[7 apr] Cartea de azi: „Cartea despre femei” de Osho

Sat, 07 Apr 2018 19:10:46 +0000

Săptămâna asta m-am tot ciocnit de religie și dezvoltare personală, cam fără legătură cu Paștele (deși a contribuit și sărbătoarea asta), iar asta mi-a amintit că voiam să fac o recomandare mai periculoasă.

Zic „periculoasă” pentru că e o recomandare de non-ficțiune care e foarte atrăgătoare și foarte înșelătoare. Sunt multe probleme cu ideile, dar logica te fură.

Osho, cunoscut și ca Rajneesh, pe numele real Chandra Mohan Jain, s-a născut în 1931 în India. Și-a dat licența și masteratul în filozofie. A prins un post de conferențiar la Universitatea din Jabalpur în 1958, unde a predat filozofia, iar din 1960 a devenit chiar profesor. Însă în timpul liber, ținea conferințe pentru publicul larg, promovând idei precum importanța științei și tehnologiei, precum și deschiderea către noi idei, pentru a smulge India din sărăcia în care se afla. Mai susținea, printre altele, și o atitudine mai deschisă față de sexualitate și faptul că toate religiile Indiei sunt moarte. Din cauza ideilor cam inflamatoare, a fost rugat să-și dea demisia din universitate.

După ce și-a încheiat astfel cariera de profesor, s-a concentrat pe mișcarea spirtuală pe care o începuse, care combina materialul cu spiritualul, care accepta știința, sexualitatea și modernitatea. Și-a dezvoltat propriile tehnici și a ajuns să aibă proprii discipoli, cărora le spunea sannyasini. A avut ceva conflicte prin India, și-a început o nouă comunitate în SUA și a devenit extrem de bogat pe spatele sannyasinilor – el își cumpăra Rolls Royce după Rolls Royce (nu e o exagerare), ei erau săraci lipiți.

În fine, comunitatea lui a degenerat, s-a ajuns la un atac bioterorist, Osho a ajuns în închisoare și până la urmă a fost deportat în India, unde a murit în 1990, la 58 de ani – era bolnav, dar nu e clar care boală a fost cea care l-a ucis. Gruparea lui zice că a fost iradiat intenționat de americanii care-i voiau răul, alții spun că ar fi fost HIV/sifilis; nu se știe exact.

A fost, însă, un conducător charismatic – și încă unul care vorbea cu foarte, foarte mult talent. El n-a scris de fapt nicio carte, ci a ținut foarte multe conferințe zilnice pe diverse teme, care au fost apoi compilate în cărți. Are un stil foarte atrăgător – spune bancuri pe post de pilde, are umor, are farmec, e inteligent și cult, pare să știe foarte multe din foarte multe domenii.

Se contrazice des, dar spune că o face pentru că adevărul e paradoxal și pentru că el nu dă răspunsuri gândite din timp, ci reacționează la situație și la omul din fața lui. Pune accent pe libertate individuală, pe bucuria de a trăi, pe prezent.

E foarte greu să-ți dai seama exact unde poți pune degetul pe ceva din discursul lui ca să spui că greșește, pentru că aproape tot ce spune sună de bun simț atunci când o zice. Însă dacă te uiți mai adânc, începi să vezi fisurile din discursul lui: generalizările despre situația oamenilor de azi, care e prezentată foarte pesimist, un mod destul de pueril de a privi știința și oamenii care se ocupă de ea, talentul de a te face să te simți special pentru că faci deja o parte din ceea ce el prezintă ca pe o _virtute. _

Osho e un manipulator subtil, care se joacă cu talent cu prejudecățile celor care-l ascultă, cu logica și cu mari idei din filozofie și religie. Seduce, te face să simți și că-ți spune ceva ce ai știut dintotdeauna, și ceva nou în același timp.

E o recomandare periculoasă pentru că e un om periculos. Îmi place enorm stilul lui – i-am citit multe cărți, chit că la un moment dat devine chiar repetitiv. Prin adolescență îl și credeam înțelept, dar acum am rămas cu fascinația pentru un om care știe să spună un discurs seducător care să sune spontan și genial. E un șarlatan spiritual cu zece clase peste alții și demonstrează un gen de discurs care poate atrage masele și le poate convinge că el deține adevărul absolut.

„Cartea pentru femei” e un volum fix despre ce zice în titlu. Voiam să aleg o carte la întâmplare dintre cele pe care le-am citit, pentru că oricare e la fel de bună pentru scopul acestei recomandări, dar am văzut pe site-ul Editurii Mix că asta e printre cele mai populare cărți de Osho de la ei (au vândut 11.000 de exemplare de când au publicat-o în 2002 și până azi). Nu mi-e foarte clar când a ținut discursurile care au fost transcrise aici, dar n-are o importanță foarte mare.

„Cartea despre femei” e disponibilă pe eMag (unde are trei recenzii, toate de cinci stele) și Libris.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

Traduceri care-mi sunt dragi

Thu, 17 Dec 2015 19:30:38 +0000

Acum mulți ani, am citit o carte de Osho publicată la Editura RAM. Nu mai țin minte cine a tradus-o, pentru că am o memorie ca o sită când e vorba de nume, dar țin minte că am dat peste un pasaj care suna cam așa (îl aproximez din memorie):

Era odată un psiholog ateu, căruia îi plăcea să dezbată problema existenței lui Dumnezeu cu cei care veneau în vizită, așa că înrămase un citat și-l pusese pe peretele din sufragerie: „Dumnezeu nu mai există.” Oaspeții îl vedeau, întrebau ce era cu el și imediat se isca o dezbatere.

La un moment dat, copilul psihologului, care era prea mic ca să știe să citească bine, a venit și a citit cu voce tare: „Dumnezeu numai există.”

Iar psihologul a avut o străfulgerare: cum adică, Dumnezeu NUMAI există? El nu face altceva decât să existe aici și acum? Era complet diferit de ce spusese el până atunci.

Pentru că reproduc din memorie un fragment citit acum mai bine de un deceniu, evident că nu e exact și că varianta originală era diferită. Însă îl țin minte pentru că atunci am rămas frapată: „Cum adică, Dumnezeu numai/nu mai există?!” Am stat să mă întreb multă vreme care era jocul de cuvinte original, pentru că „no longer” și „only/just” nu prea au nimic în comun.

Mult mai târziu, într-o carte de Osho pe care am primit-o eu la traducere, am dat peste aceeași poveste, doar că în engleză era: „God is nowhere” – „God is now here.” – Dumnezeu nu e nicăieri, Dumnezeu e aici și acum. Am folosit numai/nu mai și în traducerea mea, pentru că jocul de cuvinte e fix ce trebuie: poate fi legat de ideile lui Osho, curge fluent, simți surpriza, simți șpilul poveștii. Și Osho e un orator foarte fluent, notele de subsol îi strică ritmul, iar dacă îi explici bancurile povestind despre natura limbii engleze nu mai e același Osho.

Altă traducere, tot din aceeași carte, e a unui haiku de Matsuo Basho:

Heleșteul antic
Broasca sare în el.
Sunetul…

E un haiku pe care l-am văzut tradus de multe ori, și în română, și în engleză.

Vechiul iaz.
Broasca sare.
Pleosc!

Cea cu heleșteul mi-a rămas întipărită în minte: heleșteu, dar nu oricum, ci antic. Deja sună a poveste. Broasca sare, o imagine dinamică – apoi „sunetul…” pe care aproape că-l auzi cu ecou din cauza punctelor de la final, care îți sugerează o tăcere profundă punctată fix de zgomotul apei.

Și „Pleosc!” e corect – în engleză e tradus des „Splash”. În original e „mizu no oto”, „sunetul apei”, care poate fi „pleosc”, nu zic nu. Dar haiku-ul din cartea lui Osho mi se pare că are o frumusețe pe care o putem înțelege și simți mai ușor.

Uneori, o traducere trebuie să fie cât mai exactă cu putință, să fie regăsită cuvânt cu cuvânt în limba-țintă. Alteori, cere o adaptare, ca să poată fi gustată la fel ca originalul și ca să poată bucura…

Habar n-am ce scrie în imagine, dar e cu Tao și arată bine, așa că se potrivește în context.

Una dintre replicile mele favorite din League of Legends, varianta în română, e a lui Tahm Kench, un broscoi îmbrăcat cu două jachete, cu un burdihan enorm și un apetit pe măsură, care le oferă altora ce-și doresc mai mult în schimbul unui ospăț teribil: „Ostropel… de suflețel…”

Tot în League of Legends, Braum e un individ de pe un vârf de munte, care a crescut la stână… și care în română are un accent ardelenesc de pici pe jos de râs:

Sunt genul de traduceri care-mi amintesc că putem și noi să avem texte frumoase, replici mișto și cărți extrem de citibile. O să vorbesc despre unele dintre ele mâine.

Osho on Roxana-Mălina Chirilă

[7 apr] Cartea de azi: „Cartea despre femei” de Osho

Traduceri care-mi sunt dragi