Muzică De Scris on Roxana-Mălina Chirilă

Kosheen – Damage

Mon, 24 Jun 2013 08:46:45 +0000

O melodie mișto peste care am dat de curând: Kosheen – Damage.

Vocea tipei mi-amintește de cea a solistei de la The Cranberries (Zombie; Salvation; Dreams), iar melodia mi-aduce aminte de atmosfera pe care o au în general albumele Enigma. E o combinație atât de fericită încât mi-am dat seama că auzeam ceva interesant în momentul în care eram cu nasul în laptop într-o cafenea, încercând din greu să-mi dau seama ce vreau să scriu și de ce nu prea-mi iese. Și în cazuri de-astea de-abia dacă-mi dau seama că e muzică pe fundal (sau cel mult mă enervează).

Note to self: Sucker Punch soundtrack

Tue, 04 Jun 2013 21:25:02 +0000

Definitely writing music. The wonderful White Rabbit cover, the awesome Sweet Dreams, the strength of I Want It All/We Will Rock You.

(actual note to self: Keeper for Mangaka, 2$ and a chocolate bar, the odd bits of Flight From Hell, The Missing – with the Queen medley.)

Colecția de muzică a lui Draco (The Beautiful Lie)

Tue, 28 May 2013 18:55:27 +0000

Am o cunoștință pe net (nickname: Draco) care și-a postat odată soundtrackul pe care scria la diverse povestiri. Cred că e „albumul” pe care îl ascult cel mai des. Și a sosit momentul să-l dau și altora:

Nu sunt foarte încântată de Madonna și Leona Lewis, dar în rest am colecția pe repeat. (thank you, dracoqueen22). Îmi plac duritatea (în afară de părțile Madonnei), forța și, uneori, versurile 😀

La capitolul versuri, „Rev 22 20” e o melodie superbă.

(I) 30 Seconds to Mars – The Beautiful Lie

Lie awake in bed at night
And think about your life
Do you want to be different?
Try to let go of the truth
The battles of your youth
‘Cause this is just a game
It’s a beautiful lie
It’s the perfect denial
Such a beautiful lie to believe in

(II) Leona Lewis – I See You

You teach me how to see all that’s beautiful
My senses touch a world I never pictured
Now I give my hope to you, I surrender
I pray in my heart that this world never ends

(III) Falling Up – Fearless (250 and Dark Stars)

I found a way out through everything I’ve known.
I’m walking fearless with my faith down and all that I own.
Don’t take my picture cause I won’t be there standing alone.
I’m living fearless, so fearless.
Like every day’s my own.

(IV) 30 Seconds to Mars – This is War

A warning to the people,
The good and the evil,
This is war.
To the soldier, the civilian,
The martyr, the victim,
This is war.

(V) Disturbed – Forsaken

Embrace it
Sleeping so long
Taking off the mask
At last, I see
My fear is fading
I can’t speak it
Or else you will dig my grave
We fear them finding
Always whining
Take my hand now
Be alive

(VI) Linkin Park – No More Sorrow

I see pain
I see need
I see liars and thieves
Abuse power with greed
I had hope
I believed
But I’m beginning to think that I’ve been deceived
You will pay for what you’ve done

(VII) Breaking Benjamin – Unknown Soldier

Holding on too tight.
Breathe the breath of life,
So I can leave this world behind.

It only hurts just once.
They’re only broken bones.
Hide the hate inside.

(VIII) Cold – Anatomy of a Tidal Wave

Inside you broke my heart and took a little piece of me
Maybe one day we’ll try again
But it won’t ever be the same
If I don’t hold on now
Everything fades and slips away
Tomorrow’s another start but it looks like everyday

(IX) SR-71 – Tomorrow

You never dreamed you’d have to live your life so guarded,
Cause they’ll find a way to make you feel discarded,
Things have changed you’ve become a complication,
Can make it through another days
Humiliation

(X) Shinedown – 45

Send away for a perfect world
One not simply, so absurd
In these times of doing what you’re told
You keep these feelings, no one knows
What ever happened to the young man’s heart
Swallowed by pain, as he slowly fell apart
And I’m staring down the barrel of a 45,
Swimming through the ashes of another life
No real reason to accept the way
Things have changed

(XI) Lifehouse – Sick Cycle Carousel

If shame had a face I think it would kind of look like mine
If it had a home would it be my eyes
Would you believe me if I said I’m tired of this
Well here we go now one more time
‘Cause I try to climb your steps
I try to chase you down
I try to see how low I can get down to the ground
I try to earn my way
I try to tame this mind
You better believe that I am trying to beat this

(XII) 30 Seconds to Mars feat Kanye West – Hurricane

No matter how many deaths that I die I will never forget
No matter how many lives I live, I will never regret
There is a fire inside of this heart in a riot about to explode into flames
Where is your god? Where is your god? Where is your god?
Do you really want?
Do you really want me?
Do you really want me dead?
Or alive to torture for my sins?
Do you really want?
Do you really want me?
Do you really want me dead?
Or alive to live the lie?

(XIII) Steve Conte – Heaven’s Not Enough

In another life
In another dream
By a different name
Gave it all away
For a memory
And a quiet lie
And i felt the face
Of a cold tonight

(XIV) Puscifer – Rev 22:20

Don’t be aroused,
By my confession
Unless you don’t give a good goddamn about redemption.

(XV) Evanescence – Tourniquet

Do you remember me
Lost for so long
Will you be on the other side
Or will you forget me
I’m dying, praying, bleeding and screaming
Am I too lost to be saved?
Am I too lost?

(XVI) The Used – Earthquake

I sink now to the ocean floor.
‘Cause I know that we are more
But I’ve made this mess, I built this fire
Are you still mine?

(XVII) Staind – Everything Changes

Sometimes the things I say
In moments of disarray
Succumbing to the games we play
To make sure that it’s real

(XVIII) All Time Low – Painting Flowers

Strange maze, what is this place?
I hear voices over my shoulder,
Nothing’s making sense at all.
Wonder, why do we race?
When everyday we’re runnin’ in circles,
Such a funny way to fall.
Tried to open up my eyes,
I’m hopin’ for a chance to make it alright.

(XIX) Three Days Grace – World So Cold

I never thought I’d feel this
Guilty and I’m broken down inside
Livin’ with myself nothing but lies
I always thought I’d make it
But never knew I’d let it get so bad
Livin’ with myself is all I have
I feel numb
I can’t come to life
I feel like I’m frozen in time

(XX) Linkin Park – Breaking the Habit

I don’t know what’s worth fighting for
Or why I have to scream.
I don’t know why I instigate
And say what I don’t mean.
I don’t know how I got this way
I know it’s not alright.
So I’m breaking the habit,
I’m breaking the habit
Tonight

(XXI) Under the Flood – In Vain

Forget the obvious mistakes so I can breathe
Let me offer you all that I can give
Don’t shut me out again
I’ll shake, but I will stand
I’m slipping constantly
I’ve falling off the edge

(XXII) Madonna – Nothing Really Matters

Something is ending
And something begins
Nothing really matters
Love is all we need
Everything I give you
All comes back to (me)

(XXIII) Pendulum – Hold Your Colour

(Twisted the knife and opened your eyes)

Ahhh, she looked into your eyes,
And saw what laid beneath,
Don’t try to save yourself,
The circle is complete

(XXIV) Santana featuring Everlast – Put Your Lights On

Hey now, all you killers
Put your lights on, put your lights on
Hey now, all you children
Leave your lights on, you better leave your lights on

Cause there’s a monster living under my bed
Whispering in my ear
There’s an angel, with a hand on my head
She say I’ve got nothing to fear

(XXV) Mark Hoppus with Pete Wentz – In Transit

The truth is never far away
You always give yourself a way (I can’t even smile)
Through open eye, it’s slide of him
Won’t you reveal to me?
Reveal to me…

The world is filled with
The lives of people who try to define
The lines that find you
Can anyone save you?

(XXVI) Madonna – Power of Goodbye

Your heart is not open
So I must go
The spell has been broken
I loved you so
Freedom comes when you learn to let go
Creation comes when you learn to say no

(XXVII) 30 Seconds to Mars – Kings and Queens

Into your eyes
Hopeless and taken
We stole our new lives
Through blindness
In defense of our dreams
In defense of our dreams

We were the Kings and Queens of promise
We were the victims of ourselves
Maybe the Children of a lesser God
Between Heaven and Hell
Heaven and Hell

I'll never love someone quite the way that I loved you [postare în română]

Thu, 02 May 2013 18:57:34 +0000

Am melodii de care mă îndrăgostesc pentru că-mi spun enorm de multe. Poate pentru că sunt ele pline de înțeles, poate pentru că am tendința să mă uit la versuri și să văd o interpretare care n-are nici în clin, nici în mânecă cu ce voia autorul.

„Touched”, de VAST. (i-am înnebunit pe toți cu VAST) Un cântec care-mi sugerează un dor lung, frânturi de imagini dintr-o poveste intensă și care nu se termină bine.

„I’ll never find someone quite like you, again”. De ce? Pentru că muzicianul e îndrăgostit? Sau pentru că avem de-a face cu o ființă supranaturală, stranie, efemeră?

„The razors and the dying roses/ Plead I don’t leave you alone/ The demi-gods and hungry ghosts/ God, god knows I’m not at home.” Cine îi spune ăstuia să nu dispară din zonă? Lamele și trandafirii pe moarte? Semizei și fantome flămânde?! XD Încep să interpretez partea de la sfârșot, „Doamne, Dumnezeu știe că nu sunt acasă” ca însemnând „nu-s în toate mințile”.

Adăugăm niște „Dirty Hole”, tot de VAST, pentru tensiunea apăsătoare și misterioasă pe care o creează. Pentru aerul de noapte târzie de vară cu geamul deschis pe care mi-l sugerează. Asfaltul încins peste zi care se răcește. O rană adâncă, resimțită îndelung, care devine o parte din cei care trăiesc acolo – dar care capătă frumusețea unei dureri transformate în artă.

Combinăm. Scriem.

…

Doar că nu era un adevărat mangaka. Se uitase la manga peste câte un umăr al cuiva din metrou, răsfoise volume alb-negru în librării și trăsese singur concluzii despre ce vedea. Înțelesese și totodată îi scăpase conceptul în timpul primelor întâlniri cu benzile desenate și ajunsese să se gândească la ele altfel, cu o viziune pe care o păstra cu mult după ce aflase adevărul. Crease povești spuse în cuvinte și imagini, dar fără convențiile uzuale care le uneau. Volumele lui erau schițe caligrafice, iar cocori eleganți stăteau pe marginile paginior, apucând imagini cu ciocurile și punându-le unde erau necesare. Personajele semănau cu picturi vechi de călugări, care vorbeau în cuvinte obscure, interesante și stranii, uneori în versuri, uneori în proză. Uneori imaginile erau în detaliu, alteori într-o simplitate elegantă. Uneori torcea firul povestirii în împletituri rafinate, cu personaje în semi-obscuritate, care nu-și schimbau poziția timp de pagini la rând, dar erau desenați în ușor alte stiluri, trecând din imagine în imagine într-o manieră stranie, ca de vis. Sau dădeai peste o imagine mare cât o pagină a unui perete shoji, desenat în detaliu, pe care cădea umbra unor amanți ascunși. Ea îi descoperise volumele de manga cu mult înainte să-l descopere pe el și se oprise, ca mulți alții, să le admire.

Poveștile lui erau lungi, stranii, realiste, suprarealiste. Personajele veneau și pleceau și nu făceau nimic din ce te așteptai de la ele. Dădeai peste intrigi și iubiri și dor și nostalgie și în cele din urmă simțeai că totul avea un sens efemer, azi aici, mâine scăpat printre degete, oamenii erau ca niște frunze duse de vânt, de o frumusețe fragilă, părți ale unei mulțimi, pierduți din nou în obscuritate în afară de câte cineva care răzbătea cu o strălucire fină dintre ceilalți. Clipe trecătoare prinse pe hârtie, scăpându-ți mereu printre degete și dispărând în ploaia înceată a nopții. Nu era literatură – era viață. Avea un stil influențat de scrieri vechi, de impresionism, de orice și de tot. Era schimbător, straniu, neobișnuit, întunecat, de neînțeles. Era el – incontestabil el, esența lui, el distilat în artă, dar totul devenea clar doar atunci când ajungeai să-l cunoști, niciodată înainte. Manga pe care o crea se năștea din cea mai adâncă parte a lui și el se scălda în lumina ei cu o încântare care-i fusese imposibilă când avusese o altă viață. Să-l iubești pe el însemna să-i iubești arta, să-i iubești arta însemna să-l iubești pe el – nu că ea ar fi simțit iubire măcar o clipă.

Nu se termină foarte bine. Nu se termină nici foarte rău.

Singurul defect cu adevărat major pe care-l are povestea asta momentan e că nu se termină deloc. Mai trebuie să scriu și să rescriu la ea.

Gata cu prostiile :P

Mon, 11 Mar 2013 08:15:43 +0000

Ok, a trecut weekend-ul, m-am distrat cu prostii, e momentul să mă întorc la chestii serioase (apropo, între mine și laptopul meu nou, frumusețea asta de Lenovo, e o poveste de dragoste extraordinară).

Din soundtrack-ul de azi: Led Zeppelin, AC/DC, Jimmy Hendrix.
Pe ordinea de zi: The Missing (titlu în lucru).

Acum câteva zile am postat aici The Piano Demon, o povestire pe care am scris-o acum mai mult timp. Era postată într-un context, doar că între timp am fost distrasă de cei de la MISA, cu prostiile lor (în momentul în care o să fiți în stare să argumentați, băieți, n-o să mai spun că vorbiți prostii).

M-am apucat să scriu o povestire în același univers ca The Piano Demon – de data asta nu din perspectiva unei outsidere asupra lui Chris (care e cea care dă titlul povestirii – Demonul pianului), ci din perspectiva lui Chris. S-a terminat cu visarea, cu poezia și speranțele mărunte păstrate ascunse și secrete în sufletul unei fete care nu știe cum să iasă din tipare.

Chris e un urlet, un rânjet, o coardă întinsă. Are ochii larg deschiși, oricât de neplăcută ar fi lumea în care trăiește și sânge rece cât cuprinde. Dă peste o pisică moartă și împrăștiată sistematic prin toată casa? În primă instanță o să remarce minuțiozitatea gestului. Auto-ironică, mai mult decât conștientă că diverse părți din univers o urăsc (deși nu știe încă de ce), genială, nepăsătoare, pragmatică. Povestea ei se transformă încet într-o tragi-comedie dură și neagră.

Pentru „The Piano Demon” am ascultat Tori Amos încontinuu pentru că o vedeam la pian, cântând, căutam ceva dur și teribil și frumos. Acum, scriind-o din interior, dau rock-ul la maxim ca să pot să țin pasul cu ea. Led Zeppelin, „Immigrant Song”. AC/DC, „Thunderstruck”.