Problema pijamalelor

Tue, 02 Jun 2020 14:20:53 +0000

Bănuiesc că nu sunt singura persoană care se foiește suficient încât să ajungă cu spatele gol noaptea? Nu de alta, dar am mai auzit lumea plângându-se.

Părerea mea despre modă e binară: ori ne pasă mai mult cum arătăm și atunci punem utilitatea și confortul pe planul al doilea; ori ne pasă mai mult de utilitate și confort și punem aspectul pe planul al doilea.

Zic „pe planul al doilea”, nu „neglijăm”, pentru că nu mi se pare ok să-ți bagi picioarele complet într-un aspect. De exemplu, adidașii sunt o încălțăminte mai degrabă utilă și confortabilă; e bine să arate fain, dar nu e scopul principal. Dacă ai adidași incomozi cu spume, poți să-i arunci la gunoi. Pe de altă parte, dacă ești mireasă, să zicem, vrei să ai o rochie care să arate grozav; de preferință, să nu te jeneze și incomodeze, dar nu e un criteriu să poți merge pe munte cu ea.

Astea fiind zise, eu consider că pijamalele sunt genul de haine care ar trebui gândite în așa fel încât să asigure maximul de confort. Doar că, după cum spuneam, tot aud lume care are problema aia cu dezgolitul spatelui.

De ce? Pentru că pijamalele par gândite pe oameni treji, cu tricouri până la șold. Astea, de exemplu, au o bluză destul de strâmtă pe corp, pe care până și ei presupun că o bagi în pantaloni ca să stea pe tine cum trebuie:

Cămășile de noapte, iar, sunt deseori scurte:

Dacă stai în picioare, sunt ok, se așează pe tine cum trebuie. Cămașa aia de noapte e de dimensiunea unei rochii scurte, care necesită un pic de antrenament când te așezi ca să nu ți se ridice prea sus pe coapsă, dar altfel e acceptabilă.

Doar că, evident, noaptea nu stai ca un model cuminte să-ți aranjezi hainele pe tine și să mai tragi de ele ca să nu fie aiurea.

Soluția pe care am găsit-o eu e să nu mai cumpăr seturi de pijamale clasice, ci să cumpăr doar pantaloni și cămăși de noapte, pe care le combin. Rezultatul e că nu mai am spatele gol. Când mă scol dimineața și mă plimb prin casă, arăt ca un hippy relaxat.

Am căutat un exemplu pe net, l-am găsit cu foarte multă greutate:

Mi se pare o soluție elegantă și comodă la problema pijamalelor. Chiar dacă bluza se ridică cu 5-10 centimetri de la foit noaptea, e în regulă, pentru că nu se ridică deasupra elasticului pantalonilor.

Nu mi-e foarte clar de ce nu văd combinația asta decât dacă e încropită individual. Poate că unora le e mai ok cu bluze scurte și bluzele mai lungi i-ar incomoda cumva, dar nu e ca și cum o lungime de bluză ar trebui neapărat s-o excludă pe alta.

Încă niște conversații cu Linda (rochii masculine, fuste și kilturi)

Wed, 28 Aug 2013 21:06:46 +0000

(de ce nu ni se permite mie și Lindei să stăm prea mult împreună? Poate din cauza ideilor crețe)

În urma comentariului cu Ionuț despre Asociația Familiilor, am zis să mai bag un ochi pe careva din site-urile Alianțelor/Asociațiilor Familiilor din România, care au toate ca scop promovarea „familiei puternice, întemeiate prin căsătoria între un bărbat şi o femeie, ca normă validată istoric în societatea umană.”

Desigur, eu sunt destul de neîncrezătoare în ce privește „normele validate istoric”, pentru că și „bărbatul trebuie să fie doar puțin mai urât ca dracul/mai înșeală/mai lovește femeia” e o chestie la fel de validată istoric. Just sayin'.

Din una în alta, am ajuns la un articol despre propaganda homosexuală prin școli/instituții de învățământ, moment în care am aflat că ambasadele diverselor țări promovează perversiuni (nu, zău! citez: „Ambasade ca ale Olandei, Cehiei, Franţei şi Marii Britanii sunt promotoare active ale perversiunilor în ţara noastră, încât până şi ambasadorii lor participă la respingătoarele parade stradale”). Nu pot decât să-mi imaginez ambasadorii Franței invitând lumea la o orgie în toată regula, ambasadorii Marii Britanii promovând scandaluri liniștite, dar foarte scandaloase, ambasadorii Olandei scoțând studentele la olandeză și secretarele la vitrină și ambasadorii Cehiei… Ok, habar n-am ce stereotipuri sexuale există legate de Cehia.

Și, spre final, am aflat vestea îngrozitoare: „la o grădiniţă din ţară un părinte reacţiona prompt faţă de ideea perversă a unei educatoare de a-i invita pe cei mici să vină a doua zi îmbrăcaţi potrivit sexului opus. Educatoarea respectivă a declarat că iniţiativa a fost mai mult o glumă”.

Ideea perversă de a veni îmbrăcați potrivit sexului opus… XD Dacă un tip (suficient de slab, e drept) s-ar îmbrăca în hainele mele de zi cu zi, cred că nu v-ați da seama prea repede că e ceva ciudat. Și dacă eu m-aș îmbrăca în hainele unui tip (e drept, mai pe măsura mea), nici voi nu v-ați da seama. Unisex. Și! Tipele sunt sexy în haine masculine, de obicei. Sorry, dar. E adevărat.

Moment în care i-am zis Lindei: Știi, problema cu rochiile la bărbați e că de fapt nu li se potrivesc. Nu-s făcute după măsurile lor, pentru că dacă ar fi făcute…

Linda: Dar se fac!

Eu: Pe bune?

O scurtă căutare pe Google mai încolo, mi-am dat seama de un adevăr terifiant: preoții se îmbracă în rochii. Nu, tipul din dreapta nu e în sutană, e în fustă. Dar mamă ce seamănă.

Linda: Acuma înțelegi de ce-mi plac bărbații în kilt?

Eu: Îmmmmmhî.

Linda: Dă pe Google „utility kilt” sau „work kilt”. Sunt mișto. Sunt cele mai tari chestii inventate vreodată.

Și nu pot să zic decât că sunt aproximativ de acord cu ea XD Mai ales după ce am găsit o poză cu un utility kilt , un tip mișto și o pisică neagră. (kittyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy!)

Sau un tip mare, negru, plin de mușchi și care pare să fie mai samurai decât toți soții de la Alianța Familiilor împreună.

E foarte amuzant că persoanele care merg la Biserică și ascultă ce spune un tip în rochie sar în sus când copiii lor fac chestia asta puțin la mișto (deși, e drept, poate subminează autoritatea preoțească)

Și cu ocazia asta am fost convinsă (mai ales cu o Linda lângă mine care zice „Kilts are aaawwwweeesome”): kilturile sunt tari. Da. Se pot face fuste/rochii pentru tipi care să le stea bine. Doar că nu se prea obosește nimeni.

Modă on Roxana-Mălina Chirilă

Problema pijamalelor

Încă niște conversații cu Linda (rochii masculine, fuste și kilturi)