Problemă conceptuală cu ființe supranaturale și o schimbare de sex

Sat, 23 Nov 2013 08:10:51 +0000

Să zicem că ai o poveste fantasy în care o tipă poate să-și modifice înfățișarea în mod drastic (e un shape shifter, da?) și la un moment dat își ia un corp masculin. Deci tipa devine bărbat, cu toate trăsăturile fizice aferente.

În poveste apare un alt personaj, care e bărbat și care e într-o relație cu ea. El o recunoaște, chiar dacă ea e în continuare în corp masculin.

Ea nu-și bate capul să se transforme înapoi în femeie, iar el o sărută oricum. Putem duce problema mai departe, înspre acțiuni care nu pot fi difuzate la ore de maximă audiență pe programe obișnuite, dar pentru cei care n-au chef de imagini interzise minorilor, o să rămânem la un sărut. Deci, ea ca bărbat, el ca bărbat.

Bun. În momentul respectiv avem de-a face cu un sărut heterosexual, homosexual, pseudo-homosexual, deopotrivă heterosexual și homosexual, sau cu unul a cărui clasificare depinde de unde privești?

Nu că m-aș împiedica vreodată în terminologie, dar mă bâzâie conceptul. Dacă ar trebui să clasifici chestia asta, unde o încadrezi?

Problema Bibliei.

Sat, 20 Apr 2013 06:45:05 +0000

O chestie pe care o remarc destul de des când discut cu unii care au obiceiul să argumenteze folosind Biblia e că au citit Biblia la fel ca mine: mai din părți. Biblia e o carte MARE. E ceva mai lungă decât „Război și pace”, dacă nu mă înșel, așa că nu te pui pe ea și o citești într-o seară. Dar eu aș fi presupus că majoritatea celor religioși au citit-o. Deseori, se pare că nu ăsta e cazul.

Observație 1: Episoadele cunoscute din Biblie sunt scurte

Episoadele faimoase din Biblie tind să fie scurte. Dumnezeu nu reușește doar să creeze lumea doar în șase plus unu zile, ci o face și în doar una-două-trei pagini (depinde cât de mari sunt paginile și de cât de mic e scrisul). E primul capitol din Geneză. Până la capitolul 3, a făcut și animalele, și oamenii, a fost descris Edenul, Adam și Eva au fost creați și au fost și dați afară din Grădină. Până la sfârșitul capitolului 4 a murit Abel și Cain a fost trimis în lume. Mai mult decât atât, Eva a avut încă un fiu (pe Set). Capitolul 5: arbori genealogici. Apoi, timp de 3 capitole, se discută Noe și potopul.

Ai nevoie de o vreme destul de lungă ca să citești toată Biblia. Ai nevoie de aproximativ o dupămasă ca să de pui la curent cu tot ce e mai discutat pe acolo.

Observație 2: Restul Bibliei e un mare mister

De obicei e destul să citești un capitol sau două în plus față de cei care aduc argumente din Biblie ca să dai peste chestii nu foarte plăcute. Deschizi Biblia la întâmplare și descoperi că o femeie trebuie omorâtă cu pietre dacă a fost violată în oraș (pe undeva prin Deuteronom), sau că diverși aveau mai multe soții, sau concubine (vezi Elcana prin Cartea Întâi a Regilor).

Pe undeva există câte un pasaj care justifică aproape orice – chestie mișto arătată de Margaret Atwood în „The Handmaid’s Tale”, în care o întreagă societate se ghida după una din povetirile biblice. Mai exact:

Atunci Rahila a zis către Iacov: „Iată roaba mea Bilha; intră la ea şi ea va naşte pe genunchii mei şi voi avea şi eu copii printr-însa”. Şi i-a dat pe Bilha, roaba sa, de femeie şi a intrat Iacov la ea; iar Bilha, roaba Rahilei, a zămislit şi a născut lui Iacov un fiu. Atunci Rahila a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate, a auzit glasul meu şi mi-a dat fiu”. De aceea i-a pus numele Dan.” (Gen 30:3-6). (sursa: bibliaortodoxa.ro)

În societatea din cartea lui Atwood, multe femei deveniseră sterile, așa că soțiile bărbaților importanți își angajau „cameriste” cu care se culca soțul cât stăteau ele între picioarele soției. Superb, nu?

Ideea e următoarea: sunt puțini cei care știu mai bine chiar ce e pe acolo. Majoritatea Bibliei se propagă după ureche prin povestiri și referințe, prin „se știe că”-uri și interpretări pe care le luăm nu ca interpretări, ci ca niște adevăruri exprimate pe acolo.

Observație 3: Biblia e la zi cu ce ne convine, dar ceea ce nu ne convine a fost schimbat cândva/înseamnă altceva

Dacă vrem să demonstrăm că e bine să juri, atunci mergem în Vechiul Testament. Dacă nu e bine să juri, ne legăm de ce a spus Iisus. Dacă vrem să demonstrăm că homosexualitatea nu e bună, atunci Sodoma și Gomora (deși povestea e interpretabilă și, după cum spuneam, interpretabilă) sau pe un pasaj din Levitic în care se spune explicit că bărbații n-au voie să se culce cu bărbați, iar pedeapsa în cazul în care o fac e să fie dați afară din societate (aceeași care e și dacă tai un berbec și nu arzi grăsimea, apropo). Dacă vrei să justifici monogamia, Adam și Eva, sau ce-o mai fi. Dacă vrei să justifici poligamia și concubinajul, oho!, ai de unde alege.

Biblia, ca și Dumnezeu deseori, e un fel de chestiune spinoasă din care alegem ce ne place. Restul?… A venit Iisus și a infirmat o mare parte din Vechiul Testament (cu excepții convenabile). Sau anumite chestii erau valabile atunci, dar acum nu sunt, pentru că s-a schimbat societatea.

Deci, problema Bibliei…