreunul prin Bartolomeu, sau naiba știe. Îi zic să aștepte puțin, sun un brașovean mai brașovean ca mine. Unul de le știe pe toate, de la istoric la orientare urbană.

Eu: *explic repede situația* Sunt la Kaufland, Linda e la Kaufland și nu știu ce să fac! N-o găsesc pe fata asta nicăieri! Câte Kauflanduri sunt în Brașov?

El: Unul singur.

Eu: Mă, nu știu! N-o văd, n-o găsesc, zona corespunde și nu prea.

El: Dă-mi numărul ei de telefon.

I-l dau și aștept. După câteva minute mă sună el înapoi.

El: Ei, e la celălalt Kaufland.

Eu: No, vezi?! *disperată* Unde?!

El: În Sfântu Gheorghe.

……………………………………………….BASZD MEG!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

El începe să râdă de mine în hohote, eu încep să anunț că spânzur pe toată lumea, începând cu Linda și terminând cu mine.

Bun, la naiba. Ea – în celălalt oraș. Eu – în celălalt capăt de oraș față de microbuzul care putea să mă ducă în celălalt oraș. Calculam deja distanțe în minte, încercam să mă prind cât de repede ajung și cât timp îmi ia să o strâng pe Linda din stația de autobuz din Sfântu-fucking-Gheorghe, unde putea ajunge la mine acasă mai repede mergând într-un picior și vânând pisici ca să-i târască bagajele.

Îmi calc peste mândrie și-o sun pe mama.

Eu: Auzi, nu-mi faci o favoare mare, mare, mare, mare, mare, mare de tot?

Ea: (cu suspiciunea tipică a cuiva căruia i se cere să facă o favoare mare, mare, mare, mare, mare, mare de tot) Ce anume?

Eu: Poți s-o iei pe Linda de la Kaufland? Că eu sunt în Brașov și ea e în Sf. Gh.

Ea: (fără să se mire absolut deloc, fără să pună întrebări suplimentare, cu o ușoară dezamăgire gen „hm, tipic”) Nu, că am băut un pahar de bere.

Eu: !!!!!!!!!!!!

Ea: Hai că rog pe altcineva.

Eu: Mersi mult. Hai că apar și eu în curând.

Ea: Ok. Avem sufleu de conopidă la cuptor.

Așa că uite-mă-s în Se-Fe Ge-Haș. Cu Linda. Și cu roșii cherry la ghiveci, ținute în grădină. Și doar pe microbuz, la jumătatea drumului încoace, mi-am pus problema cheie, legată de acel element complet derutant: ce munți vedea Linda în Sfântu Gheorghe?!

Discussions on literature (consider us drunk)

Sat, 24 Aug 2013 19:07:49 +0000

Linda’s come over, all the way from the other side of the country. Which is really cool. And conversations are getting really weird. We were talking Flight from Hell and we got to incubi and succubi.

Linda: Do you remember how incubi and succubi used to be so rare in fiction? And now they’re all over the place.

Me: I swear to God I didn’t know Amanda had a series called Incubus before submitting to the Big World Network.

Linda: Speaking of Incubus. *fangirls* I really, really like it. It’s fun!!! But no, I mean, all over the place. Everywhere.

Me: Remember where vampires were a metaphor for sex?

Linda: Yeah.

Me: So we just decided to drop the metaphor part.

Linda: Remember that English lit class?!

Me: YES!!!! O_O

*flashback*

15-20 students are sitting around a table during a literature seminar.

Professor: So, how would you like to die? [note: In her defense, we were talking about Emily Dickinson]

Student: By incubus.

Class: *stupefied silence*

Linda: Do you know what an incubus is?!?!?!?!

Student: Yes. *confused*

Class: O_O *more stupefied silence*

Professor: *starts snickering*

Student: I want to die peacefully in my sleep.

Professor: *barely stops from laughing out loud*

Linda: *dramatically* But they suck your soul and drag you to hell!

[…]

Me: But do you remember that class in which a professor asked what the fuss about vampires was?

Linda: *falls over laughing*

*flashback*

Professor: What’s the fuss about vampires?

Student: [something-something metaphors, literature, symbolism]

Professor: No, I still don’t get it.

Annoyed student: They’re hot, sexy hunks used as sex metaphors!

Professor: Ooooooooooooh. I understand now! *gets wistful look*

[…]

Me: *checks her blog stats* OMG, somebody came from Google Plus! That place is alive!!!!!!!!1 This is the first time this happens. I should write a special ’thank you for sharing my post, single G+ actual user out there!'

[…]

Me: I never meant to put any actual gay stuff in Flight from Hell. Aside from Ashmedai-the-pansexual-devil being a threat in the background. I thought I could just skirt the issue constantly and have Nakir escape him over and over. Then I realized, Ashmedai would go for him in immoral, creepy ways. He totally would.

Linda: *does that dreamy thing fangirls do*

Me: And Nakir’s weak and confused and trying to play reverse psychology at one point and Ashmedai, well… „Lead us not into temptation, because we’ve already been there and proved we were abysmally bad at it.” [note: I have a thing for that ’lead us not into temptation’ saying recently]

Linda: *wiggles her eyebrows*

Me: Not that anything actually happens, mind you. Not really. Not beyond this one thing, this short, clothes-on thing which ends fast and makes the threat and Nakir’s confusion so much worse.

Linda: *does a sad face* I would love to see them together. Maybe all three of them. That would be fun.

Me: Bad idea in the text.

Linda: *puppy eyes* How about in the Alternate Universe Christmas Special?

Me: There is no Alternate Universe Christmas Special.

Linda: There could be. Hey, I knew this author who wrote fanfic of her own stories, ever thought of doing the same?

*conversation dives straight into the gutter*

[…]

Me: So sometimes, I look at the editors’ comments, and they’re, like, so confused, you know? Trying to solve that old question, which for once makes perfect sense: what did the author mean to say over here?

Linda: I only ever get giggles in the margins.

Me: I get confusion. What did the author mean?… And then the author shows up and says, no, no, no, wait! That’s not what I meant! Oh, crap. Let me change it. In chapter two, I had the devil say that thing, you know? *quotes from memory* „For that I, and not your husband, must be their father.” Except the first time I said it like crap and it was confusing. So when the editor modified it for clarity, there was this confused scene between the queen and the devil. He was like, „I won’t be your husband.” And she went, „Good, I’ve already got one of those.” And I went, „ooooh, wait, he was actually saying ‘I’ll be knocking you up myself’. Which is a bit different.”

[…]

Linda: I never thought I’d say this, but I am so happy to get rid of the romance subplot with my story. It didn’t work. At all. So right now I’ve taken the romance down and I’m adding a lot more crazy.

Me: Like?

Linda: Well, there’s a whole new plot with the Physics Department. Some klutzy students did some experiments and that’s why it’s… missing. Carmen goes off to search for the missing South Wing.

Me: You have a vanishing university.

Linda: Pretty much. Oh, and I have to figure out how to put in the vampire bounty hunter. Because I said there would be one – and there will be, dammit.