Preoți on Roxana-Mălina Chirilă

Aprobare de sus

Fri, 24 Jan 2014 06:48:44 +0000

După cum ziceam în alte dăți, maică-mea e arhitectă. Au venit la ea niște preoți ca să le facă un proiect pentru o casă de lumânărele (nu știu care e termenul tehnic), sau ceva altă clădire pe care o găsești de obicei pe lângă biserici.

„O să avem nevoie de aprobare de sus, desigur,” a zis unul din preoți, gânditor.

„De la Patriarhie?” a întrebat maică-mea.

„Nu,” a răspuns preotul și a arătat cu degetul către cer. „De sus.”

Mama a stat să se gândească puțin la pietatea celor care primesc aprobare de la Dumnezeu și s-a întrebat, probabil, care e ritualul prin care preoții ajung să fie convinși că divinitatea e de acord cu planurile lor arhitecturale. Știu că la asta m-am gândit și eu când mi-a povestit: de unde știi ce planuri are El pentru căsuțele de lumânărele?

„De sus,” a insistat preotul, văzându-i confuzia. „De la primărie, normal. Nu se poate face nimic fără aprobarea lor.”

După cum a comentat mama când mi-a povestit scena, fiecare om are susul lui.

Zilele naționale ale fugitului de preoți

Mon, 06 Jan 2014 10:59:20 +0000

Ieri îmi scrie o prietenă: „Vine popa cu boboteaza. Acuma ascund toate blasfemiile.” Și are ce ascunde. Oooo, are ce ascunde. Astă iarnă își pusese poze cu actori semi-dezbrăcați prin toată casa, ca să-l enerveze pe taică-su (era ceva răzbunare) și oricum majoritatea chestiilor mele de un erotism considerat destrăbălat de majoritatea preoților sunt primite de la ea. Deși ce-i drept e că femeile sunt mult mai talentate în a-și păstra chestiile cu adevărat problematice ascunse în străfundurile calculatoarelor, în foldere pe care NU scrie „porno”. Poate să scrie, în schimb, „Chimie organică”, „Anatomie pentru referință”, „Documentații – nu modificați” sau „Important nu șterge”.

Când vine popa, eu de obicei fac ca Motanul Cheshire: nu mai găsești în urmă decât un zâmbet agreabil și impresia generală că parcă ar fi fost cineva pe acolo, înainte să dispară.

O prietenă a mârâit foarte urât: preotul nu intră în camera ei! Maică-sa insista, ea insista invers. Mă întreb dacă s-a lăsat cu zăvoare, mai ales că fata s-a săturat să primească de la toată lumea din familie și din prietenii de familie iconițe, pliante religioase, urări cu Dumnezeu și ce alte chestii se mai dau când alții vor să-ți salveze sufletul.

O tipă pe care o știu așa de tare n-avea chef de preot acuma câțiva ani că l-a rugat pe soț să o închidă pe balcon până pleca părintele. Soțul a fost de acord, deși i se părea o aiureală, a închis-o, a tras perdelele și pe urmă l-a ținut pe preot de vorbă vreo jumătate de oră, cu „Dar mai stați, dar vă rog mâncați”, de tipa a înghețat, a înjurat și de atunci încoace doar duce gunoiul când vede preoți la orizont. De la dus gunoiul te poți întoarce elegant când îngheți, dar nu poți să bați în ușa de la balcon și să zici, „Ah, părinte, aici erați! Acum am aterizat și eu!”

Adevărul e că dacă nu prea le ai cu creștinismul, toată tevatura e destul de ciudată: inviți un străin a cărui meserie e să-ți facă morală în stil patern în casa ta, îi prezinți toate camerele ca să fie udate după o datină pe care n-o respecți și pupi o cruce care simbolizează o poveste cu care n-ai prea multe în comun. Și cu toate astea te simți dator să prezinți o imagine „corectă” a ta. Ascunzi postere cu Tom Hiddleston, te ascunzi pe tine, fluieri inocent și ești un copil la fel de bun cum ar vrea Moș Crăciun să fii.

După care, așa cum zicea prietena mea care ascundea blasfemiile: „Gata! Sunt udă din cap până-n picioare! S-a terminat!” Și îți vezi de treaba ta.

Încă niște conversații cu Linda (rochii masculine, fuste și kilturi)

Wed, 28 Aug 2013 21:06:46 +0000

(de ce nu ni se permite mie și Lindei să stăm prea mult împreună? Poate din cauza ideilor crețe)

În urma comentariului cu Ionuț despre Asociația Familiilor, am zis să mai bag un ochi pe careva din site-urile Alianțelor/Asociațiilor Familiilor din România, care au toate ca scop promovarea „familiei puternice, întemeiate prin căsătoria între un bărbat şi o femeie, ca normă validată istoric în societatea umană.”

Desigur, eu sunt destul de neîncrezătoare în ce privește „normele validate istoric”, pentru că și „bărbatul trebuie să fie doar puțin mai urât ca dracul/mai înșeală/mai lovește femeia” e o chestie la fel de validată istoric. Just sayin'.

Din una în alta, am ajuns la un articol despre propaganda homosexuală prin școli/instituții de învățământ, moment în care am aflat că ambasadele diverselor țări promovează perversiuni (nu, zău! citez: „Ambasade ca ale Olandei, Cehiei, Franţei şi Marii Britanii sunt promotoare active ale perversiunilor în ţara noastră, încât până şi ambasadorii lor participă la respingătoarele parade stradale”). Nu pot decât să-mi imaginez ambasadorii Franței invitând lumea la o orgie în toată regula, ambasadorii Marii Britanii promovând scandaluri liniștite, dar foarte scandaloase, ambasadorii Olandei scoțând studentele la olandeză și secretarele la vitrină și ambasadorii Cehiei… Ok, habar n-am ce stereotipuri sexuale există legate de Cehia.

Și, spre final, am aflat vestea îngrozitoare: „la o grădiniţă din ţară un părinte reacţiona prompt faţă de ideea perversă a unei educatoare de a-i invita pe cei mici să vină a doua zi îmbrăcaţi potrivit sexului opus. Educatoarea respectivă a declarat că iniţiativa a fost mai mult o glumă”.

Ideea perversă de a veni îmbrăcați potrivit sexului opus… XD Dacă un tip (suficient de slab, e drept) s-ar îmbrăca în hainele mele de zi cu zi, cred că nu v-ați da seama prea repede că e ceva ciudat. Și dacă eu m-aș îmbrăca în hainele unui tip (e drept, mai pe măsura mea), nici voi nu v-ați da seama. Unisex. Și! Tipele sunt sexy în haine masculine, de obicei. Sorry, dar. E adevărat.

Moment în care i-am zis Lindei: Știi, problema cu rochiile la bărbați e că de fapt nu li se potrivesc. Nu-s făcute după măsurile lor, pentru că dacă ar fi făcute…

Linda: Dar se fac!

Eu: Pe bune?

O scurtă căutare pe Google mai încolo, mi-am dat seama de un adevăr terifiant: preoții se îmbracă în rochii. Nu, tipul din dreapta nu e în sutană, e în fustă. Dar mamă ce seamănă.

Linda: Acuma înțelegi de ce-mi plac bărbații în kilt?

Eu: Îmmmmmhî.

Linda: Dă pe Google „utility kilt” sau „work kilt”. Sunt mișto. Sunt cele mai tari chestii inventate vreodată.

Și nu pot să zic decât că sunt aproximativ de acord cu ea XD Mai ales după ce am găsit o poză cu un utility kilt , un tip mișto și o pisică neagră. (kittyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy!)

Sau un tip mare, negru, plin de mușchi și care pare să fie mai samurai decât toți soții de la Alianța Familiilor împreună.

E foarte amuzant că persoanele care merg la Biserică și ascultă ce spune un tip în rochie sar în sus când copiii lor fac chestia asta puțin la mișto (deși, e drept, poate subminează autoritatea preoțească)

Și cu ocazia asta am fost convinsă (mai ales cu o Linda lângă mine care zice „Kilts are aaawwwweeesome”): kilturile sunt tari. Da. Se pot face fuste/rochii pentru tipi care să le stea bine. Doar că nu se prea obosește nimeni.