Cât de important e pentru voi să nu fiți mințiți?

Sat, 23 May 2020 20:10:16 +0000

După ce am scris articolul în care am analizat filmulețul cu scandalul de la Kaufland, au fost diverși care au rămas cu impresia că oamenii ăia sunt niște eroi care au arătat cum e de fapt sistemul și care au _luptat _pentru drepturile lor ca să reclame o ilegalitate.

Ok, **cât de important e adevărul pentru voi? **Întreb ca să știu unde ne situăm ca societate. Când e ok să fii mințit?

E ok să fii mințit când ceri o părere? O mică minciună albă – „cum îmi stă cu pălăria asta”? E ok să fii mințit dacă scopul e nobil? Cineva vede că iubita îți fură banii, dar știe că n-ai crede asta despre ea, așa că, pentru a te salva de ea, îți spune că tipa te înșală? E ok să fii mințit atunci când vrei să crezi un lucru și povestea aia confirmă ceea ce „tu știi în inima ta”?

Întreb. Nu dau cu parul.

Eu consider că, dacă dreptatea e de partea ta, poți s-o susții prin adevăr. Nu e necesar s-o susții cu minciuni, înflorituri, tertipuri și mișmașuri. Dacă tu consideri că dreptatea are nevoie de un pic de mânărie ca să iasă la iveală, înseamnă că ceva nu e chiar ok.

Clipul de la Kaufland mi se pare că e ca un banc cu Radio Erevan.

– E adevărat că au mers un soț și o soție la Kaufland să-și facă aprovizionarea, dar paznicii au încercat să le ia ilegal temperatura și au fost bruscați de poliție fără niciun fel de provocare?

– Da, dar n-au mers să-și facă aprovizionarea, ci să se certe pe tema temperaturii; paznicii n-au încercat să le ia temperatura, ci le-au zis că trebuie, dacă e să intre în magazin; luatul temperaturii nu e de fapt ilegal, dar poate că nu e obligatoriu; poliția n-a intervenit fără provocare, ci probabil cu provocare; și n-au fost neapărat bruscați cu intenție, cât s-au chinuit să-i pună cătușe soțului până a picat pe asfalt și s-a lovit la cap.

Deci ăștia sunt oamenii. Au considerat că poziția lor nu poate fi apărată doar prin adevăr, ci trebuie făcut și un clip cu ceartă. Nu a fost suficient să se înregistreze explicând pe larg și convingător cum se aplică legile alea în situația dată, ci au mers să se certe la magazin.

Dreptatea lor ar fi fost la fel și de acasă. Faptul că au mers la Kaufland și s-au filmat a avut rolul de a impresiona publicul. Și uite că au reușit – povestea a devenit virală și i-a atins pe mulți la inimă, mai ales că s-a lăsat cu o lovitură la cap.

După cum am argumentat în articolul anterior, probabil că multe chestii au picat la montaj ca să rămânem cu impresia cea mai favorabilă celor care au făcut clipul. Să lovească la emoție, nu la judecată.

Mi s-a spus că nu contează că au făcut asta și că au înflorit situația, pentru că au evidențiat o problemă în societate. Adică, sigur, scandalul a fost provocat aiurea, dar inima mesajului…

**De-asta întreb: cât de important e pentru voi să nu fiți mințiți? **Sunteți de acord, ca principiu, ca cineva să vă mintă, cât timp concluzia finală vi se pare ok?

Pentru că pe mine mă apucă scepticismul și încep să fac analize pe text.

Sorina înșiră acolo o grămadă de legi, dar nu o cred pe cuvânt că le interpretează cum trebuie și am câteva motive pentru treaba asta.

Evident, nu sunt avocată, dar nici ea nu e și mi-au sărit în ochi niște lucruri:

Măsurarea temperaturii e menționată ca măsură de prevenire a bolilor într-o hotărâre oficială.
Cei de la Kaufland nu au fost amendați pentru măsurarea temperaturii (dacă procedura ar fi fost ilegală, probabil că tăbărau pe ei autoritățile).
Nu aud să se fi dat o dispoziție oficială să nu se măsoare temperatura.

Cu alte cuvinte, autoritățile nu par să considere măsurarea temperaturii ca fiind ilegală. Ai crede că organele statului, măcar, ar ști dacă e ilegală treaba.

Am auzit teoria că Kaufland n-a mai măsurat temperatura tocmai pentru că e ilegal s-o facă. Nup, eroare de logică. Faptul că ceva e legal nu înseamnă că e și obligatoriu. De exemplu, e legal să ai paznici la intrarea în magazin, dar nu e obligatoriu. La Kaufland sunt paznici. La Cărturești nu. Decizia nu e neapărat motivată de legalitate.

Asta pe lângă faptul că mai mulți oameni din domeniu, inclusiv un judecător, spun că nu e ilegală luarea temperaturii.

Dar cred că știu de ce lumea vrea s-o creadă pe Sorina. Termoscanarea e enervantă din mai multe motive. Nici mie nu mi se pare o chestie genială – unele aparate dau rateuri, unii oameni au febră din alte motive. Hei, probabil că și cei care iau temperatura ar prefera să n-o facă (e un efort fizic), iar șefii lor la fel (e un efort financiar). Deci suntem mulți de acord că e cam de rahat chestia. Și vrem ca părerea noastră să fie validată.

Însă cred cu tărie că a vrea ceva nu înseamnă că toate căile de a obține acel lucru sunt egale.

Și că tot vorbim de căi de a obține lucruri… Dacă vreți pe bune să schimbați lucruri în jurul vostru, uitați-vă care sunt căile. În funcție de situație, poți vorbi cu conducerea magazinului sau a companiei, cu primăria, cu reprezentanții legali din parlament și din consilii, cu guvernul, cu ONG-urile, cu partidele.

În Brașov, s-au rezolvat probleme cu RAT Bv-ul prin reclamații. În Sfântu Gheorghe, s-au rezolvat probleme cu gunoierii prin reclamații. Eu am discutat cu Ministerul Justiției când aveam nevoie de o chestie legată de autorizația de traducător. Iar uneori primești răspunsuri care clarifică situația – asta, bineînțeles, dacă ești dispus să le asculți.

Există tot felul de căi. Scandalurile coafate să dea bine la publicul larg sunt cam la fundul listei.

Minciuni mai vechi

Wed, 05 Nov 2014 08:15:23 +0000

Ascultam acum Junky de William Burroughs, o carte pe care am luat-o la careva din turele de Humble Bundle. E chiar bine scrisă, suficient de bine scrisă ca s-o ascult deși e despre droguri și drogați, subiect care de obicei nu mă interesează.

Și tot ascultam cum ba Burroughs era dependent de heroină, ba scăpa temporar de ea, când mi-am adus aminte că în liceu au venit unii de la poliție să ne țină o lecție despre droguri și efectele lor negative. La careva din ele au zis că „vezi sunete și auzi imagini”, în rest nu mai țin minte foarte tare ce spuneau că nici la momentul respectiv nu eram foarte interesată.

Dar de heroină țin minte, pentru că polițistul care a venit la noi vorbea de ea ca de drac, că după ce o folosești o dată ești dependent pe viață, că mori repede după ea, că niciodată nu mai poți scăpa și alte chestii pe care nu le-aș fi reținut dacă nu m-aș fi întrebat cine și de ce e suficient de nebun ca să se bage în așa ceva, știind toate astea. Ce fel de senzații trebuie să dea heroina ca să convingă pe cineva că merită?

William Burroughs a trăit până la 83 de ani, în condițiile în care a dat de heroină pe la 30. Descrie faptul că îți ia ceva timp să devii dependent și că nu-ți dai seama că ai devenit decât după câteva luni, când fără ea ți se prăbușește fizicul. Povestește cu lux de detalii zilele în care se lăsa de drog și dificultatea de a o face. Faptul că se reapuca iar, pur și simplu, și redevenea dependent aproape instantaneu.

Toată cartea reflectă o deprimare și o lume închisă și mohorâtă de care un om normal s-ar feri ca de drac. Mă întreb de ce polițiștii hotărâseră însă să ne bage în sperieți la liceu cu povești nemuritoare. Da, pe de o parte ne-a intrat în cap (cred) că drogurile sunt foarte nasoale. Dar în momentul în care cineva chiar ar fi ajuns în contact cu drogați și droguri, la ce l-ar fi ajutat basmele? Să vezi un bătrân de 60-70 de ani cu acul în mână, spunându-ți că face asta de 20 de ani… o chestie de genul ăsta și și cel mai prost dintre noi s-ar fi prins că poliția încerca să ne facă să fugim de bau-bau. Și adevărul? Păi, dacă poliția minte, drogurile n-or fi așa rele…

Uneori mă întreb ce e în capul celor care vin să sperie liceenii.

Minciuni on Roxana-Mălina Chirilă

Cât de important e pentru voi să nu fiți mințiți?

Minciuni mai vechi