[10 mar] Cartea de azi: „MW” de Osamu Tezuka

Sat, 10 Mar 2018 20:41:47 +0000

Când am început să citesc benzi desenate japoneze, am început să caut și liste cu autorii importanți din domeniu. Adică, ok, nu am nimic împotriva seriilor pentru adolescenți, dar eram curioasă care sunt cărțile considerate mai importante la ei.

N-a trebuit să caut mult până am auzit de Osamu Tezuka, care scosese o serie numită „Astro Boy”, desenată într-un stil foarte copilăros. N-am găsit-o, dar nici n-am căutat-o prea tare. Am descoperit și că avea ceva benzi desenate despre Buddha, pe care iar nu le-am prea găsit (și, când am găsit câte ceva, nu mi-am dat seama care volum din serie era; probleme, probleme) și nu m-am putut decide dacă vreau să mă arunc cu capul înainte și să cumpăr o serie întreagă de un autor de care nu știu dacă-mi place.

Așa că, până la urmă, primul volum de Osamu Tezuka pe care am ajuns să-l citesc a fost „MW” (publicată inițial în 1976-1978), în ideea că nu exista un al doilea volum în serie și că puteam decide dacă-mi place Tezuka. În plus, „MW” e o bandă desenată pentru un public matur – „a chilling picaresque of evil”, mi-a spus descrierea.

Pe o insulă are loc un accident, care face un gaz toxic să se reverse asupra insulei, ucigând aproape întreaga populație, în afară de doi băieți care se află la o înălțime prea mare ca să fie afectați complet. Guvernul mușamalizează totul cât se poate de repede, dar băiatul mai tânăr, Yuki, rămâne cu sechele și își pierde orice urmă de moralitate. După mulți ani, e un criminal fără scrupule și un maestru al deghizării, pe care prietenul lui, celălalt băiat cu care fusese pe insulă, nu reușește să-l oprească (nu că ar încerca prea tare).

Povestea are momente extreme, în care nu-ți vine să crezi ce ai citit – Yuki e complet psihopat și plăcerea lui de a face rău e de ne-egalat. Dar Tezuka dă niciodată cu totul în absurd, ci reușește cumva să se mențină la marginea zonei de thriller/horror.

„MW” se poate cumpăra în engleză, în format fizic de pe Book Depository.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

Manga în cutii (box sets)

Mon, 27 Jun 2016 08:37:46 +0000

S-a întâmplat odată că m-a luat un pic nebunia și am ajuns să mă uit la tot felul de serii de benzi desenate. Și așa am ajuns să observ că una dintre pasiunile mele mai vechi, seria Fullmetal Alchemist, putea fi cumpărată pe de-a-ntregul, într-o cutie șmecheră, creată special pentru colecționari și nebuni.

M-am mai uitat la alte serii de manga disponibile la fel și am dat și peste Claymore, o serie de care am tot auzit, dar pe care n-am citit-o. I-am arătat și lui descoperirile mele.

„Claymore e chiar faină,” mi-a zis.

„Tot aud.”

„Ok, păi ia-o.”

„Poftim?!” am zis eu. Îmi place uneori să mă uit la cărți așa cum mă uit la poze cu case mici și la poze cu case enorm de scumpe: fără nicio intenție de a deține cu adevărat așa ceva (bine, la case e oricum un pic mai complicat…).

„De ce nu?” m-a întrebat.

„Nu pot să cumpăr o serie întreagă de manga!”

„De ce nu? Hai, ca să știi și tu de ce te-ai îngropat în muncă și sâmbăta, și duminica.”

Am stat un pic și apoi am șuierat printre dinți, „În fond, nu beau, nu fumez, alte vicii bănoase n-am.” În afară de sushi și cafele, dar cine le pune la socoteală. „Ok. Pe care din ele? Claymore sau Fullmetal Alchemist?”

„Ia-le pe amândouă? Dacă tot iei ceva.”

Eu nu locuiesc în casă cu un adult responsabil care să mă oprească de la prostii. Locuiesc cu un adult responsabil care mă îndeamnă la prostii. Nu că trebuie să se roage cineva de mine să cumpăr cărți.

Așa că acum am două cutii cu serii complete de manga. În mod interesant, atât Fullmetal Alchemist, cât și Claymore au 27 de volume fiecare, deci cutiile sunt la fel de mari. Au venit cătinel, prin poștă, de la Bookdepository – care livrează gratuit, nu repede, dar nu mă grăbesc nicăieri. Și, la vreo 2-3 săptămâni de la comandă, au ajuns și la mine.

Stânga: Fullmetal Alchemist. Dreapta: Claymore.

Cutiile au mânere în partea de sus, ca să poată fi cărate mai ușor (ceea ce prinde bine, chiar dacă nu sunt extrem de grele). Le poți pune în picioare și deschide din lateral – au o prindere cu scai, ca la adidașii fără șireturi. (trei buline negre de scai)

Arată excelent pe dinăuntru, ca niște mici biblioteci:

Interior Claymore

Fullmetal Alchemist are ceva scris în latină pe „ușă”:

Interior Fullmetal Alchemist

Ieși mai ieftin cumpărând setul cu totul decât dacă iei fiecare volum bucată cu bucată, iar pe lângă seriile efective trimit și ceva bonus, respectiv un „roman ușor” (scris ca o carte obișnuită, nu benzi desenate) și un poster pentru Fullmetal Alchemist și o carte cu ilustrații din Claymore:

Bonusuri Fullmetal Alchemist și Claymore.

Cartea de la Fullmetal Alchemist e To Each His Own Bonds. Recunosc că habar n-am ce e cu ea – Goodreads îmi spune că e volumul 5 dintr-o serie de cărțulii FMA, dar nu mă prind de ce mi-au trimis taman ultima carte din serie. Eh, poate o să aflu.

Fullmetal Alchemist vine și cu un poster, dar cred că e cel mai puțin interesant lucru din cutia respectivă:

Poster Fullmetal Alchemist.

Am acum manga cât pentru un an de zile, mai ales că nu sunt astea singurele volume de prin casă – mai lent, cu mai puțină nebunie, am strâns primele șase volume din Lone Wolf & Cub, o serie despre un samurai din perioada shogunilor, despre care se spune că ar reprezenta destul de bine lumea japoneză de pe atunci (și care menționează și concepte budiste).

Mai am și două volume de Osamu Tezuka, MW și The Book of Human Insects. Tezuka e privit ca un fel de părinte al genului manga, iar astea două volume sunt excelente, chiar dacă reprezintă lumi întunecate și criminali (criminale?).

Și, din curiozitate, am luat și un volum de Vagabond, pe care nu l-am citit încă.

La baza teancului e Toate pânzele sus, de Radu Tudoran, care nu e manga, dar e un roman care mi-a plăcut mult când eram mică. E acolo pentru că n-am apucat să fac ordine între cărți, ok? Ok.

Ce mai e prin bibliotecă.

Stăteam și mă uitam la rafturi și mă întrebam ce-ar spune bunicul meu din partea maică-mii de tendința mea de a strânge cărți cum strâng dragonii comori. N-am cum să știu, că a murit acum vreo 20 de ani și de-abia dacă-l mai țin minte, dincolo de câteva amintiri vagi. Însă am crescut într-o casă pe care el a umplut-o cu cărți – rafturi peste rafturi de cărți, mii și mii de volume, de la colecția Biblioteca pentru toți la cărți fără mare valoare. Era și filatelist, deci știu sigur că era și el un dragon strângător de felul lui. O fi meteahnă de familie.

Osamu Tezuka on Roxana-Mălina Chirilă

[10 mar] Cartea de azi: „MW” de Osamu Tezuka

Manga în cutii (box sets)