Nationalism on Roxana-Mălina Chirilă

Tuturor ne plac naționaliștii, chiar dacă n-o știam

Mon, 13 Jul 2015 04:33:34 +0000

La un moment dat am început să văd pe timeline-ul meu de Facebook o grămadă de link-uri către nationalisti.ro. Prima întrebare care mi-a trecut prin minte a fost „Ce prieten am eu care să fie fan înfocat de naționaliști?!”

Răspunsul m-a lăsat mască: eu eram. Dădusem like la pagina de pe Facebook a lui incorect.org, care promovează (numai) site-ul nationalisti.ro. Și ce să văd? Încă vreo 20 de prieteni dăduseră și ei like la aceeași pagină – inclusiv un ungur, că se pare că e și el naționalist român, dar n-a aflat încă.

Ce se întâmplă?… Când intri pe site-ul naționaliștilor îți apare un citat din Ion Antonescu fix în mijlocul paginii și dacă vrei să citești articolul pentru care ai venit acolo trebuie să dai pe x-ul din dreapta sus.

[][1]

Captură de ecran cu site-ul naționalist -- cu Ion Antonescu cu tot.

Dacă vă uitați cu atenție la imaginea de ma sus, vedeți o căsuță în care scrie „Like”, fix sub X-ul respectiv. Căsuța aia apare dacă stai cu mouse-ul deasupra x-ului, fără să dai clic. Dacă nu mă înșel, ce vrea cuvântul respectiv să comunice e că în momentul în care îl scoți pe Antonescu din imagine ca să vezi articolul, dai automat like la pagina incorect.org, care are peste 200.000 de fani.

Acest articol a fost scris pentru aceia care nu-și doresc să fie naționaliști fără știința lor. Însă doresc să-i mulțumesc pe această cale lui Ion Antonescu pentru cuvintele din imagine. Fără el, care să-mi spună că istoria nu mă va ierta dacă tac și suport, acest articol nu ar fi văzut niciodată lumina zilei.

O să mă duc acasă cu foarfeci

Thu, 15 Jan 2015 11:55:01 +0000

Cică de 24 ianuarie, în Sf. Gheorghe e cineva care vrea să aducă cel mai lung drapel din județ și să defileze cu el – un drapel românesc, evident. Individul care vre asta e un puști de 15 ani care s-a fotografiat cu steagul României în jurul gâtului de 15 martie anul trecut (15 martie e ziua națională a Ungariei) și a pus poza pe Facebook. Teribilisme de puștan naționalist, care au fost întâmpinate cu alte teribilisme de alt tânăr naționalist și s-a lăsat cu amenințări și cu urmăriri penale.

Dar problema e așa: drapelul puștiului are 150 de metri, ceea ce nu-i suficient ca să înfrângă steagurile Ungariei și ale Ținutului Secuiesc perindate nu demult prin Sf. Gheorghe, care aveau 250 de metri fiecare – deci nu are cum să fie cel mai lung drapel din județ, cum vrea el. Bănuiesc că în momentul în care o să-i atragă careva atenția că n-are drapelul suficient de lung ca să și-l măsoare cu ale ungurilor, și că mărimea contează în cazul ăsta, o să-și mai coasă încă două drapeluri românești identice la drapelul inițial și o să aibă la final ditai stegoiul de 450 de metri lungime.

Ca răspuns, ungurii naționaliști nu se vor lăsa mai prejos, ci vor pune de la mână la mână și-și vor dubla drapelurile inițiale, ca să ajungă la 500 de metri. Iar naționaliștii români, când vor vedea asta, vor plusa și ei, să ajungă măcar la 1000 de metri, să încheie discuția. Însă ungurii din Ungaria, ca să-i susțină pe cei din România, vor închide o autostradă de-a lor (că ei au mai multe) și vor angaja 3000 de croitorese acolo ca să facă 10 km de drapel unguresc. La noi va fi vorba de mândrie națională, se vor comanda 100 km de drapel românesc, din care se vor face 20,5 km, pentru că 70 km vor dispărea fără urmă și 9,5 km vor intra la apă.

Până ajung eu înapoi acasă probabil că o să trebuiască să-mi iau niște foarfeci, că tot orașul va fi îngropat sub un drapel sau mai multe. O să-mi recunosc vag strada după clădirile din jur, o să-mi recunosc casa după multe căutări, după care o să încep să decupez drapelul ca să pot să ajung la ușă.

Partea bună e că se izolează termic cât de cât orașul, ceea ce e bine: și-așa Sf. Gheorghe e unul din orașele în care vine gerul.

Cel mai vizitat blog din România?

Sat, 05 Jul 2014 04:45:47 +0000

De o vreme încoace pe T5.ro blogul român cel mai vizitat nu mai este zoso.ro. Este nationalisti.ro. Schimbarea s-a produs brusc: de unde nici nu-l auzisem vreodată, a sărit pe primul loc. De la 14.000 vizitatori pe lună în aprilie a ajuns la vreo 230.000 vizitatori în mai și la 425.000 în iunie.

Dar există moduri de a vedea ce-i cu statisticile unui site. Te uiți la ce alte statistici mai are, în afară de vizitatori și afișări. Și deja pare destul de interesant faptul că nationalisti.ro are cam tot atâtea afișări câți are vizitatori (eu am cam dublu-triplu afișări).

Primul lucru la care m-am uitat a fost bounce-ul. Care era clar din afișări/vizitatori că urma să fie foarte mare. Ce înseamnă bounce? Înseamnă că cineva a ajuns pe site-ul tău cumva, dar s-a uitat doar la pagina pe care a picat, n-a mai dat click pe altceva. La mine e la vreo 67%, vin oamenii de pe Facebook (uneori reddit), citesc un singur articol, pleacă. Ajung aici de pe Google, citesc sau nu, pleacă. În 33% din cazuri, rămân să mai dea un click, să mai scrie un comentariu.

La nationalisti.ro? 95% bounce. 95% din oameni văd doar o pagină și pe urmă fug. Iar durata medie a unei vizite, atunci când chiar mai dau un click, e de 7 secunde.

Partea cea mai tare e însă la repartizarea vizitatorilor pe țări:

Ca să ne fie clar: 40% din vizitatori sunt din SUA, 11,65% sunt din Taiwan. Incredibil cât de mulți americani și taiwanezi sunt interesați de naționalismul românesc!

Nu, normal că americanii în general nu-s interesați de articole în română scrise de naționaliști români. Probabil că cifrele există din cauza roboțeilor neostoiți care dau clickuri pe site. Sunt umflate puțin cu pompa. Puțin mai mult. Aproape de tot.

Cărți și iarnă și altele

Sat, 07 Dec 2013 10:46:37 +0000

Ninge afară de duce locul. Când eram prin școală speram mereu că se fac troiene de câte un metru, să se închidă școlile și în Sf. Gheorghe, dar n-am avut niciodată norocul. Se făcea doar câte un ger de -20-și de grade (ziua) de simțeam că am sloiuri de gheață în loc de pantaloni și mi se lipeau nările una de alta când inspiram.

Cel mai tare simt diferența între felul în care scriam acum 10 ani și cel în care scriu acum când mă uit la ce am scris în urmă cu câteva zile. În școală mi se întâmpla des să scriu niște chestii care mie mi se păreau foarte tari, dar când mă uitam la ele după 2 zile mă apuca plânsul. Acum scriu ce scriu, fac o pauză, revin peste 2-3 zile și văd, spre ușurarea mea, că 70% din text e absolut ok.

Am un maldăr mare de cărți pe care vreau să le citesc, de toate tipurile. Momentan citesc Vocile celor tăcuți. Biografii țărănești de Vlad Manoliu, o carte pe care am primit-o împrumut pentru că tot m-a molipsit cineva de curând de povești despre comunism și alte alea. Cartea e de vânzare (doar?) la Muzeul țăranului român. Am citit cam o treime din ea și e chiar interesantă – poveștile unor țărani, culese prin anii ‘90 și după, redate cu cuvintele lor. Sunt departe de visele exaltate ale unor patrioți care se documentează din propria imaginație. Și am aflat și eu acum că Maramureșul era să ajungă pământ ucrainean prin ‘45. Merită, dar cu puțină răbdare, că oamenii nu-s mereu extrem de coerenți și trebuie să faci eforturi să descifrezi ce zic din loc în loc.

Tot pe direcția asta, Tom Gallagher, Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace. Niște eseuri scrise de un profesor englez specializat în problemele politice ale României. Mai citesc câte unul când mă pălește cheful.

Jim Butcher, Summer Knight. Un roman polițist supranatural (detectivul e un magician). Seria e mai lungă, începe cu Storm Front. Cărți ușurele, dar făinuțe. Niște umor, niște satiră.

Teoretic am început și George R.R. Martin, A Feast for Crows. Într-o bună zi o să termin seria asta. Probabil că la ceva timp după ce o termină de scris George R.R. Martin. Are idei, omul, dar un stil atât de sec că serialul câștigă teren prin simplul fapt că nu mori de plictiseală pe lângă el.

Și tot n-am terminat volumul trei din seria 50 de umbre. Într-o bună zi când o să mă simt suficient de masochistă (sau suficient de hotărâtă să termin cu ea) o să continui recenzia pe capitole.

Problema cu romanele interesante e că de obicei le citesc mai rapid, așa că dispar iute de pe lista cărților în curs de citire.

Noua Dreaptă și maghiarii, 1 decembrie, Sf. Gheorghe

Tue, 03 Dec 2013 14:17:21 +0000

Am citit azi în Mesagerul de Covasna că doi tineri au fost amendați pentru că au jignit (înjurat?) jandarmii de 1 decembrie. Chestia asta s-a întâmplat în orașul meu natal, Sf. Gheorghe. Tinerii amendați protestau de fapt împotriva unor extremiști (cam 80 de persoane) care făceau tărăboi că Harghita și Covasna li se cuvin și că trebuie ca toți locuitorii din această zonă să vorbească o anumită – și singură! – limbă. Tinerii, care făceau parte dintr-un grup mai mare (cam 30 de persoane), scandau că străinii trebuie să plece acasă și că zona e a nației lor, nu a nației celorlalți. De fapt, și tinerii erau tot cam dintr-o grupare mai apucată, dacă stau să mă gândesc.

În total erau vreo 10.000 de oameni la festivități, așa că cei vreo 110 extremiști care urlau unii la alții formau doar vreo 1% din total. Restul își vedeau de treabă.

Eu nu știu alții cum sunt, dar mie mi-e indiferent care sunt unii și care sunt ceilalți. Văd doar două tabere de urlători, unii urlă în maghiară, alții urlă în română și între timp oamenii mai liniștiți își văd de treaba lor și ies la o bere/la un ceai/la o cafea/la o pizza. Asta, bineînțeles, dacă grupările mici și apucate nu le strică ziua.

Ce vor naționaliștii, în fond?

Tue, 20 Aug 2013 13:40:51 +0000

Să-mi explice și mie careva. Pentru că efectiv mi se pare că oamenii ăștia nu vor nimic concret. Se strâng împreună și strigă despre trecutul glorios și Eminescu, despre sufletul neamului și dragostea de țară până când în loc să zic „Sunt româncă” spun „Sunt transilvăneancă”. E drept că străinii nu știu că Noua Dreaptă a mărșăluit odată pe străzile din Sf. Gheorghe, strigând „Harghita, Covasna, pământ românesc!” (în curând vor striga, probabil, „București, capitala României!” sau „H2O, înseamnă apă!”), dar știu eu și mă ia o ușoară jenă, de parcă aș fi în preajma grupului de liceeni beți care cântă și râd la volum maxim la 3 noaptea.

M-am uitat pe site-urile lor, la manifestele lor, la ideile lor. Și am ajuns la concluzia că nu vor, pe bune, nimic. Eventual să se unească Moldova ailaltă cu România. În rest, la fel ca un elev care a terminat a 12-a și nu a putut să ia Bacul din lipsă de noroc și lume răuvoitoare la adresa lui, spiritul naționalist român pare să nu vrea nimic decât să fie bine, preferabil perfect, fără să facă nimic. Vrea recunoaștere, dar nu știe pe ce. Nu creează. Nu promovează valori existente și concrete, nu vine cu soluții, nu are eleganță în dezbateri. Cel puțin din câte văd eu.

Dragostea asta de țară o fi poate superbă și nu știu eu, dar mie-mi aduce aminte de genul de iubire a unui ex obsesiv care-ți apare la ușă, „Te iubesc toantooooooooooooooooooo, ce te faci tu fără mine?” după care are pretenția să fie mângâiat pe cap pentru că a avut bunăvoința să simtă o emoție.

Păi mă, oameni buni. Filozofii germani sunt apreciați din multe motive, dintre care unul e că există. La fel ca și profesionalismul german – sunt multe lucruri de zis despre el, dar există. Cultura franceză e superbă – pentru că este prezentă, în primul rând. Nu are câte un sporadic personaj căruia trebuie să i se ridice altar de către toată populația, că altfel e bai mare. Are mai multe personaje, poți alege. Oamenii ăștia ar putea să se așeze pe lauri și să zică, „No, ce tari am fost, iubiți-ne și acum!” dar uite că ei continuă să miște și să facă câte ceva remarcabil și azi. Cultura lor se promovează existând în continuare. Se lucrează la ea. S-a tot lucrat la ea.

Promovează naționalismul nostru ceva? Face pe cineva să crească? Naționaliștii noștri promovează ii? Sunt în căutare de talente de orice natură care pot să crească și pe care să se poată pune baza unei culturi? Susțin acordarea de mai multe fonduri ministerului educației, ca generațiile viitoare să crească mai sigure pe sine și mai valoroase? Au planuri concrete de orice fel?

Pentru că deși mă uit, nu văd decât mult zgomot. Poate nu-i înțeleg eu, poate nu văd decât suprafața – caz în care să mă lămurească și pe mine cineva care-i faza de fapt.

Și secuii sunt români

Sun, 11 Aug 2013 11:59:25 +0000

Din când în când apar prin presă tot felul de articole despre autonomie, unguri, secui, marșuri, partide, Ungaria și tot așa. Uite unul azi, în Adevărul. Despre unguri din Ungaria care agită spiritele ungurilor din România.

În momentul în care un ungur dintr-un partid din Ungaria vine să organizeze proteste pe aici și să „finalizeze disputa cu autonomia”, avem o problemă. Dacă nu e de-al nostru, nu are dreptul să se bage pentru că nu e țara lui și nu e cetățean aici. E ca și cum m-aș trezi eu să mă duc în Moldova (aia cu Chișinăul) să protestez că rușii și ucrainenii de acolo ar trebui să plece în respectivele lor țări. Ar fi absurd. Ce treabă am eu, politic vorbind, cu Moldova?

„Bun, bun!” vin unii să zică. „Dar secuii de ce nu-s opriți de la marșuri prin Ținutul Secuiesc?”

Păi, pentru că și secuii sunt români. Cetățeni români, evident, că doar nu le contest etnicitatea. Pentru ei „acasă” e aici, nu la Budapesta. Unii emigrează în Ungaria, dar atenție! Emigrează. Nu „se întorc” acolo. S-au născut aici, au crescut aici, au făcut școala aici, eventual au lucrat sau lucrează aici (zic „eventual” ca să nu exclud tinerii din școli și facultăți). Nu stau în România dintr-un moft imperialist ungar. Chiar aici locuiesc.

Asta le dă dreptul să protesteze, să-și spună oful, să voteze, să se plângă de politicieni, să mărșăluiască pentru retrocedări, autonomie, Roșia Montană, câini vagabonzi, salarii mai mari în educație sau ce anume le mai dorește inimioara. La fel cum și românii au dreptul să protesteze pentru ce le dorește lor inimioara (inclusiv, dacă ar vrea, pentru Regiunea Autonomă Medievală și Cavalerească Suceava). De ce? Pentru că sunt cetățeni în mirifica și sublima noastră țărișoară__.

Normal, li se poate răspunde. Că e democrație și libertatea cuvântului. Dar tot de-aia pot să vorbească și ei fără să li se închidă gura.

P.S. Nu toți ungurii de pe la noi au aceleași păreri politice și unora chiar nu le pasă de faza cu autonomia, sau sunt împotriva ei. Dacă îi bagi pe toți în aceeași oală și te repezi ca berbecul împotriva fiecărui ungur care-ți iese în cale, meriți să fii înjurat ca legionar și comunist. Da, în același timp. Pentru că și Codreanu, și Ceaușescu vorbeau română și deci evident ești de-al lor.

Se agită spiritele prin Ținutul Secuiesc. Iar.

Sat, 20 Jul 2013 18:33:16 +0000

Sunt acasă la mama momentan. Acum vreo 20 de minute era o zi normală, în care citeam un roman, beam niște ceai și îi răspundeam la telefon unei prietene care și-a formatat din greșeală hardul de pe laptop. Când aud niște strigăte și scandări pe afară.

Prima întrebare care mi-a trecut prin minte a fost „O fi Noua Dreaptă, protestând că Transilvania e a noastră, sau ungurii care protestează că e Ținutul Secuiesc și vor autonomie?” Răspuns: a doua. Unii unguri foarte vehemenți s-au strâns și au început să mărșăluiască prin oraș, scandând și fluturând tone de steaguri albastru-galbene. Ca ăsta:

Nu știu dacă e o coincidență, dar azi în alimentară casierița a insistat să-mi vorbească doar în ungurește. Nu știu limba – dacă e o frază ceva mai lungă, pot să bănuiesc că înseamnă „card aveți?” sau „altceva doriți?”, dar am mai pățit că am răspuns aiurea. Așa că i-am zis senină că nu știu maghiară. De obicei e ok – prima limbă pe care o folosesc cei angajați în posturi de genul tinde să fie maghiara pentru că mai toată lumea ori o are ca limbă maternă, ori o vorbește bine; dar schimbă fără probleme dacă e cazul. În fond, e vorba de economie și piață – un leu rămâne un leu și dacă vine dintr-un buzunar local, și dintr-un buzunar străin, indiferent de limba și cultura celui care-l dă.

Cine știe, poate tipa nu m-a auzit bine. În fond eram într-un context zgomotos. Dar astăzi nu m-aș mai repezi să le spun colegilor curioși de facultate că se pot descurca fără probleme oriunde în Sfântu Gheorghe. Ar avea multe șanse să se descurce ok (eu sunt din zonă și n-am murit de foame încă), dar cine știe de unde sare un nebun naționalist ca să le facă experiența neplăcută.

Cert e că o situație de genul ăsta, cu marșuri și scandat că aici etnicitatea X e stăpână, nu prea ajută. Brusc mă simt mai puțin în largul meu și mă gândesc că mai bine eram în Brașov weekendul ăsta. Sau la Cluj. Sau, de ce nu?… La Budapesta (deși nu știu ce aș căuta acolo). Pentru că nu poprul maghiar e problema mea, ci cele câteva sute de bărbați care urlă din toți bojocii. Urlă pentru Ținutul Secuiesc? România? Ponta? Băsescu? Obama? Steaua?… Treaba lor. Tot ce știu e că eu nu vreau să fiu acolo. Acum câțiva ani a trecut Noua Dreaptă prin Sfântu Gheorghe, strigând „Transilvania, pământ românesc!” Mă bucur că pe ei i-am ratat.

Și naționalismul în general mă face să mă simt stingheră. Părerea mea e că România încă mai suferă de pe urma bolii naționaliste – în sensul în care chiar ne face rău naționalismul ăsta, chiar ne rănește pentru că tot intrăm în conflicte aiurea, sau ne stresăm prea tare cu chestii care nu prea contează. Ne pasă foarte mult de românii noștri, pe care-i definim prin faptul că se trag din Traian și Decebal, sau cel puțin par s-o facă (după 2000 de ani de istorie poate avem polonezi, turci, tătari, greci și alte popoare integrate printre noi și nici nu știm). Ceilalți sunt… hmm. hah. Sunt… Păi, sunt minorități. Ceva de genu. Nu-i băgăm prea tare la „români faimoși”, că de fapt noi știm că țin cu ai lor, fie că ai lor sunt la Budapesta sau în Germania. La noi au partidele lor de unguri, sau ceva.

Nu știu dacă e atitudinea cea mai înțeleaptă. În fond, nu prea ai ce câștiga. Autonomie?… Ok. Din partea mea, să fie. Dacă ar crește nivelul de trai, bine. Singura problemă pe care aș avea-o ar fi cu limba, dar dacă româna ar fi a doua limbă oficială (ceea ce e deja aici), atunci sigur. Să vedem, poate ungurii au idei mai bune.

Dar probabil că n-ar avea. Pentru că cei care strigă cel mai tare după autonomie și care probabil că ar ajunge să conducă după ce ar obține sus-numita autonomie nu par să fie genul care să gândească detalii și strategii pe termen scurt și lung după ce o obțin. Îmi seamănă mai mult cu cei care strigau că nu trebuie omorâți maidanezii, dar nu aveau idei bune legate de cum să rezolve probleme. Doar strigau. La fel ca amicii care mărșăluiau nu demult prin fața gardului. Strigă, cer. Au planuri?… Cine știe.

În rest… ce se poate câștiga? Nu se promovează cultura națiunii/etnicității susținute cu fervoare de mărșăluitori. N-am aflat nimic despre cultura românească de la cei din Noua Dreaptă, nimic despre cultura secuiască de la secuii supărați. N-o să avem o viață mai bună după strigătele astea, n-o să avem nimic nou, n-o să fim convinși că ceilalți au ceva valoros care merită admirat. O să știm doar că tâmpiții care strigă sunt unguri, sau români, și o să ni se adâncească prejudecățile.

Nu se poate câștiga nimic, doar se simt bine câțiva care au senzația că luptă pentru poporul lor. Nu cred că-și dau seama că luptă de fapt împotriva poporului lor. Pentru că strigă, dar nu zic mai nimic.